DECIZIE Nr.
324 din 23 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (5) si (6) din Legea
energiei electrice nr. 13/2007
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 329 din 19 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) şi (6)
din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Eugen
Radu în Dosarul nr. 11.381/303/2006 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea asupra
faptului că partea Societatea Comercială „Enel Distribuţie
Muntenia" - S.A. a transmis la dosar note scrise prin care solicită
şi argumentează respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care arată că dispoziţiile art. 16 alin.
(5) şi (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 corespund exigenţelor
art. 44 din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate privată,
astfel cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 1.395/2009 sau Decizia nr. 2/2004.
Faţă de această jurisprudenţa, însă, în cauza de
faţă este învederat un element nou, şi anume încălcarea
principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din
Constituţie. Dispoziţiile legale criticate prevăd regula
potrivit căreia vor primi indemnizaţii sau despăgubiri numai
acei titulari ai dreptului de proprietate asupra terenurilor afectate de
capacităţile energetice care se vor realiza după intrarea în
vigoare a prezentei legi, ceea ce exclude de la dreptul la despăgubiri
proprietarii afectaţi de aceleaşi capacităţi energetice,
deja realizate, şi care vor continua să determine aceleaşi
servituti. Pentru a fi acceptabilă, diferenţa pe care textul de lege
criticat o creează în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept
ar trebui să se justifice sub aspectul criteriului obiectiv şi
rezonabil. Dacă prima cerinţă este îndeplinită, în sensul
că diferenţa se justifică obiectiv prin momentul realizării
capacităţii energetice, a doua condiţie, cea a
rezonabilităţii, nu este respectată, deoarece legea asigură
despăgubiri doar pentru o parte din titularii dreptului de proprietate afectaţi
de servituti cauzate de capacităţile energetice. Ipoteza
neconstituţionalităţii art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea
nr. 13/2007 faţă de art. 16 din Legea fundamentală nu duce la
concluzia încălcării principiului neretroactivităţii, de
vreme ce aceleaşi efecte juridice se produc în mod continuu, în egală
măsură atât faţă de proprietarii terenurilor afectate de
capacităţi energetice deja realizate la momentul intrării în
vigoare a legii, cât şi asupra celor realizate după intrarea în
vigoare a acesteia. In concluzie, reprezentantul Ministerului Public
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, din
perspectiva încălcării art. 16 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 2 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 11.381/303/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea energiei electrice
nr. 13/2007.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Eugen Radu într-un dosar privind soluţionarea unui apel
formulat într-o cauză având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea
nr. 13/2007, în interpretarea oferită de instanţa de fond, potrivit
căreia pot solicita despăgubiri doar proprietarii terenurilor pe care
se vor realiza capacităţi energetice după intrarea în vigoare a
legii, operează o vădită discriminare între persoanele juridice
cu aceeaşi situaţie juridică, fiind defavorizaţi
proprietarii terenurilor afectate, la momentul apariţiei acestei legi, de
aceste capacităţi energetice, care nu au dreptul, însă, la
aceleaşi despăgubiri, deşi suportă aceleaşi sarcini.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a
civilă şi-a exprimat opinia în sensul
constituţionalităţii textelor de lege criticate faţă
de prevederile art. 16 şi ale art. 44 din Legea fundamentală.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea
energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, având următorul cuprins:
Art. 16. - Drepturile şi obligaţiile care
decurg din autorizaţia de înfiinţare şi din licenţe: „(5)
Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra
proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice,
care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în
conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii
referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor
drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru
determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor
şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună
cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a
prezentei legi.
(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea
drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe
şi autorizaţii pot solicita încheierea de convenţii, conform
prevederilor alin. (5)."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale
art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 44 - Dreptul de
proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
Dispoziţiile art. 16 alin. (5) şi (6) din
Legea energiei electrice nr. 13/2007 prevăd posibilitatea ca, urmare
încheierii unor convenţii, proprietarii terenurilor afectate de
exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de
licenţe şi autorizaţii, datorită capacităţilor energetice
realizate după intrarea în vigoare a legii criticate, să
primească indemnizaţii şi despăgubiri. In opinia autorului
excepţiei, această reglementare creează discriminări,
deoarece titularii proprietăţilor private afectate, de asemenea, de
capacităţi energetice, dar realizate anterior intrării în
vigoare a acestei legi, nu au dreptul la aceleaşi indemnizaţii
şi despăgubiri. Totodată, se susţine şi
încălcarea dreptului de proprietate privată.
Cu privire la pretinsa încălcare a
dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea
Constituţională a pronunţat Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august
2008, prin care a reţinut, în esenţă, că dreptul de
proprietate nu este un drept absolut, conţinutul şi limitele acestui
drept fiind stabilite de lege, potrivit art. 44 alin. (1) teza finală din
Constituţie. Instituirea drepturilor de uz şi servitute asupra
proprietăţilor afectate de capacităţi energetice reprezintă
o astfel de limitare, justificată de faptul că pe această cale
se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes
naţional. Exercitarea drepturilor prevăzute de art. 16 alin. (5) din
Legea energiei electrice nr. 13/2007 asupra proprietăţilor afectate
de capacităţile energetice este determinată de un interes major
de ordin general şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent
să stabilească condiţiile exercitării atributelor dreptului
de proprietate, în accepţiunea principială conferită de
Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în
valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Astfel a reţinut
Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de pildă
Decizia nr. 261 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2010.
Cele statuate de Curte cu prilejul
pronunţării deciziilor menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în această cauză, astfel că, sub aspectul
mai sus învederat, critica de neconstituţionalitate nu poate fi
reţinută.
In legătură cu reglementarea dreptului la
indemnizaţii şi despăgubiri pentru acei titulari ai
proprietăţilor afectate de capacităţile energetice realizate
după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, Curtea constată că
aceasta transpune voinţa legiuitorului în materia despăgubirilor
acordate pentru instituirea dreptului de uz şi servitute în favoarea
utilizării capacităţilor energetice. Totodată, Curtea
reţine că cele două categorii de titulari ai dreptului de
proprietate privată, şi anume cei pe ale căror terenuri existau
deja capacităţi energetice, respectiv cei pe ale căror terenuri
urmează să se realizeze capacităţi energetice după
intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, se diferenţiază prin
momentul obiectiv al realizării acelor capacităţi energetice, în
raport cu data intrării în vigoare a legii ce reglementează dreptul
la indemnizaţii şi la despăgubiri. Legea nr. 13/2007 are în
vedere capacităţile energetice realizabile după intrarea ei în
vigoare şi nu se referă la cele deja realizate la momentul
intrării sale în vigoare în condiţii aparte în timp şi într-un
alt cadru legislativ, astfel că titularilor dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor afectate de capacităţile energetice
li se aplică un tratament diferenţiat.
Prin urmare, Curtea Constituţională
constată că dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală,
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, nu sunt
încălcate.
In plus, Curtea constată că toate elementele
prezentate de autorul excepţiei concretizate în obiectul acţiunii
introduse la instanţa de judecată reprezintă o situaţie de
fapt asupra căreia urmează ca, pe baza probelor administrate, să
se pronunţe instanţa de judecată, Curtea
Constituţională nefiind competentă să decidă cu
privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate.
De altfel, pentru lipsa de folosinţă a terenurilor proprietate privată
afectate de capacităţi energetice, proprietarii terenurilor sunt
îndreptăţiţi să beneficieze de despăgubiri, potrivit
dispoziţiilor dreptului comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea energiei electrice
nr. 13/2007, excepţie ridicată de Eugen Radu în Dosarul nr.
11.381/303/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi