DECIZIE Nr.
309 din 13 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 si art. 455 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 264 din 3 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 şi art. 455 din Codul de
procedura penală, excepţie ridicată de Daniel Olariu în Dosarul nr.
3.463/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece
criticile autorului vizează caracterul incomplet al reglementării supuse
controlului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.463/99/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 şi art. 455 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Daniel
Olariu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de
amânare a executării pedepsei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii, deoarece în practica judiciară există două categorii
de situaţii, şi anume existenţa unor persoane condamnate care, depunând cereri
de amânare a executării pedepsei, sunt lăsate în libertate pe parcursul
procesului şi o altă categorie de persoane, cum este cazul în speţă, care, deşi
au depus cereri de amânare a executării pedepsei, sunt arestate în vederea
executării.
De asemenea, art. 453 alin. 22 din Codul de procedură penală creează un tratament discriminatoriu
între persoanele care introduc cereri de amânare în temeiul art. 453 lit. c) şi
cele care introduc cereri în temeiul art. 453 lit. a) şi b) din aceIaşi cod.
In sfârşit, la data de 14 ianuarie 2008 s-a înregistrat
pe rolul Curţii Constituţionale o cerere prin care autorul excepţiei a adus la
cunoştinţă faptul că îşi retrage excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Tribunalul Iaşi -
Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate
sunt aplicabile deopotrivă tuturor subiectelor de drept care se încadrează în
situaţia prevăzută de acestea.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza
normelor legale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate, care consacră o excepţie de la regula punerii neîntârziate în
executare a hotărârilor penale, nu instituie privilegii ori discriminări, fiind
aplicabile deopotrivă tuturor subiectelor de drept care se încadrează în
situaţia prevăzută de acestea.
In plus, dispoziţiile legale sunt reglementate de
legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126
alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 453 cu denumirea marginală Cazurile de amânare a executării
pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă şi art. 455 cu denumirea marginală
Cazurile de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, care au
următorul conţinut:
-Art. 453: „Executarea
pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele
cazuri:
a) când se constată pe baza unei expertize
medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă
executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea
în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. In acest
caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului
se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare;
b) când o condamnată este gravidă sau are un copil
mai mic de un an. In aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la
încetarea cauzei care a determinat amânarea;
c) când din cauza
unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe
grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. In acest caz,
executarea poate fi amânată cel puţin 3 luni şi numai o singură dată.
Cererea de amânare a
executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi făcută de
procuror, condamnat, de persoanele arătate în art. 362 alineatul ultim, iar în
cazul prevăzut la lit. c) din prezentul articol, şi de către conducerea
unităţii la care lucrează condamnatul.
Cererea poate fi retrasă de cel care a formulat-o.
In cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) şi b), hotărârile
prin care se dispune amânarea executării pedepsei sunt executorii de la data
pronunţării.
Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în
cazul celui condamnai la executarea pedepsei la locul de muncă. In situaţia
prevăzută la lit. b), executarea pedepsei poate fi amânată pe perioada
stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor
înainte şi după naştere.";
-Art. 455: „Executarea
pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile
şi în condiţiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin.
2 al aceluiaşi articol.
Dispoziţiile art. 4531 şi art. 454 alin. 11 şi 12 se aplică în mod
corespunzător."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
1. In primul rând nu poate fi
primită solicitarea autorului referitoare la retragerea excepţiei de
neconstituţionalitate, deoarece acest incident procedural este de ordine
publică şi, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta, odată sesizata, „procedează la
examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de
procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea
procesului [...].
2. In ce priveşte
excepţia de necosntituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei de
neconstituţionalitate critică reglementarea art. 453 şi art. 455 din Codul de
procedură penală, întrucât este nemulţumit de soluţiile adoptate de instanţele
de judecată în practica judiciară. Or, prin critica de neconstituţionalitate se
au în vedere aspecte legate de interpretarea şi aplicarea normelor legale, iar
potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, numai „Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către
instanţele judecătoreşti, potrivit competenţei sale".
In consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate este
inadmisibilă, Curtea Constituţională neavând o astfel de competenţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 şi art. 455 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Olariu în Dosarul nr.
3.463/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru