DECIZIE Nr.
311 din 23 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 lit. a) din Legea concurentei nr.
21/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 294 din 5 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. a) din Legea
concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Eximprod Grup" - S.R.L. Buzău în Dosarul nr.
868/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă pentru partea
Consiliul Concurenţei domnul inspector de concurenţă Andrei
Pufulescu cu împuternicire la dosar şi se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului
Concurenţei, care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca inadmisibilă. De asemenea, depune şi
concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece problema supusă
atenţiei Curţii excedează competenţei sale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 23 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 868/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 50 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Eximprod Grup" - S.R.L.
Buzău în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 148 referitoare la Integrarea
în Uniunea Europeană, deoarece, potrivit dreptului european, fapta de
omisiune a notificării nu se regăseşte printre cele sancţionate
în lumina art. 14 din Regulamentul Consiliului (EC) nr. 139/2004 cu privire la
controlul concentrărilor economice.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată,
deoarece aspectele criticate vizează modul de interpretare şi de
aplicare a legii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă,
deoarece critica autorului vizează chestiuni de interpretare şi
aplicare a textului de lege supus controlului.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 50 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16
august 2005, care au următorul conţinut: „Constituie
contravenţii şi se sancţionează cu amendă de până
la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior
sancţionării următoarele fapte:
a) omisiunea notificării unei concentrări
economice cerute de art. 15;".
Examinând excepţia de neconstitutionalitate,
Curtea constată că autorul excepţiei şi-a fundamentat critica
pe o pretinsă coliziune între dispoziţiile legale contestate şi
legislaţia comunitară în materie, aceasta din urmă
nesancţionând fapta de omisiune a notificării unei concentrări
economice. Prin urmare, în opinia sa, art. 50 lit. a) din Legea concurenţei
nr. 21/1996 contravine art. 148 din Constituţie referitor la Integrarea
în Uniunea Europeană.
Faptul că legislaţia comunitară în
materie este, spre deosebire de dreptul intern, mai permisivă sau mai
blândă, nu atrage ipso facto neconstituţionalitatea
dispoziţiei legale naţionale. In acest sens, chiar textul
constituţional invocat în susţinerea excepţiei prevede în
alineatul (2) că, urmare aderării, „celelalte reglementări
comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor
actului de aderare". Prin urmare, având în vedere şi prevederile
art. 11 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Tratatele
ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", Curtea
constată că problema supusă controlului instanţei de
contencios constituţional excedează competenţei sale, deoarece,
pe de o parte, vizează modul de aplicare şi de interpretare a
textului legal criticat şi, pe de altă parte, priveşte tocmai
modul de soluţionare a fondului litigiului dedus judecăţii prin
stabilirea temeiului legal aplicabil. Or, potrivit art. 126 alin. (1) din
Constituţie „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege", Curtea
Constituţională, în calitate de „garant al supremaţiei
Constituţiei" şi de „unică autoritate de
jurisdicţie constituţională în România", nefăcând
parte dintre acestea.
Curtea mai constată că, prin Decizia nr. 300
din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 188 din 26 martie 2009, şi Decizia nr. 729 din 7 mai 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie
2009, fiind chemată să se pronunţe asupra unor chestiuni
referitoare la eventuale coliziuni între legislaţia internă şi
cea comunitară relevantă în domenii diferite, a statuat că o
asemenea critică nu poate fi primită, deoarece nu este una de
neconstitutionalitate, ci de aplicare a legii, de competenţa
instanţei de judecată.
Prin urmare, chiar dacă natura intrinsecă a
dreptului comunitar şi autonomia sa în raport cu sistemele juridice
naţionale fac foarte dificilă receptarea sa în dreptul intern, Curtea
constată că, urmare specificităţii sale, dreptul comunitar
impune monismul şi, ca o consecinţă peremptorie desprinsă
din jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, aplicabilitatea
directă de către autorităţile şi
jurisdicţiile naţionale ca atare. Aşa fiind, numai
judecătorul de drept comun ca judecător naţional al dreptului
comunitar poate, potrivit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene, să îşi exercite atribuţiile în cadrul
aceleiaşi ordini juridice comunitare, sens în care judecătorul
constituţional nu are o asemenea competenţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. a) din Legea
concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Eximprod Grup" - S.R.L. Buzău în Dosarul nr.
868/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru