DECIZIE Nr. 31
din 9 octombrie 2006
cu privire la aplicarea
dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112 din 30
august 2001, in cazul condamnarii inculpatului pentru infractiunile prevazute
in art. 1-3 din aceasta ordonanta.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 732 din 30 octombrie 2007
Dosar nr. 20/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 112 din 30 august 2001, in cazul condamnarii inculpatului
pentru infractiunile prevazute in art. 1-3 din aceasta ordonanta.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 85 de judecători
din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că, în cazul hotărârii de
condamnare pronunţate în temeiul art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 112/2001, pentru luarea măsurilor prevăzute în art. 5 din acelaşi act
normativ, de către organele cărora le revine această atribuţie specifică,
instanţa comunică dispozitivul hotărârii de condamnare.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar cu privire la organul competent să aplice
măsurile prevăzute în art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
112/2001, în cazul hotărârii de condamnare în temeiul art. 1-3 din acelaşi act
normativ.
Astfel, unele instanţe au considerat că măsurile
prevăzute în art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, în cazul hotărârii
de condamnare pentru infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din acelaşi act
normativ, nu pot fi aplicate decât de instanţa de judecată.
In motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că,
din moment ce prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
112/2001 nu conţin o dispoziţie expresă cu privire la organul căruia îi revine
atribuţia să aplice astfel de măsuri, iar prin specificul lor au caracterul de
măsuri de siguranţă, numai instanţa de judecată le poate aplica.
Alte instanţe, dimpotrivă, dispunând condamnarea
inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, nu au făcut şi aplicarea art. 5 din acelaşi
act normativ.
Aceste din urmă instanţe, care au considerat că, în caz
de condamnare pentru vreuna dintre infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, nu le revine obligaţia de a
opera ele însele dispoziţiile art. 5 din aceeaşi ordonanţă, au interpretat şi
aplicat corect dispoziţiile legii.
In adevăr, în art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 112/2001, aprobată, cu modificări prin Legea nr. 252/2002, sunt
prevăzute şi sancţionate ca infracţiuni unele fapte săvârşite în afara
teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie
domiciliate în România.
In legătură cu aceste infracţiuni, prin art. 5 din
aceeaşi ordonanţă se prevede că „Cetăţeanului român condamnat în temeiul
dispoziţiilor art. 1-3 i se refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, i se
suspendă dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani".
In raport cu acest conţinut lipsit de echivoc al
reglementării ce i s-a dat textului menţionat, rezultă voinţa neîndoielnică a
legiuitorului ca atât măsura refuzului eliberării paşaportului, cât şi aceea a
suspendării dreptului de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani să fie
aduse la îndeplinire numai de organele specializate având în competenţă
eliberarea sau suspendarea unor astfel de acte, respectiv de Direcţia Generală
de Paşapoarte, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Serviciul
Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor.
Or, faţă de această reglementare imperativă, impusă de
starea de pericol implicit pe care îl prezintă persoana care a săvârşit oricare
dintre infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 112/2001, este necesar ca restricţia drepturilor la care se
referă art. 5 din aceeaşi ordonanţă să fie realizată necondiţionat de către
organele cu atribuţii în domeniu, numai pe baza comunicării copiei de pe
dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus condamnarea.
O atare interpretare este
impusă şi de raţiuni practice, determinate de posibilitatea de a se omite să se
prevadă în dispozitivul hotărârii de condamnare pentru vreuna dintre
infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
112/2001 menţiunea referitoare la aplicarea art. 5 din aceeaşi ordonanţă.
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară şi al art. 4142 din Codul de procedură penală,
urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în cazul
condamnării pentru vreuna dintre infracţiunile prevăzute în art. 1-3 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, măsurile prevăzute în art. 5
din aceeaşi ordonanţă se duc la îndeplinire de către Direcţia Generală de
Paşapoarte, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Serviciul Public
Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor, cărora le revine această
atribuţie specifică, pe baza comunicării de către instanţă a dispozitivului
hotărârii de condamnare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, stabilesc:
In cazul hotărârii de condamnare pronunţate în temeiul
art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, măsurile prevăzute
în art. 5 din acelaşi act normativ sunt duse la îndeplinire de către Direcţia
Generală de Paşapoarte, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de
Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor, cărora
le revine această atribuţie specifică, pe baza comunicării de către instanţă a
dispozitivului hotărârii de condamnare.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei