Decizia Nr.312 din 29.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998, 999, 1073, 1075, 1094 şi 1096 din Codul civil, excepţie ridicată de George Dumitru Gavriloaie în Dosarul nr. 7.979/112/2010 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 419D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.În acest sens arată că, prin modul în care a fost formulată, excepţia nu îndeplineşte exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.979/112/2010, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998, 999, 1073, 1075, 1094 şi 1096 din Codul civil, excepţie ridicată de George Dumitru Gavriloaie într-o cauză având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, categoriile de persoane care nu au drept de vot, dreptul la muncă, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi apărarea ţării, fără a explica în concret în ce constă pretinsa contrarietate dintre prevederile legale criticate şi normele fundamentale invocate.Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, revenind instanţei judecătoreşti sarcina de a verifica în concret întrunirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale şi întinderea acesteia. De altfel, instanţa apreciază că normele constituţionale invocate „nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiei şi nu au incidenţă cu obiectul cauzei care se conturează în spaţiul răspunderii civile delictuale.“Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 998, 999, 1073, 1075, 1094 şi 1096 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 998: „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.“;

– Art. 999: „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.“;

– Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.“;

– Art. 1075: „Orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.“;

– Art. 1094: „Obligaţia de a face nu se poate achita de altă persoană în contra voinţei creditorului, când acesta are interes ca debitorul chiar s-o îndeplinească.“;

– Art. 1096: „Plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său, sau aceluia ce este autorizat de justiţie sau de lege a primi pentru dânsul.Plata dată aceluia ce n-are împuternicire de a primi pentru creditor, este valabilă, dacă acest din urmă o ratifică sau profită de dânsa.“ Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), (2) şi (3) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 36 alin. (2) privind categoriile de persoane care nu au drept de vot, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 52 alin. (1) şi (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 55 privind apărarea ţării. Curtea constată că textele de lege criticate au fost abrogate prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Cu toate acestea, prevederile art. 998, 999, 1073, 1075, 1094 şi 1096 din Codul civil continuă să îşi producă efectele juridice în cauza concretă dedusă judecăţii, astfel încât, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a examina excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege cu care a fost sesizată, potrivit principiului tempus regit actum. Examinând excepţia, Curtea constată că autorul excepţiei îşi rezumă critica la simpla enumerare a anumitor dispoziţii din Constituţia României, fără a explica în concret în ce constă pretinsa neconstituţionalitate a prevederile legale criticate. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unor texte constituţionale pretins încălcate şi a unor motive de neconstituţionalitate. În acest sens, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească anumite exigenţe de ordin structural, printre care şi aceea de a motiva, în concret, în ce constă pretinsa contrarietate a textului legal dedus controlului de constituţionalitate cu normele constituţionale invocate, întrucât altfel, acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. (A se vedea, Decizia nr. 1.159 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011). Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998, 999, 1073, 1075, 1094 şi 1096 din Codul civil, excepţie ridicată de George Dumitru Gavriloaie în Dosarul nr. 7.979/112/2010 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora