DECIZIE   Nr. 322 din 13 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 266 din 4 aprilie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Ion Tiucă                                - procuror

Mihaela Ionescu                    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Mihail Stoian şi Elena Stoian în Dosarul nr. 6.538/94/2007 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal răspunde, pentru Societatea Comercială „Agroindaf Afumaţi" - Ş.A., avocatul Constantine I. Manzini, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, susţine că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate şi totodată menţionează că prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, excepţiile de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind respinse.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât autorii acesteia nu fac o veritabilă critică de neconstituţionalitate cu privire la textul de lege invocat, ci solicită instanţei de contencios constituţional să analizeze o situaţie de fapt, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 28 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.538/94/2007, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicată de Mihail Stoian şi Elena Stoian într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt contrare principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Consideră că textul de lege criticat constituie fundamentul legal al dreptului în baza căruia pârâta, Societatea Comercială „Agroindaf Afumaţi" - Ş.A., a schimbat în mod abuziv destinaţia locuinţei în care autorii excepţiei locuiesc de peste 30 de ani din locuinţă de serviciu în locuinţă de intervenţie.

Judecătoria Buftea apreciază că prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 nu creează un tratament discriminatoriu între persoanele îndreptăţite să cumpere locuinţele construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, astfel încât nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 20 şi nici prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Arată că, în speţă, locuinţa a fost calificată de către pârâtă ca fiind o locuinţă de intervenţie, însă această împrejurare nu are semnificaţia că reclamanţii, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, nu se bucură de toate garanţiile procesuale şi de toate mijloacele de apărare prevăzute de lege. Menţionează că nimic nu poate opri instanţa, în urma administrării probelor, să cenzureze, sub acest aspect, decizia unilaterală a pârâtei. Apreciază că autorii excepţiei nu critică lipsa obligaţiei înstrăinării locuinţelor de intervenţie ori definirea conceptului „locuinţă de intervenţie", ci modalitatea în care pârâta a procedat, în speţă, la calificarea locuinţei ca fiind locuinţă de intervenţie, respectiv extinderea de către pârâtă a drepturilor recunoscute de textul de lege criticat, cu eludarea dispoziţiilor şi a regimului juridic al locuinţei de intervenţie. Arată că aceste aspecte nu privesc constituţionalitatea textului de lege criticat, ci aspecte de fapt ce vor fi analizate în soluţionarea fondului cauzei deduse judecăţii. Consideră că textul de lege criticat nu contravine art. 22 şi nici art. 26 din Legea fundamentală.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale. In acest sens, arată că textul de lege criticat este în acord cu art. 16 alin. (1) din Constituţie raportat la art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei legale, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Face referire atât la deciziile Curţii Constituţionale nr. 278/2007, nr. 40/1996 si nr. 41/1996, cât şi la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994. Consideră că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 faţă de art. 44 din Constituţie raportat la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de vreme ce legiuitorului poate stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Menţionează că dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi ale art. 26 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată ultima oară în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu următorul cuprins:

„Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unităţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa, permanentă sau în caz de urgenţă, în cadrul unităţilor. Aceste locuinţe nu se vând."

Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) şi (2) relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică şi ale art. 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată. Totodată, autorii excepţiei susţin că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 8 paragraful 1 referitor la respectarea vieţii private şi de familie, art. 14 relativ la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, autorii invocă atât încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia nu fac o veritabilă critică de neconstituţionalitate cu privire la textul de lege invocat, ci solicită instanţei de contencios constituţional să analizeze o situaţie de fapt, respectiv schimbarea abuzivă a destinaţiei locuinţei în care aceştia locuiesc din locuinţă de serviciu în locuinţă de intervenţie.

Curtea constată deci că, în esenţă, motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestor prevederi, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituţionale prevederile actelor (...) care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", art. 2 alin. (3), din aceeaşi lege, stabilind: „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (...)".

Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că, de principiu, nu intră în atribuţiile sale cenzurarea interpretării şi aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. In acest sens, potrivit art. 126 din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Mihail Stoian şi Elena Stoian în Dosarul nr. 6.538/94/2007 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu