DECIZIE Nr.
318 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 292 din 3 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „OMV România Mineraloel" - S.R.L.
din Bucureşti în Dosarul nr. 45.022/3/LM/2005 al Tribunalului Bucureşti -Secţia
a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă avocat Ovidiu Juverdeanu,
pentru autorul excepţiei, şi partea Gheorghe Constantin Liviu Bică.
Reprezentantul autorului excepţiei arată că doreşte să
extindă motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi în raport cu art. 1
alin. (4) şi art. 126 din Constituţie şi solicită acordarea unui nou termen,
pentru ca instanţa de contencios constituţional să ia cunoştinţă de noua
motivare.
Partea Gheorghe Constantin Liviu Bică solicită
respingerea acestei cereri ca inadmisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii ca inadmisibilă, arătând că excepţia de
neconstituţionalitate nu poate fi extinsă faţă de forma precizată în actul de
sesizare, respectiv încheierea instanţei de judecată.
Deliberând, Curtea respinge
cererea formulată de reprezentantul autorului excepţiei privind extinderea
excepţiei şi acordarea unui nou termen, având în vedere că actul de sesizare a
Curţii Constituţionale este încheierea pronunţată de instanţa în faţa căreia
s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, iar litigiul constituţional se
desfăşoară în limitele determinate de actul de sesizare.
Având cuvântul pentru a susţine excepţia de
neconstituţionalitate, reprezentantul autorului excepţiei arată că textul de
lege criticat încalcă dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, întrucât
angajatorul nu are niciun mijloc de a se apăra şi de a arăta că prejudiciul pe
care l-a suferit este mai mic decât despăgubirile la care obligă legea, aşa cum
ar fi situaţia când angajatul ar fi avut şi o altă sursă de venit.
Partea Gheorghe Constantin Liviu Bică solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că nelegalitatea
unei decizii de concediere este constatată de instanţa de judecată, prilej cu
care angajatorul se bucură de toate garanţiile procesuale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78
alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „OMV România
Mineraloel" - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării contestaţiei
formulate de partea Gheorghe Constantin Liviu Bică împotriva deciziei de
concediere.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Codul muncii se află în
contradicţie cu principiul accesului liber la justiţie şi cu libera exercitare
a dreptului la apărare. In acest sens, arată că textul de lege criticat
limitează accesul liber la justiţie prin îngrădirea dreptului de a uza efectiv
de orice mijloc procedural şi material pentru a obţine recunoaşterea şi
protecţia drepturilor şi intereselor legitime. Astfel, art. 78 alin. (1) din
Codul muncii elimină orice posibilitate a angajatorului de a se apăra,
dispunând în mod automat obligarea sa la plata unor despăgubiri, constând în
salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar
fi beneficiat salariatul, fără a fi necesară o cerere în acest sens a fostului
angajat şi fără a condiţiona acordarea acestor despăgubiri de existenţa şi
dovedirea vreunui prejudiciu în patrimoniul acestuia.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile
art. 78 din Codul muncii nu aduc atingere principiului de acces liber la
justiţie şi nu încalcă dreptul la apărare al angajatorului.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia ridicată.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil, întrucât angajatorul are posibilitatea de a ataca soluţia
prin care judecătorul a constatat nelegalitatea măsurii concedierii, iar pe
parcursul procesului se bucură de toate drepturile şi garanţiile procesuale
instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă
independentă, imparţială şi stabilită prin lege, pe parcursul unui termen
rezonabil. De asemenea, consideră că nu este îngrădit nici dreptul părţilor de
a fi asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, în tot cursul
procesului. In sfârşit, consideră că dispoziţiile art. 124 din Constituţie nu
au incidenţă în cauză.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că nu
conţin norme contrare principiului accesului liber la justiţie, dreptului
părţilor la un proces echitabil şi nici dreptului la apărare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: „In cazul în care concedierea a fost
efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va
obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,
majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat
salariatul."
In opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin.
(1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor
la un proces echitabil, în art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la
apărare şi în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, interpretate şi aplicate
în concordanţă cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat are ca ipoteză concedierea unui salariat în
mod netemeinic sau nelegal, fapt ce trebuie stabilit în cadrul unui proces
desfăşurat cu respectarea principiului contradictorialităţii şi pe baza unui
probatoriu pertinent şi convingător. Numai în urma stabilirii cu corectitudine
a acestui fapt, instanţa va dispune anularea măsurii de concediere şi obligarea
angajatorului în culpă la
plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate
şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Lipsirea
salariatului de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit,
indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii şi cea a
reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse. Salariatul nu poate
abuza de acest drept, întrucât beneficiază de el numai cu condiţia stabilirii
netemeiniciei sau a nelegalităţii măsurii de concediere luate unilateral de
angajator.
In consecinţă, Curtea constată că textul de lege
examinat nu conţine nicio măsură de natură să îngrădească accesul liber la
justiţie ori posibilitatea ambelor părţi de a se folosi de toate garanţiile şi
mijloacele procesuale, propunând şi administrând probele necesare pentru
susţinerea şi apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, inclusiv
exercitarea căilor legale de atac, care condiţionează şi asigură desfăşurarea
unui proces echitabil. De asemenea, dispoziţiile legale nu lezează în niciun
fel principiile independenţei şi imparţialităţii justiţiei şi a judecătorilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „OMV România Mineraloel" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 45.022/3/LM/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea