DECIZIE Nr.
312 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1)
si art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 301 din 7 mai 2007
Ion
Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1)
şi art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vector Marine
Service" - S.R.L. în Dosarul nr. 6.784/COM/2004 al Tribunalului Constanţa
- Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 6.784/COM/2004, Tribunalul Constanţa -Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2)
teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a
fost ridicată de Societatea Comercială „Vector Marine Service" - S.R.L.
într-o cauză având ca obiect judecarea cererii creditoarei Societatea
Comercială „Chimpex" - S.A. de declanşare a procedurii insolvenţei faţă de
debitoarea Societatea Comercială „Vector Marine Service" - S.R.L.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autoarea
excepţiei susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă dreptul de
proprietate al debitorului asupra propriului patrimoniu, iar, pe de altă parte,
că diminuarea la 10.000 lei (RON) a cuantumului minim al creanţei ce permite
unui creditor să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei
împotriva debitorului „oferă prea uşor creditorilor posibilitatea de a
interveni în activitatea economică a debitorului, cu scopul exclusiv de a-şi
îndestula creanţele". Pe de altă parte, se susţine că prevederea art. 31
alin. (1) din lege, referitoare la cererea de deschidere a procedurii
insolvenţei, „este menită nu neapărat pentru îndestularea creanţei, cât pentru
lichidarea debitorului", astfel încât, în opinia autoarei excepţiei, o
corectă aplicare a principiilor constituţionale invocate ar trebui să prevadă
întâi calea executării silite din dreptul comun şi, în subsidiar, recurgerea la
procedura insolvenţei. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, se arată că
acest text de lege neagă debitorului orice posibilitate de a contesta starea de
insolvenţă şi creează o poziţie favorabilă creditorului.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând, în esenţă, că procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 a fost
instituită ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de
bunăvoie obligaţia de plată, iar, pe de altă parte, dreptul de proprietate al
acestuia trebuie exercitat în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) şi art. 33
alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora:
- Art. 2: „Scopul
prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea
pasivului debitorului aflat în insolvenţă.";
- Art. 3 pct. 12: „In înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:[...]
12. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă
cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariaţi, de
6 salarii medii pe economie;";
- Art. 31 alin. (1): „Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii
prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate
introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare."
- Art. 33 alin. (2) teza
a doua: „(2) [...] Dacă debitorul contestă starea
de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea
dreptul să solicite reorganizarea judiciară."
In opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor
publice şi preeminenţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), referitoare la
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1)
teza întâi, privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 135 alin.
(1) şi alin. (2) lit. a), referitoare la caracterul de piaţă al economiei
României şi la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie, şi în art. 136 alin. (5), privind caracterul
inviolabil al proprietăţii private.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit prevederilor art. 2 din actul normativ criticat, scopul
Legii nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului
debitorului aflat în insolvenţă şi, în acelaşi timp, asanarea mediului
comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin.
(2) lit. a) din Constituţie şi nu este de natură a încălca dreptul de
proprietate privată.
Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de
procedură speciale, cum sunt şi cele instituite prin
prevederile art. 3 pct. 12 şi art. 33 alin. (2) teza a
doua din lege, derogatorii de la normele dreptului comun. Curtea reţine că
stabilirea acestor reguli speciale constituie atributul exclusiv al
legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi nu
vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Autoarea excepţiei invocă şi neconstituţionalitatea
prevederilor art. 31 alin. (1) din lege, referitoare la cererea de deschidere a
procedurii insolvenţei, arătând că aceasta „este menită nu neapărat pentru
îndestularea creanţei, cât pentru lichidarea debitorului".
Curtea constată că, potrivit
acestor prevederi legale, creditorul este îndreptăţit să acţioneze pe orice
cale legală pentru valorificarea creanţelor sale, iar dacă debitorul nu este în
insolvenţă, îşi poate lichida oricând datoriile, prevenind deschiderea ori
determinând închiderea acestei proceduri, astfel încât principiul ocrotirii în
mod egal a proprietăţii private este pe deplin aplicabil atât în privinţa
proprietăţii debitorului, cât şi a creanţelor creditorilor.
In acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin
Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 117
din 16 februarie 2007, prin care a reţinut că prevederile art. 31 alin. (1) din
Legea nr. 85/2006 nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie,
referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece acest drept fundamental are
caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în
limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor celorlalte
subiecte de drept, în egală măsură ocrotite.
Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) şi art. 33 alin. (2)
teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Vector Marine Service" - S.R.L. în
Dosarul nr. 6.784/COM/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie