DECIZIE Nr. 324 din 14 septembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 alin. 2
si ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 958 din 19 octombrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat asistent-sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 63 alin. 2 si ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Virgil Gheorghe Teodorescu in Dosarul nr.
6.347/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei personal si asistat de domnul
avocat Gheorghe Diaconescu, in baza delegatiei depuse la dosar.
Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autorului exceptiei de
neconstitutionalitate solicita admiterea acesteia pentru motivele formulate in
scris in sustinerea ei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei. In acest sens, arata ca prevederile de lege criticate nu contravin
textelor din Constitutie invocate ca fiind incalcate si nici art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
privind "Dreptul la un proces echitabil". Dimpotriva, considera ca
acestea sunt in concordanta cu cele statuate in jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului in legatura cu calitatea de magistrat, care presupune
indeplinirea unor conditii ce se constituie in tot atatea garantii pentru
persoana invinuita sau inculpata, si anume: garantii de independenta fata de
executiv si fata de parti, garantii de procedura si garantii de fond. In cauza,
actele procurorului nu au caracter jurisdictional, ele fiind cenzurate de catre
instanta de judecata. Considera ca, avand in vedere elementele specifice ale
acestui dosar, cauzele Pantea impotriva Romaniei si Vasilescu impotriva
Romaniei, invocate de autorul exceptiei, nu sunt relevante aici.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 16 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 6.347/2003,
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 si art. 65 alin. 1 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Virgil Gheorghe Teodorescu.
In motivarea exceptiei se sustine ca prevederile art. 63 alin. 2 din Codul
de procedura penala, potrivit carora "Probele nu au valoare mai dinainte
stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau
de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate",
precum si cele ale art. 65 alin. 1 din acelasi cod, care stabilesc ca
"Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de
urmarire penala", adica procurorului, contravin art. 1 alin. (4), art. 21
alin. (3), art. 124 alin. (2) si art. 131 alin. (1) din Constitutie si art. 6
pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. In esenta, contrarietatea consta in aceea ca, in temeiul acestei
reglementari din Codul de procedura penala, "procurorul indeplineste atat
functia de organ de urmarire, cat si pe cea de autoritate de instructie, iar pe
de alta parte, nu are calitatea de magistrat pentru a putea, in consens cu
Constitutia si Conventia europeana a drepturilor omului, sa administreze probe
in procesul penal". In consecinta, apreciaza ca "instrumentarea
probelor in cadrul urmaririi penale de catre procuror este neconstitutionala si
deci probele administrate de el nu sunt obtinute in mod legal si nu pot fi
folosite in procesul penal". Se invoca in sprijinul acestor sustineri
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ilustrata prin cauzele
Vasilescu impotriva Romaniei si Pantea impotriva Romaniei.
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, arata ca
activitatea desfasurata de procuror in faza de urmarire penala de strangere a
probelor privind existenta faptei si a vinovatiei faptuitorului "nu se
face exclusiv in scopul acuzarii, ci si in aparare, orice persoana invinuita de
savarsirea unei infractiuni avand posibilitatea de a proba lipsa de temeinicie
a probelor de vinovatie". Mai arata ca, pe de alta parte, activitatea de
administrare a probelor de catre organele de urmarire penala se rezuma la strangerea
acestora si prezentarea lor in fata unei instante de judecata, cu respectarea
principiilor nemijlocirii, publicitatii si oralitatii, precum si a conditiei
impuse de art. 6 pct. 1 din Conventie privind dreptul la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata. In acest sens, arata ca, potrivit dispozitiilor art. 200 din
Codul de procedura penala, activitatea de urmarire penala constand in
strangerea probelor are drept scop prezentarea acestora instantei de judecata
competente, care le va aprecia in coroborare cu probele administrate in cursul
cercetarii judecatoresti, respectand principiile oralitatii, nemijlocirii,
publicitatii si contradictorialitatii, precum si dreptul la un proces
echitabil. Mai considera ca strangerea probelor in cursul urmaririi penale nu
se face in scopul exclusiv al sustinerii acuzarii, ci pentru lamurirea cauzei
sub toate aspectele, deci atat in defavoarea, cat si in favoarea invinuitului
sau inculpatului. In acest fel, Ministerul Public isi realizeaza sarcina de a
reprezenta interesul public, de a apara ordinea de drept, precum si drepturile
si libertatile cetatenilor.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 63 si art. 65 alin. 1 din
Codul de procedura penala sunt constitutionale. In acest sens, arata ca
dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 131 alin. (1) din
Constitutie, referitoare la rolul Ministerului Public in activitatea judiciara.
In sistemul procesual penal romanesc procurorul corespunde notiunii de
"alt magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor
judiciare" la care se refera art. 5 pct. 3 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Considera ca dispozitiile de
lege criticate nu ingradesc dreptul partilor interesate de a se adresa justitiei,
astfel ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 21 din Constitutie. Mai arata
ca administrarea si aprecierea probelor in cursul urmaririi penale are ca
finalitate aflarea adevarului, lamurirea cauzei sub toate aspectele si justa
solutionare a acesteia de catre instanta de judecata, contribuind astfel la
indeplinirea exigentelor care conditioneaza intr-o societate democratica
procesul echitabil. Aceasta activitate a procurorului este conforma cu rolul
sau de supraveghere a activitatii de urmarire penala si nu constituie o
imixtiune in activitatea instantei de judecata, care va pronunta solutia
finala. Asadar, textele de lege criticate nu contravin principiului separatiei
puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie. In sfarsit,
apreciaza ca prevederile constitutionale ale art. 124 alin. (2), invocate de
asemenea ca fiind incalcate, nu sunt incidente in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTE A,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de
autorul acesteia, il constituie prevederile art. 63 si art. 65 alin. 1 din
Codul de procedura penala, modificat prin Legea nr. 281/2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Motivele de
neconstitutionalitate referitoare la art. 63 din Codul de procedura penala privesc
insa doar prevederile alin. 2 ale acestui articol, astfel ca prin prezenta
decizie Curtea Constitutionala se va pronunta numai in legatura cu acest
alineat. Textele de lege criticate au urmatorul continut:
- Art. 63 alin. 2: "Probele nu au valoare mai dinainte stabilita.
Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta
de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii
adevarului.";
- Art. 65 alin. 1: "Sarcina administrarii probelor in procesul penal
revine organului de urmarire penala si instantei de judecata."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca aceste prevederi de
lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) -
"Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului
puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei
constitutionale", art. 21 alin. (3) - "Partile au dreptul la un
proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil",
art. 124 alin. (2) - "Justitia este unica, impartiala si egala pentru
toti" si art. 131 alin. (1) si (3) - "(1) In activitatea judiciara,
Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara
ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor [...] (3)
Parchetele functioneaza pe langa instantele de judecata, conduc si
supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, in
conditiile legii."
Autorul exceptiei invoca, de asemenea, si incalcarea prevederilor art. 6
pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, potrivit carora: "Orice persoana are dreptul la judecarea in
mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de
catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari
fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata
urmatoarele:
In sistemul procesual penal romanesc, procesul penal este guvernat, printre
alte principii, de principiul oficialitatii, ceea ce presupune ca sesizarea
instantei de judecata se face, cu unele exceptii expres si limitativ prevazute
de legea procesual penala, prin rechizitoriu intocmit de procuror, care
exercita atributiile Ministerului Public. Asadar, titularul actiunii penale
este Ministerul Public. Conform art. 2 din Codul de procedura penala, avand
titlul marginal "Legalitatea si oficialitatea procesului penal",
"Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in
cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege". Urmarirea
penala se efectueaza direct de catre procuror ori de catre organele de
cercetare penala ale politiei judiciare, sub conducerea si supravegherea
parchetelor. Institutia judecatorului de instructie nu este prevazuta de lege
si astfel instructia penala si supravegherea acesteia se fac de catre procuror.
Potrivit prevederilor art. 200 din Codul de procedura penala,
"Urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la
existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea
raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna
trimiterea in judecata". Strangerea probelor nu se poate rezuma la simpla
inventariere a acestora, ci ele trebuie administrate prin mijloacele de proba
prevazute de lege.
Procurorul este singurul in drept sa emita actul de finalizare a urmaririi
penale, fie prin rechizitoriu, daca dispune trimiterea in judecata, fie prin
scoaterea de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale. Pentru a
adopta oricare dintre aceste solutii, el trebuie sa faca o atenta si completa
analiza si apreciere a tuturor probelor administrate in cursul urmaririi
penale.
Aprecierea probelor de catre organul de urmarire penala nu prejudeca
procesul penal, ci determina modul de finalizare a urmaririi penale. Chiar si
solutiile de netrimitere in judecata pot fi atacate la instantele judecatoresti
competente. Instanta de judecata este cea care face analiza si aprecierea
finala a probelor administrate in ambele faze ale procesului penal si tot ea
poate dispune readministrarea celor efectuate in cursul urmaririi penale,
precum si completarea lor pe parcursul cercetarii judecatoresti.
Nici procurorul si nici instanta de judecata nu-si pot intemeia solutia
numai pe anumite probe, selectiv alese, intrucat chiar art. 63 din Codul de
procedura penala prevede ca probele nu au valoare dinainte stabilita, ci
trebuie sa examineze si sa aprecieze totalitatea probelor administrate, sa le
coroboreze si sa le stabileasca pe cele care sunt pertinente pentru solutionarea
cauzei sub toate aspectele si pe care se poate intemeia o convingere corecta si
o solutie justa.
Asa fiind, Curtea urmeaza sa respinga criticile de neconstitutionalitate
formulate de autorul exceptiei.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA,
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 alin. 2
si ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Virgil Gheorghe Teodorescu in Dosarul nr. 6.347/2003 al Tribunalului Bucuresti
- Sectia I penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 septembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent sef,
Gabriela Dragomirescu