DECIZIE   Nr. 326 din 14 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 762 din 22 august 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe caile ferate din Romania, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Termoelectrica" - S.A. Bucuresti in Dosarul nr. 4.084/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 9 iunie 2005, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, in conformitate cu dispozitiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amanat pronuntarea pentru data de 14 iunie 2005.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 4.084/2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe caile ferate din Romania, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Termoelectrica" - S.A. Bucuresti intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei actiuni prin care se solicita obligarea autorului exceptiei la plata penalitatilor pentru executarea cu intarziere a platii unor prestatii de transport.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca este neconstitutional textul "art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 41/1997 [...] prin care s-a aprobat Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, regulament care, prin prevederile art. 93.1, coroborate cu art. 87.1 si art. 87.2, este contrar normelor constitutionale", intrucat creeaza "un privilegiu nepermis" operatorului de transport feroviar. Se sustine in acest sens ca, potrivit reglementarilor legale criticate, "termenul de actiune al caii ferate [contra beneficiarilor transportului efectuat] este de 3 ani, in timp ce termenul de prescriptie a dreptului la actiune [...] contra caii ferate este de 1 an". Tot astfel, autorul exceptiei arata ca art. 58 din Conventia cu privire la transporturile internationale feroviare prevede ca "termenul de introducere a actiunilor judecatoresti impotriva caii ferate, cat si actiunile acesteia impotriva expeditorilor si destinatarilor este de un an". In consecinta, se apreciaza ca "atat reclamanta, cat si parata sunt persoane juridice de drept privat roman si trebuie sa se bucure de o protectie egala din partea legii si sub aspectul termenului special de prescriptie a dreptului la actiune". Totodata, se considera ca, in conformitate cu "principiul simetriei obligatiilor si din ratiuni de egalitate de tratament juridic [...], termenul special de prescriptie a dreptului de actiune de 1 an izvorat din contractul de transport trebuie sa fie aplicabil si actiunilor caii ferate contra expeditorului/destinatarului/beneficiarului". In consecinta, se considera a fi incalcate prevederile art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 44 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, se mai sustine ca textul criticat incalca dispozitiile art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 26 din Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului.
    Totodata, in sustinerea exceptiei autorul acesteia invoca si Decizia Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994 prin care s-a stabilit ca "liberul acces la justitie se realizeaza numai in respectul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, astfel incat orice excludere care ar avea semnificatia incalcarii egalitatii de tratament juridic este neconstitutionala".
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestei opinii instanta arata ca "institutia prescriptiei dreptului la actiune si termenele in raport cu care se calculeaza aceasta nu poate fi considerata o incalcare a accesului liber la justitie, ci o expresie a ordinii de drept care presupune finalizarea raporturilor juridice dintre parti intr-un termen rezonabil".
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca instituirea unui termen de prescriptie special, derogatoriu de la dreptul comun in materia prescriptiei extinctive, este un atribut al legiuitorului si nu reprezinta o incalcare a dispozitiilor art. 16 alin. (2) si ale art. 44 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, se considera ca instituirea unui asemenea termen este "determinata de necesitatea finalizarii, cu celeritate, a anumitor situatii juridice [si] constituie o expresie a ordinii de drept, care presupune transarea raporturilor juridice intr-un termen rezonabil".
    Totodata, se arata ca un asemenea termen special de prescriptie a fost prevazut datorita "specificului normelor cu privire la drepturile, obligatiile si raspunderile administratorului si gestionarilor infrastructurii feroviare, ale operatorilor de transport feroviar si ale beneficiarilor transporturilor efectuate pe caile ferate din Romania".
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, intrucat instituirea unui termen de prescriptie special "nu reprezinta o incalcare a Constitutiei, ci o norma speciala care deroga de la cea generala in materia prescriptiei extinctive". Totodata, Guvernul apreciaza ca "aplicarea principiului simetriei [in cauza de fata] nu are nici un argument valid care ar putea sa o faca aplicabila in contextul dat".
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este inadmisibila, intrucat dispozitiile legale criticate au fost abrogate prin art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe caile ferate din Romania. In consecinta, se considera ca, "in conditiile in care textul de lege criticat pentru neconstitutionalitate a fost abrogat, sunt incidente dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra exceptiilor de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitii legale in vigoare". Totodata, in acest sens sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr. 44 din 23 martie 1999 si nr. 331 din 3 decembrie 2002.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe caile ferate din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 220 din 29 august 1997. Curtea observa ca in realitate, asa cum rezulta din motivarea exceptiei, autorul acesteia contesta constitutionalitatea dispozitiilor art. 93.1 din Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, astfel cum a fost aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 41/1997.
    Anterior sesizarii Curtii Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 41/1997 a fost abrogata prin dispozitiile art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe caile ferate din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 101 din 31 ianuarie 2005. Curtea retine insa ca solutia legislativa initiala, cuprinsa in art. 93.1 din regulament, a fost conservata si preluata de dispozitiile art. 69.1 din regulamentul aprobat prin aceasta din urma ordonanta. In consecinta, potrivit jurisprudentei sale, prin prezenta decizie Curtea urmeaza a se pronunta cu privire la constitutionalitatea acestui text legal, care are urmatorul cuprins: "69.1. Actiunea izvorata din contractul de transport se prescrie in termen de un an."
    Textele constitutionale expres invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2), precum si cele ale art. 44 alin. (2). Curtea retine ca, desi autorul exceptiei invoca in sustinerea acesteia textul intreg al art. 44 alin. (2) din Constitutie, in realitate din motivarea formulata rezulta ca acesta se refera numai la teza intai a textului. De asemenea, Curtea observa ca autorul exceptiei face referire in sustinerea exceptiei si la principiul liberului acces la justitie, astfel incat Curtea urmeaza a retine in analiza sa ca fiind invocate in sustinerea criticii de neconstitutionalitate si dispozitiile art. 21 alin. (1) - (3) din Constitutie.
    Dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 21 alin. (1) - (3): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
    - Art. 44 alin. (2) teza intai: "Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular."
    Totodata, Curtea constata ca, astfel cum rezulta din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, in sustinerea acesteia sunt invocate si prevederile art. 7 teza intai din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 26 teza intai din Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, si ale art. 58 pct. 1 teza intai din Apendicele B la Conventia cu privire la transporturile internationale feroviare din 9 mai 1980, ratificata prin Decretul nr. 100/1983, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 23 din 1 aprilie 1983, aceste texte avand urmatorul cuprins:
    - Art. 7 teza intai din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii.";
    - Art. 26 teza intai din Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului: "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii.";
    - Art. 58 pct. 1 teza intai din Apendicele B la Conventia cu privire la transporturile internationale feroviare: "Actiunea izvorata din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    In esenta, autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate instituie un termen special de prescriptie a dreptului la actiune in favoarea operatorului de transport feroviar, ceea ce este de natura a incalca principiile egalitatii, liberului acces la justitie si garantarii proprietatii private.
    Curtea retine ca, in sine, textul legal criticat nu contine masuri de natura a incalca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, acesta prevazand doar ca actiunea izvorata din contractul de transport se prescrie in termen de un an, text care, de altfel, preia in mod identic prevederile art. 58 pct. 1 teza intai din Apendicele B la Conventia cu privire la transporturile internationale feroviare din 9 mai 1980.
    Curtea constata insa ca invocarea de catre autorul exceptiei a unei anumite practici contradictorii a instantelor judecatoresti cu privire la aplicarea textului art. 69.1 din Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania nu este relevanta sub aspectul controlului de constitutionalitate. Aceasta deoarece, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, instanta de contencios constitutional realizeaza un "control de constitutionalitate a legilor si altor acte normative" si, in consecinta, nu poate controla interpretarea si aplicarea data de instantele judecatoresti textelor de lege. Curtea retine ca, in conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (3) din Constitutie, "Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale", ceea ce, coroborat cu prevederile art. 329 din Codul de procedura civila, referitoare la recursul in interesul legii, nu poate duce decat la concluzia ca este de competenta exclusiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti.
    Curtea constata ca dispozitiile art. 69.1 din Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005, nu incalca prevederile art. 21 alin. (1) - (3) din Constitutie, intrucat stabilirea unor conditionari pentru introducerea actiunilor in justitie nu constituie o incalcare a dreptului la liberul acces la justitie si la un proces echitabil. In acest sens, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat ca judecatorul "<<spune dreptul>> [...], dar numai in formele si in conditiile procedurale instituite de lege. Pe cale de consecinta, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege".
    De altfel, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul de acces la justitie nu este absolut, "ci este un drept ce poate fi supus unor limitari aduse implicit, cu exceptia restrangerilor care aduc atingere chiar substantei dreptului". In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauzele Golder impotriva Regatului Unit, 1975, Tolstoy Miloslavsky impotriva Regatului Unit, 1995, Stubbings si altii impotriva Regatului Unit, 1996, precum si Z. si altii impotriva Regatului Unit, 2001.
    In legatura cu sustinerile referitoare la ingradirea accesului liber la justitie prin instituirea termenelor de prescriptie, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003. Prin aceasta decizie s-a statuat ca "institutia prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a acestui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civile". In cauza, de altfel, asa cum se arata in punctul de vedere comunicat de presedintele Camerei Deputatilor, Curtea observa ca instituirea termenului de prescriptie special de un an se impune datorita specificului drepturilor, obligatiilor si raspunderilor ce revin administratorului si gestionarilor infrastructurii feroviare, operatorilor de transport feroviar, precum si beneficiarilor transporturilor efectuate pe caile ferate din Romania.
    In consecinta, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate, desi stabilesc un termen de prescriptie mai scurt decat cel general pentru introducerea actiunii in justitie, nu aduc atingere insesi existentei dreptului si urmaresc un scop vadit legitim.
    In ceea ce priveste sustinerea ca dispozitiile legale ar incalca prevederile art. 44 alin. (2) teza intai din Constitutie, privind garantarea dreptului de proprietate, Curtea retine ca aceste dispozitii constitutionale nu au incidenta in cauza.
    Totodata, Curtea constata ca nu este intemeiata nici sustinerea incalcarii prevederilor art. 58 pct. 1 teza intai din Apendicele B la Conventia cu privire la transporturile internationale feroviare din 9 mai 1980, intrucat dispozitia legala criticata preia in mod identic textul conventiei invocate.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Termoelectrica" - S.A. Bucuresti in Dosarul nr. 4.084/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly