Decizia Nr.318 din 18.06.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Sfîrăială în Dosarul nr. 15.966/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 201D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 202D, nr. 203D/2013, nr. 221D/2013, nr. 227D/2013, nr. 256D/2013 şi nr. 257D/2013, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Sfîrăială în dosarele nr. 46.289/3/2012, nr. 46.291/3/2012, nr. 15.966/3/2012 şi nr. 15.964/3/2012 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere identitatea de obiect a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 202D, nr. 203D/2013, nr. 221D/2013, nr. 227D/2013, nr. 256D/2013 şi nr. 257D/2013 la Dosarul nr. 201D/2013.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 202D-203D/2013, nr. 221D/2013, nr. 227D/2013, nr. 256D/2013 şi nr. 257D/2013 la Dosarul nr. 201D/2013, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 8 din 17 ianuarie 2013 şi nr. 64 din 21 februarie 2013, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierile din 18 şi 25 martie 2013, pronunţate în Dosarul nr. 15.966/3/2012, încheierile din 25 martie şi 1 aprilie 2013, pronunţate în Dosarul nr. 46.289/3/2012, Încheierea din 25 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 46.291/3/2012, şi încheierile din 27 martie şi 1 aprilie 2013, pronunţate în Dosarul nr. 15.964/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Ioana Sfîrăială în dosare având ca obiect cereri de reexaminare a unor încheieri prin care au fost aplicate amenzi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât în această materie specială nu există două căi de atac, având în vedere că încheierea de reexaminare este irevocabilă. Or, în condiţiile în care apare o confuziune între agentul constatator şi judecătorul căii de atac, este greu de presupus că subiectivismul judecătorului care a aplicat sancţiunea va dispărea în momentul judecării cererii de reexaminare.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că prevederile art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, deoarece nu contravin normelor constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la apărare. Dimpotrivă, dispoziţiile art. 108⁵ din Codul de procedură civilă prevăd că persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii sau despăgubirii.Avocatul Poporului apreciază că prin textul de lege criticat legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a cererii de reexaminare şi, potrivit jurisprudenţei în materie, prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziţii care au următoarea redactare:Împotriva încheierii prevăzute la art. 108⁴ cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora. [...] Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în cameră de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea. Curtea reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“.În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 referitor la statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora. În acest sens sunt Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 8 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, şi Decizia nr. 64 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 26 martie 2013.Astfel, prin Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011, Curtea a statuat că prevederile legale criticate „nu contravin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, or, (...) cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului“.În legătură cu acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia de admisibilitate din 6 iulie 2000, pronunţată în Cauza Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, a statuat că sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei.De asemenea, textul criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, prevede că persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii.Nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât în cadrul cererii de reexaminare sunt analizate legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii, precum şi elementele necunoscute la momentul aplicării acesteia.Totodată, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dispoziţiile legale criticate nu instituie inegalităţi sau discriminări între cetăţeni ori categorii de persoane, ci prevăd doar aplicarea unor amenzi în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale.Faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale sau convenţionale invocate, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului.Cu privire la susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la situaţia în care judecătorul care a aplicat amenda soluţionează şi cererea de reexaminare, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat că modul de aplicare de către instanţe a normei legale criticate nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate.În sfârşit, Curtea reţine că în Codul de procedură civilă din 1 iulie 2010, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, pentru claritatea textului de lege, legiuitorul a prevăzut în alin. (3) al art. 191 că, „În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea“.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Sfîrăială în dosarele nr. 15.966/3/2012, nr. 46.289/3/2012, nr. 46.291/3/2012 şi nr. 15.964/3/2012 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Bianca Drăghici