DECIZIE Nr.
329 din 23 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 334 din 20 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristian
Victor Popescu Piedone în Dosarul nr. 2.355/109/2009 al Tribunalului Argeş
- Secţia civilă, de Daniel Mihăilă în Dosarul nr. 1.469/109/2009
şi de Radu Ionuţ Dorian în Dosarul nr. 2.416/109/2009 ale Curţii
de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde avocatul autorului
excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8.116D/2009, nr.
8.185D/2009 şi nr. 8.186D/2009, pune în discuţie, din oficiu,
problema conexării cauzelor.
Avocatul autorului excepţiei este de acord cu
conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră
că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.186D/2009 şi nr.
8.185D/2009 la Dosarul nr. 8.116D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent. Acesta solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin
introducerea alin. (8) al art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 autoritatea emitentă poate să oprească
efectele juridice ale unui act, ceea ce echivalează cu o imixtiune în
activitatea puterii judecătoreşti. De asemenea, arată că suspendarea
permisului de conducere în acest caz se bazează pe o prezumţie de
vinovăţie, fără ca emitentul actului să
trebuiască să demonstreze că acesta a fost obţinut cu
încălcarea legii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
In acest sens, arată că textul criticat reglementează o
suspendare legală obligatorie ce intervine atunci când autoritatea
emitentă sesizează instanţa de judecată, măsura
administrativă a suspendării având, de altfel, caracter temporar, In
continuare, arată că instanţa sesizată analizează
temeinicia ordinului autorităţii emitente, respectându-se astfel
dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.355/109/2009, Tribunalul Argeş -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103
alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată
de Cristian Victor Popescu Piedone.
Prin încheierile din 18 noiembrie 2009, pronunţate
în dosarele nr. 1.469/109/2009 şi nr. 2.416/109/2009, Curtea de Apel
Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ
şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Daniel Mihăilă şi Dorian Ionuţ Radu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că textul criticat contravine dispoziţiilor art. 1, art.
11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 25, art. 26, art. 52 şi art.
53 din Constituţie. Se susţine de către aceştia că
restrângerea dreptului la liberă circulaţie nu poate fi
făcută decât prin lege, după cum impun dispoziţiile art. 53
din Legea fundamentală, iar nu prin ordonanţă de
urgenţă. De asemenea, se arată că textul criticat „produce
grave şi iremediabile limitări ale vieţii publice şi
private, în condiţiile în care nu s-a produs nicio dovadă din care
să reiasă săvârşirea unei fapte sancţionate de legea
penală."
Tribunalul Argeş - Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată, împotriva ordinului privind suspendarea exercitării
dreptului de a conduce autovehicule putându-se formula contestaţie în
cadrul căreia este respectat dreptul la apărare.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia
comercială şi de contencios constituţional şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată. Având de ales între protejarea interesului privat al
posesorului unui permis de conducere asupra căruia planează
suspiciunea obţinerii lui nelegale şi interesul public al
cetăţenilor de a fi expuşi riscului pe care îl presupune
exercitarea dreptului de a conduce de către o persoană ce ar putea
să nu stăpânească abilităţile şi
cunoştinţele necesare unei astfel de activităţi,
legiuitorul a ales să-i protejeze pe cei din urmă, făcând tocmai
aplicarea textului constituţional invocat de autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat nu îngrădeşte liberul acces la
justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. In ceea ce
priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, se arată
că această critică nu poate fi reţinută, principiul
egalităţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivă,
presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar
situaţiile în mod obiectiv diferite justifică, chiar din punct de
vedere constituţional, un tratament juridic diferit.
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea
dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, se arată că
aceasta nu poate fi reţinută, dispoziţia
constituţională referindu-se exclusiv la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea
fundamentală.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Alin.(8) al art. 103 a fost introdus prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009. Textul de
lege criticat are următorul cuprins: „In situaţia în care
autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanţa de
judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a
permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării
dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea
definitivă şi irevocabilă a hotărârii
judecătoreşti. In acest caz, titularul este obligat să se
prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază, are
reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen
de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul
excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul internaţional
şi dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea legii, art. 16
referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie, art. 25 referitoare la libera circulaţie, art. 26
referitoare la viaţa intimă, familială şi privată,
art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau
a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei şi art.
53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din
Constituţie, Curtea observă că domeniul de aplicare al acestui
text constituţional este circumscris restrângerii exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea
fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept
subiectiv, chiar dacă el izvorăşte dintr-un act normativ. Textul
de lege criticat nu restrânge drepturi sau libertăţi
constituţionale, ci stabileşte posibilitatea autorităţii
emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea
exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această
autoritate a sesizat instanţa de judecată în vederea anulării
permisului de conducere obţinut cu nerespectarea prevederilor legale.
Pe de altă parte, este de observat că alin.
(1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor
drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea ordinii publice, a
drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Astfel, între exercitarea dreptului de a conduce
autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii
privind dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs
de pregătire sau fără parcurgerea etapelor de examinare
teoretică şi practică ori prin susţinerea formală a
acestora şi ocrotirea interesului general, care se identifică în
acest caz cu necesitatea menţinerii siguranţei circulaţiei pe
drumurile publice, legiuitorul a înţeles să dea prioritate celui din
urmă.
De altfel, măsura propusă de textul de lege
criticat este una temporară, ce operează până la rămânerea
definitivă şi irevocabilă a hotărârii
judecătoreşti prin care se dispune anularea permisului de conducere.
In cazul în care instanţa de judecată constată că nu poate
dispune anularea permisului de conducere, acesta fiind obţinut cu
respectarea normelor legale, va respinge cererea introdusă de autoritatea
emitentă a permisului de conducere, urmând ca aceasta din urmă
să facă aplicarea art. 113 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 şi să dispună restituirea permisului de
conducere titularului.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor
art. 25 din Legea fundamentală, referitoare la libera circulaţie a
persoanelor, prin Decizia nr. 982 din 25 iunie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 29 iulie 2009, Curtea a
statuat că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea
de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional
reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi
anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera
circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la libera
circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin
receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile
şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule,
respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop,
prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele
de transport prin care se realizează libera circulaţie. Ca urmare,
fiecare cetăţean poate folosi mijloacele de transport pe care le
consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale,
mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea însă a
regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea
acestora. Stabilirea unor astfel de reguli referitoare la circulaţia pe
drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului
de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce
autovehicule (...) nu este de natură să încalce, pentru motivele
arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie.
In ceea ce priveşte critica autorului
excepţiei referitoare la invocarea prevederilor art. 21 şi ale art. 52
din Constituţie, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,
cel interesat, inclusiv autorul excepţiei, se poate adresa instanţei
de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea în tot sau în
parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii
pentru daune morale.
Faţă de invocarea prevederilor art. 11
şi 20 din Constituţie, Curtea observă că autorul
excepţiei nu a indicat dispoziţiile internaţionale considerate a
fi încălcate de art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, astfel
că nu poate fi reţinută nici această critică de neconstituţionalitate.
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea de
către autorul excepţiei a prevederilor art. 1, art. 15 şi art.
26 din Constituţie, Curtea reţine că aceste dispoziţii
constituţionale nu au relevanţă în cauza dedusă
controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Cristian Victor Popescu Piedone în Dosarul nr.
2.355/109/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă, de Daniel
Mihăilă în Dosarul nr. 1.469/109/2009 şi de Radu Ionuţ
Dorian în Dosarul nr. 2.416/109/2009 ale Curţii de Apel Piteşti -
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu