DECIZIE Nr.
329 din 3 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 414 2 alin. 3 teza intai si art. 461
alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 311 din 10 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4142 alin. 3 teza întai şi art. 461 alin. 1
lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Nicodim
Cîmpean Popescu în Dosarul nr. 10.571/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
I penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, asistat
de avocat, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, arătand, în esenţă,
că o hotărare judecătorească
pronunţată anterior admiterii unui recurs în interesul legii nu poate fi
modificată în sensul stabilit de hotărarea pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă
aceasta ar fi pentru inculpat o lege penală mai favorabilă.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătand că recursul în interesul legii vizează
interpretarea şi aplicarea unitară a legii, şi nu reformarea hotărarii judecătoreşti. In subsidiar, se mai
apreciază că, în măsura în care excepţia vizează interpretarea sau aplicarea
legii, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 3 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 10.571/3/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 4142 alin. 3 şi art. 461 alih. 1 lit. d) din Codul de procedură penala,
excepţie ridicată de Mircea Nicodim Cîmpean Popescu într-un litigiu avand ca obiect
soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea exceptiei autorul
acesteia apreciază că deciziile pronunţate de Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie în cadrul recursului în interesul legii trebuie să îşi găsească
aplicabilitatea şi cu privire la hotărarile de condamnare pronunţate anterior admiterii unui asemenea recurs.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Se arată că prevederile art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală au
ca scop asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legilor penale şi de
procedură penală pe întreg teritoriul ţării, fără ca prin dezlegarea dată să se
încalce principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Totodată, se arată că
este de competenţa legiuitorului să reglementeze în privinţa aplicabilităţii
interpretărilor date de instanţa supremă, fără a se încălca astfel prevederile
art. 21 din Constituţie.
In ceea ce priveşte art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul
de procedură penală, se apreciază că acest text nu instituie privilegii sau
discriminări şi reprezintă o garanţie a accesului liber la justiţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens,
se arată că textele criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe
criterii arbitrare şi nici nu încalcă accesul liber la justiţie. Se mai
consideră că este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a stabili
competenţa şi procedura de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a
căilor de atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guverhul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 4142 alin. 3 şi art. 461 alin. 1 lit. d)
din Codul de procedură penală. Totuşi, astfel cum rezultă din motivarea
excepţiei, Curtea observă că se contestă constituţionalitatea numai a tezei întai a prevederilor art. 4142
alin. 3 şi art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, texte asupra
cărora urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Aceste texte legale au
următorul cuprins:
- Art. 4142 alin. 3 teza întai: „Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra
hotărarilor
judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele
procese.";
- Art. 461 alin. 1 lit.
d): „Contestaţia contra executării hotărariipenale sepoate face în
următoarele cazuri:[...]
d) cand se invocă
amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de
micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul
executării."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi
şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
Prevederile art. 4142 din Codul de procedură penală consacră instituţia recursului în
interesul legii, cale extraordinară de atac. Raţiunea instituirii recursului în
interesul legii este aceea de a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a
legii, şi nu de a se reforma hotărarile judecătoreşti definitive. In acest sens, teza întai a alin. 3 al art. 4142 din
Codul de procedură penală prevede că soluţiile pronunţate în recursurile în
interesul legii nu au efect asupra hotărarilor judecătoreşti examinate.
In consecinţă, Curtea reţine că această soluţie
legislativă nu încalcă cu nimic prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, aplicandu-se tuturor
persoanelor, fără privilegii sau discriminări, dar fără a avea efect asupra
hotărarilor judecătoreşti
anterior pronunţate. Nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un
proces echitabil nu sunt încălcate, avand în vedere faptul că deciziile pronunţate ca urmare a formulării
unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanţele ierarhic
inferioare, acestea urmand să
ţină seama de ele în judecarea cauzelor aflate pe rolul lor în modul prevăzut
de lege.
Curtea, prin Decizia nr. 77 din
8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005, a stabilit că
dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală sunt constituţionale,
constituind norme de procedură, adoptate conform art. 126 alin. (2) din
Constituţie, potrivit căruia procedura de judecată este prevăzută numai prin
lege. Curtea a reţinut că art. 461 din Codul de procedură penală prevede,
limitativ, cazurile în care se poate face contestaţie la executare. Contestaţia
la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor
sau plangerilor ocazionate de punerea în executare a
hotărarilor penale. Prin
contestaţia la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărarilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărarii. Ca atare, prin dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură
penală nu se instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile deopotrivă
tuturor subiectelor de drept care se încadrează în situaţia prevăzută de textul
legal criticat, fiind în concordanţă cu prevederile art. 16 alin. (1) din
Constituţie, care consacră principiul egalităţii în drepturi.
Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că textul de lege
criticat nu îngrădeşte liberul acces la justiţie, întrucat contestaţia la executare reprezintă în
sine o garanţie a realizării acestui drept. Stabilirea unor reguli speciale de
procedură, precum şi a modalităţilor de exercitare a drepturilor procesuale,
cum este şi cea privind cazurile în care se poate face contestaţie la
executare, este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale
constituţionale şi nu încalcă liberul acces la justiţie.
Soluţia şi considerentele cuprinse în decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucat nu au intervenit elemente noi de natură
a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4142 alin. 3 teza întai şi art. 461 alin. 1
lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Nicodim
Cîmpean Popescu în Dosarul nr. 10.571/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly