DECIZIE Nr.
319 din 13 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 264 din 3 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) şi (5) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Anita Schmidtîn Dosarul nr. 4.754/62/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.754/62/2006, Curtea
de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 22 alin. (î) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv
în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia
a fost ridicată de Anita Schmidt într-o cauză având ca obiect o acţiune în
revendicare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate sunt
neconstituţionale, fiind contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât
instituie o discriminare între foştii proprietari ai imobilelor preluate abuziv
care au depus notificare în vederea restituirii acestora în termenul legal şi
aceia care nu l-au respectat. Acest fapt conduce, în opinia autorului excepţiei,
şi la o încălcare a principiului
constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private, prevăzut de
art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât afectează însăşi substanţa
dreptului de proprietate. Arată că procedura administrativă instituită prin
art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 este o jurisdicţie
administrativă facultativă, aşa încât nerespectarea termenului de depunere a
notificării nu ar trebui să constituie o negare a accesului liber la justiţie,
prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, invocă şi
încălcarea art. 20 alin. (1) din Constituţie raportat la art. 1 paragraful 1
din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie consideră că textul
de lege criticat înfrânge dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie care
prevăd că jurisdicţiile speciale sunt facultative. Face referire la Hotărârea Broniowski vs. Polonia a Curţii
Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia sunt admisibile limitări,
ingerinţe, sub forma unor proceduri prealabile, obligatorii, acestea neputând
restrânge accesul la o instanţă în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului. Altfel, se ajunge la transformarea dreptului de
proprietate într-un drept teoretic, iluzoriu, lipsit de esenţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001
sunt constituţionale. In acest sens, arată că textele de lege criticate sunt în
acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se aplică în
mod egal celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără
nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, constată că
prevederile criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21
privind accesul liber la justiţie şi cu cele ale art. 126 alin. (2) potrivit
cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute prin lege. Arată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit (2001), s-a statuat că
accesul la un tribunal nu este absolut şi poate fi supus unor restricţii
legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau de decădere. Pentru
aceste motive, consideră că nu poate fi reţinută nici atingerea adusă prevederilor art. 6 paragraful 1
privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Apreciază că textele de lege
criticate nu contravin nici art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală, întrucât
procedura notificării nu este o procedură administrativ-jurisdicţională,
deoarece nu are ca obiect verificarea legalităţii sau temeiniciei unui act
administrativ emis. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 22
alin. (1)şi (5)din Legea nr. 10/2001 faţade prevederile art. 44 alin. (1) şi
(2) din Constituţie, menţionează că textele criticate sunt în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale conform cărora conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de
lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr. 247/2005, în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul cuprins:
„(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de
6 luni*) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică
deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. In cazul în care
sunt solicitate mai multe imobile, se va face
câte o notificare pentru fiecare imobil.
[...]
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni*) prevăzut
pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în
justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin
echivalent."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare
la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) relative la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (4) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44
alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate
privată. Totodată, autorul excepţiei susţine că, prin dispoziţiile de lege
criticate, sunt încălcate şi prevederile art. 1 paragraful 1 din primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate,
prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare
similară.
Astfel, Curtea a analizat concordanţa textelor de lege
criticate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, statuând,
prin Decizia nr. 922 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, că reglementarea în cauză este în acord cu art. 44 alin.
(1) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit căreia „conţinutul şi
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Mai mult, Curtea a
reţinut că recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de
restituire a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să
genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii
imobiliare. Pentru aceleaşi considerente, Curtea constată că nu poate fi
reţinută în prezenta cauză nici contradicţia între textul de lege criticat şi
art. 20 alin. (1) din Constituţie raportat la art. 1 paragraful 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată, Curtea a constatat, în aceeaşi decizie, că
textul de lege criticat nu încalcă nici art. 21 alin. (1) din Constituţie,
referitor la accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru
exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2)
din Legea fundamentală.
De asemenea, Curtea a statuat că nu poate fi reţinută
nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), întrucât
nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru trimiterea notificării nu
poate fi invocat ca generând o situaţie discriminatorie în raport cu celelalte
subiecte de drept care s-au conformat dispoziţiilor legii, potrivit principiului
general de drept nemo auditur propriam turpitudinem
allegans.
Cele statuate în decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 22 alin. (1)şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, excepţie ridicată de Anita Schmidt în Dosarul nr. 4.754/62/2006
al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu