Decizia Nr.317 din 09.06.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Şoşa & Şoşa - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.848/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.241D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 6 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.848/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Şoşa & Şoşa - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece intră în conflict cu dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor care este actul normativ principal ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, cu ale art. 2 şi art. 78 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, precum şi cu ale art. 1 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite. Faţă de această împrejurare, se apreciază că măsura suspendării activităţii ca sancţiune principală este nelegală, raportat la actele normative menţionate, precum şi la scopul Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, respectiv acela privind stimularea dezvoltării activităţii de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă, încurajarea liberei iniţiative şi stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii cu activitate de comercializare a produselor si serviciilor de piaţă. 6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 73 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins: „Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:1. desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi cu amendă:a)de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă mică;b)de la 500 lei la 1.000 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă medie;c)de la 1.000 lei la 2.000 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă mare;d)de la 100 lei la 200 lei pentru comercianţii ambulanţi;e)de la 500 lei la 1.000 lei pentru comercianţii care practică vânzări în afara spaţiilor comerciale şi pentru cei care practică vânzări directe;". 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate este dedusă de către autorul acesteia prin raportare la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, ale Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 şi ale Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014. Astfel, este adusă în discuţie măsura suspendării activităţii operatorului economic ca sancţiune principală prevăzute de actele menţionate, care au fiecare regimuri juridice diferite, fiind aplicabile potrivit prevederilor legale prin prisma unor trimiteri sau conexiuni legislative. 14. Or, pe lângă faptul că este atributul legiuitorului să sancţioneze anumite fapte antisociale în funcţie de gravitatea faptelor şi de valorile sociale ocrotite, Curtea observă că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii prevăzute de Legea fundamentală. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. 15. Prin urmare, având în vedere cele prezentate, precum şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor şi a ordonanţelor Guvernului în raport cu dispoziţiile sau principiile Constituţiei, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată în prezenta cauză, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Şoşa & Şoşa - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.848/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu