Decizia Nr.326 din 25.06.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 454 din 24 iulie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Tudor Toma, Petrică Ştefan, Vasile A. Borjog, Cornel Cristinel Ispas, Vasile Bitan, Dorel Ilinca, Ştefan Lăzărescu, Ion I. Gheorghe, Mihai Barlog, Gheorghe Nicolae, Florin Mihai, Florin Voicila, Marin Dinu, Constantin Stancu, Gheorghe Manolache şi Marin Burtan în Dosarul nr. 1.581/120/2012 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 248D/2013.La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei, prin avocatul Virgil Pătraşcu, precum şi personal Vasile A. Borjog, Cornel Cristinel Ispas, Vasile Bitan şi Dorel Ilinca. Lipsesc părţile Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dâmboviţa, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că, prin intrarea în vigoare a dispoziţiilor de lege criticate, s-a realizat o discriminare între persoanele care au putut beneficia de ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă potrivit reglementărilor anterioare acestor dispoziţii şi cele care, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, nu au mai putut beneficia de aceste drepturi.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că legiuitorul, având în vedere interesul general, poate să suspende plata unor drepturi salariale. În acelaşi sens, aminteşte cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Mihăieş contra României şi Senteş contra României.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.581/120/2012, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.Excepţia a fost ridicată de Tudor Toma, Petrică Ştefan, Vasile A. Borjog, Cornel Cristinel Ispas, Vasile Bitan, Dorel Ilinca, Ştefan Lăzărescu, Ion I. Gheorghe, Mihai Barlog, Gheorghe Nicolae, Florin Mihai, Florin Voicila, Marin Dinu, Constantin Stancu, Gheorghe Manolache şi Marin Burtan cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect „drepturi băneşti“.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, care suspendă în anul 2011 aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea unor ajutoare sau indemnizaţii cu ocazia retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă a personalului plătit din fonduri publice, are ca efect pierderea acestor drepturi pentru totdeauna, acestea fiind acordate doar o singură dată, cu ocazia pensionării, retragerii ori trecerii în rezervă şi numai în anul în care are loc acest eveniment. Astfel, aceste persoane sunt discriminate în raport cu cele care în anul 2010 au primit aceste drepturi. De asemenea, consideră că nu au fost respectate condiţiile constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.576/2011, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, aplicându-se fără nicio discriminare personalului militar, poliţiştilor ori funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare prevăzuţi în ipoteza normei. În plus, soluţia impusă de legiuitor se încadrează în coordonatele constituţionale impuse de exigenţele art. 53 din Constituţie, fiind determinată de situaţia economică gravă de natură a afecta întregul sistem economic şi financiar al statului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora „În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 din perspectiva unei pretinse inegalităţi de tratament juridic între persoanele care s-au pensionat, s-au retras, au încetat raporturile de serviciu ori au trecut în rezervă în perioade diferite, respectiv în perioada anterioară intrării în vigoare a acestei legi, pe de o parte, şi perioada ulterioară acestei date, de cealaltă parte. În acest sens, autorii excepţiei arată că persoanele aflate în prima ipoteză au beneficiat de indemnizaţiile ori ajutoarele acordate cu prilejul încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, în timp ce persoanele aflate în cea de-a doua ipoteză, cea a textului de lege criticat, nu mai beneficiază de aceste drepturi.În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a arătat însă că situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. În acest sens, Curtea a statuat prin Decizia nr. 70 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, că „nu se poate reţine încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât cele două categorii de pensionari, supuse unor regimuri juridice diferite, nu se află într-o situaţie identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Contrar celor susţinute de autorul excepţiei, data pensionării, anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situaţii juridice diferite, care impun şi justifică un tratament juridic diferenţiat.“De asemenea, prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, Curtea a reţinut că „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.“În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 53 din Constituţie, Curtea constată că acest text constituţional se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi ori libertăţi fundamentale. Ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă, însă, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, când, analizând obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a statuat că indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă „reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional“.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudor Toma, Petrică Ştefan, Vasile A. Borjog, Cornel Cristinel Ispas, Vasile Bitan, Dorel Ilinca, Ştefan Lăzărescu, Ion I. Gheorghe, Mihai Barlog, Gheorghe Nicolae, Florin Mihai, Florin Voicila, Marin Dinu, Constantin Stancu, Gheorghe Manolache şi Marin Burtan în Dosarul nr. 1.581/120/2012 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă care a sesizat Curtea Constituţională şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea