DECIZIE   Nr. 324 din 26 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244^1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 938 din 20 decembrie 2002

    Costica Bulai         - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244^1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Mircea Duse, Alexandru Comsa, Gabriel Stefanoiu, Radu Culuri, Dumitru Tudorica si Emil Florian in Dosarul nr. 14.639/2001 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal raspunde Stefan Lungu, prin avocat Flavius Baias, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, desi face precizarea ca in instanta a cerut respingerea ca inadmisibila a exceptiei, intrucat solutionarea cauzei in fond nu depinde de textul criticat. Se arata ca dispozitiile art. 244^1 din Codul de procedura civila nu ingradesc accesul liber la justitie, in acest sens fiind invocata si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorii exceptiei, aratandu-se ca, in realitate, acestia critica o omisiune a legii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 aprilie 2002, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244^1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de paratii Mircea Duse, Alexandru Comsa, Gabriel Stefanoiu, Radu Culuri, Dumitru Tudorica si Emil Florian in Dosarul nr. 14.639/2001.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca prevederile art. 244^1 din Codul de procedura civila "creeaza o discriminare care lezeaza liberul acces la justitie", intrucat "impart incheierile ce se pronunta asupra cererilor de suspendare a judecatii in doua categorii, unele ce pot fi atacate cu recurs, altele pentru care nu exista nici o cale de atac". In opinia autorilor exceptiei, prevederile legale criticate ingradesc astfel accesul liber la justitie, fiind contrare dispozitiilor art. 21 din Constitutie.
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia ridicata in cauza este neintemeiata. Se arata ca dispozitiile art. 244^1 din Codul de procedura civila "nu ingradesc accesul liber la justitie, deoarece astfel se da posibilitatea unui control judiciar rapid in cazul in care cursul judecarii este intrerupt, iar impotriva incheierii prin care se respinge cererea de suspendare exista posibilitatea exercitarii unei cai de atac, o data cu fondul, tocmai pentru a se asigura o judecata fluenta si in conditii de celeritate".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata deoarece prevederea cuprinsa la art. 244^1 din Codul de procedura civila "trebuie privita in contextul general al reglementarii privitoare la caile de atac ce pot fi exercitate impotriva incheierilor premergatoare, reglementare bazata pe regimul acestor incheieri, care este dat de continutul si efectele acestora". In consecinta, apreciaza Guvernul, "daca incheierile preparatorii sunt acelea prin care instanta adopta unele masuri in vederea solutionarii cauzei, fara ca prin aceasta sa anticipeze asupra solutiei finale, pregatind doar aceasta decizie, incheierile interlocutorii sunt acelea prin care se adopta masuri decisive pentru soarta procesului, fapt ce le confera si calitatea de a anticipa decizia finala". Totodata, potrivit acestui punct de vedere, legiuitorul a recurs la solutia atacarii incheierilor premergatoare cu recurs, in mod diferit, in cazul in care s-a dispus suspendarea si in cazul in care s-a respins cererea de suspendare a judecarii cauzei. In nici un caz insa aceasta reglementare nu ingradeste liberul acces la justitie. In acest sens, se face trimitere si la jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin care s-a decis ca "accesul liber la justitie nu presupune in toate cazurile accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege".
    De asemenea, Guvernul invoca, in argumentarea punctului sau de vedere, si prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum si ale art. 128 din Constitutie, conform carora impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate "pot exercita cai de atac, in conditiile legii".
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In esenta, potrivit motivarii acestui punct de vedere, se sustine ca "imprejurarea ca legiuitorul a prevazut cai de atac distincte pentru incheierile premergatoare fata de incheierile prin care se dispune suspendarea procesului nu constituie o ingradire a liberului acces la justitie, ci o procedura de judecata ce ofera un control judiciar rapid, in cazul in care cursul judecatii este intrerupt". Se invoca, de asemenea, jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin care s-a stabilit ca "liberul acces la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, intrucat competenta de judecata si procedura sunt stabilite de legiuitor, care poate prevedea reguli deosebite, asigurand partii posibilitatea de a ajunge in fata organelor judecatoresti". Totodata, Avocatul Poporului arata in punctul sau de vedere ca, in speta, autorii exceptiei critica o omisiune a legii, si anume aceea ca, pentru incheierile prin care se respinge cererea de suspendare a judecatii, legiuitorul a omis sa prevada o alta cale de atac speciala. Or, "controlul de constitutionalitate nu poate privi omisiuni, deoarece, dintr-un legislator negativ, ce este de natura rolului si functiei Curtii Constitutionale in asigurarea suprematiei Constitutiei, aceasta s-ar transforma intr-un legislator pozitiv, ce este de natura si rolul functiei exclusive a Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 244^1 din Codul de procedura civila, introduse prin art. I pct. 77 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispozitii care au urmatorul cuprins: "Asupra suspendarii judecarii procesului instanta, in toate cazurile, se va pronunta prin incheiere, care poate fi atacata cu recurs, in mod separat.
    Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii procesului, atat impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."
    Textul constitutional invocat in sustinerea exceptiei il constituie art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, care are urmatorul cuprins: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    Desi critica de neconstitutionalitate vizeaza incalcarea art. 21 din Constitutie, din analiza concluziilor scrise ale autorului exceptiei rezulta ca acesta face referire si la dispozitiile constitutionale ale art. 16, potrivit carora: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]"
    In esenta, se sustine ca, prin reglementarea diferita a posibilitatii atacarii cu recurs a incheierilor de respingere a cererii de suspendare a judecarii procesului, fata de cele de admitere a cererii de suspendare, legiuitorul introduce "o discriminare in modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale", fiind incalcat principiul constitutional al accesului liber la justitie.
    Analizand prevederile legale criticate, Curtea constata ca incheierile de respingere si, respectiv, cele de admitere a cererii de suspendare a cursului judecarii procesului, reglementate de alin. 2 al art. 244^1 din Codul de procedura civila, au efecte diferite. Astfel, in cazul respingerii cererii de suspendare a judecarii procesului, cursul judecatii nu se intrerupe, in timp ce in cazul admiterii cererii cauza se suspenda, prin ipoteza, pana la ramanerea irevocabila a hotararii care a motivat suspendarea, fapt ce poate lasa un timp mai mult sau mai putin indelungat sub semnul incertitudinii judecarea procesului suspendat.
    Aceasta reglementare nu contravine insa principiului constitutional al liberului acces la justitie si nici nu instituie vreo discriminare.
    Pe de o parte, si intr-un caz si in celalalt partile interesate au posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului sau, dupa caz, a apelului, fapt ce rezulta din coroborarea dispozitiilor art. 244^1 si ale art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila. Ceea ce difera este numai momentul la care se poate exercita calea de atac. In acest sens art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001, prevede ca "Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat o data cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii".
    Pe de alta parte, diferentierea solutiilor legale pentru cele doua cazuri are o premisa rationala si obiectiva, si anume cea a efectelor diferite produse de incheierea de admitere a suspendarii judecarii si, respectiv, de cea de respingere a suspendarii judecarii cauzei. Caracterul rational si obiectiv al diferentei de tratament juridic in cele doua cazuri rezida in imprejurarea ca, daca se pronunta suspendarea, aceasta are ca efect imediat intreruperea cursului judecarii cauzei, pana la solutionarea, prin hotarare irevocabila, a unei alte cauze civile sau a unei cauze penale (situatii prevazute de art. 244 alin. 1 pct. 1 si 2 din Codul de procedura civila, la care se refera textul criticat pentru neconstitutionalitate), ceea ce poate intarzia foarte mult judecarea procesului care a fost suspendat. In celalalt caz, cand s-a respins suspendarea judecatii, aceasta continua. In aceasta situatie este evidenta grija legiuitorului de a nu se intarzia judecarea cauzei, prin judecarea caii de atac impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de suspendare.
    Curtea retine, potrivit practicii sale constante, in stransa corelare cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii si al nediscriminarii nu are semnificatia introducerii unei uniformizari a solutiilor legislative, fiind posibila aplicarea unor tratamente juridice diferite, in cazurile in care aceasta se justifica in mod obiectiv si rational.
    Totodata Curtea retine ca reglementarea procedurii de judecata, inclusiv a cailor de atac, se stabileste prin lege, conform dispozitiilor art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244^1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Mircea Duse, Alexandru Comsa, Gabriel Stefanoiu, Radu Culuri, Dumitru Tudorica si Emil Florian in Dosarul nr. 14.639/2001 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 noiembrie 2002.

                       PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Costica Bulai

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta