DECIZIE   Nr. 32 din 24 februarie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 222 din 19 mai 2000

    Florin Bucur Vasilescu - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 538/1998 al Judecatoriei Orastie, judetul Hunedoara.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor: Pompiliu Bota si Liana Olaru. Procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondata, considerand ca prevederile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala nu contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 24, referitoare la dreptul la aparare. Mai arata ca aceste dispozitii nu sunt de natura sa impiedice exercitarea dreptului la aparare, intrucat scopul instituirii lor a fost tocmai acela de a asigura o mai buna administrare a justitiei. S-a avut in vedere ca posibilitatea de a ataca in mod separat incheierile de sedinta ar putea genera blocaje si intarzieri in derularea procesului penal. Totodata considera ca textul de lege criticat nu incalca nici dreptul oricarei persoane la un proces echitabil, prevazut la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 octombrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 538/1998, Judecatoria Orastie, judetul Hunedoara, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Pompiliu Bota.
    In motivarea exceptiei, autorul acesteia considera ca dispozitiile textului de lege criticat sunt neconstitutionale, deoarece incalca prevederile art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul la aparare, precum si prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece dispozitiile legale criticate nu ii permit sa atace cu apel incheierile date in prima instanta decat o data cu fondul, lipsindu-l astfel de dreptul de a-si formula apararile pe care le crede necesare.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, instanta de judecata apreciaza ca aceasta este "vadit nefondata", deoarece prevederile legale criticate nu incalca dreptul la aparare garantat de Constitutie prin art. 24 alin. (1). Se mai arata ca inculpatul are posibilitatea de a folosi caile de atac prevazute de lege, incheierile date in prima instanta putand fi atacate de el o data cu fondul. Totodata inculpatul are dreptul in tot cursul procesului sa fie asistat de un avocat.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt constitutionale, deoarece prin incheierile date in prima instanta nu se solutioneaza fondul cauzei si, in orice caz, ele pot fi atacate totdeauna cu apel o data cu fondul cauzei. Conform art. 24 alin. (2) din Constitutie, partile au dreptul de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului, dispozitii care, in opinia presedintelui Camerei Deputatilor, nu pot fi considerate a fi incalcate prin textul de lege criticat. In final se arata ca prin dispozitiile art. 125 alin. (3) si ale art. 128 Constitutia confera legiuitorului dreptul de a reglementa procedura de judecata si conditiile in care hotararile judecatoresti pot fi atacate si reformate. Optiunea legiuitorului cuprinsa in art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala nu este de natura a leza dreptul la aparare. In final presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate nu au fost incalcate nici prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul oricarei persoane la un proces echitabil.
    In punctul de vedere al Guvernului se considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece prin dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala nu se incalca dreptul la aparare prevazut la art. 24 din Constitutie, intrucat incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel o data cu fondul. Totodata aceste dispozitii se completeaza cu alte drepturi si garantii prevazute de Codul de procedura penala, toate acestea determinand respectarea cerintei prevazute la art. 24 alin. (1) din Constitutie.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 12 si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, care au urmatoarea redactare: "Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul."
    Autorul exceptiei considera ca acest text este neconstitutional, deoarece incheierea data in prima instanta nu poate fi atacata cu apel, separat, ci numai o data cu fondul, si astfel ii este incalcat dreptul la aparare, prevazut la art. 24 din Constitutie, precum si dreptul la un proces echitabil, prevazut la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
    Referitor la incalcarea, prin prevederile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, a dispozitiilor art. 24 din Constitutie, Curtea observa ca aceasta critica nu poate fi primita, deoarece optiunea legislativa adoptata de legiuitor in textul de lege mentionat, potrivit careia incheierile date in prima instanta nu pot fi atacate cu apel decat o data cu fondul, nu este de natura a aduce atingere prevederilor constitutionale cuprinse in art. 24, referitoare la dreptul la aparare, conform carora: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    Posibilitatea de a ataca pe calea apelului incheierile date in prima instanta numai o data cu fondul nu constituie un obstacol pentru inculpat de a-si angaja aparator sau de a beneficia, in conditiile legii, de un aparator numit din oficiu.
    De altfel, din sustinerile autorului exceptiei nici nu rezulta ca pe parcursul procesului, datorita dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, ar fi fost impiedicat sa isi angajeze un avocat sau sa isi formuleze apararile asa cum credea de cuviinta, pentru a se putea confirma ipoteza nerespectarii dreptului sau la aparare, consfintit de art. 24 din Constitutie, pretins incalcat de dispozitia procesuala penala criticata.
    Din acelasi motiv nu poate fi pusa in discutie nici violarea art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, al carui text este urmatorul: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice, ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei."
    Este de remarcat in acest sens faptul ca autorul exceptiei nu precizeaza care dintre reglementarile cuprinse in prevederile de mai sus se afla in conflict cu art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, pentru a se putea retine ca in cauza si-ar gasi aplicatie prevederile art. 20 alin. (2) din Constitutie, conform carora "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale".
    In realitate nemultumirea autorului exceptiei cu privire la continutul art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala transgresata in plan constitutional rezida nu in obstacularea dreptului sau la aparare, ci in faptul ca el nu ar dispune de o cale de atac distincta cu privire la continutul unei incheieri si care sa fie separata de posibilitatea de a contesta fondul cauzei prin intermediul apelului.
    Or, aceasta vizeaza un alt aspect de constitutionalitate, si anume cel legat de exercitiul cailor de atac, in sensul unei posibile neconstitutionalitati a textului criticat, care nu ofera posibilitatea atacarii separate a incheierii, legand-o in mod obligatoriu de contestarea fondului cauzei.
    Sub acest aspect Constitutia Romaniei prevede, prin dispozitiile art. 125 alin. (3): "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar prin dispozitiile art. 128, ca "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Aceasta inseamna ca reglementarea in detaliu a competentei, procedurilor si a celorlalte aspecte legate de infaptuirea actului de justitie se afla in aria de reglementare a legiuitorului, care este liber sa aprecieze asupra lor, cu respectarea, desigur, a tuturor drepturilor ce revin partilor si a garantiilor procesuale ce sunt destinate sa asigure efectivitatea lor.
    Reglementarea actuala din Codul de procedura penala, criticata prin exceptia de fata, nu lipseste partea interesata de dreptul de a ataca incheierile pronuntate de instante in cauzele penale, iar faptul ca exercitiul acestui drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezinta un impediment real, sub raport constitutional, al exercitiului unei cai de atac pentru orice incheiere pronuntata in instanta pe parcursul solutionarii cauzei.
    Dimpotriva, s-ar putea sustine chiar ca reunirea posibilitatilor de apelare, asa cum este conceputa prin dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, este de natura sa contribuie la celeritatea solutionarii cauzelor - mai cu seama in procesul penal -, fiind astfel conforma cu prevederile art. 6 pct. 1 din conventia citata mai sus, in sensul asigurarii conditiilor de solutionare a cauzelor intr-un termen rezonabil si cu respectarea celorlalte exigente continute in acelasi text.
    In acest sens Curtea retine ca prin dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, care prevad posibilitatea atacarii cu apel a incheierilor date in prima instanta, numai o data cu fondul, nu si separat, legiuitorul roman a asigurat o mai buna administrare a justitiei, prin evitarea unor blocaje si intarzieri in desfasurarea procesului penal. In acest mod procesul se poate solutiona intr-un termen incontestabil mai redus, fara a fi intarziat de solutionarea apelurilor care s-ar declara separat impotriva incheierilor date in prima instanta si care prin natura lor nu solutioneaza fondul cauzei, dar pot conduce la amanarea rezolvarii ei.
    Criticile de neconstitutionalitate fiind astfel neintemeiate, exceptia urmeaza a fi respinsa.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 538/1998 al Judecatoriei Orastie, judetul Hunedoara.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 februarie 2000.

                 PRESEDINTE,
    conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

                                 Magistrat asistent,
                                 Marioara Prodan