DECIZIE Nr.
306 din 23 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 3 si art. 385 1 alin. 4
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 287 din 3 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrea -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 şi art.
3851 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Mihail Sava Cristian în Dosarul nr. 1.059/245/2008 al
Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii
de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată,
sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.059/245/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 363 alin. 3 şi art. 3851 alin. 4 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Mihail Sava
Cristian în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură
penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16
şi 21, deoarece instituie o inegalitate între părţile care au
fost prezente la dezbateri, dar au lipsit de la pronunţare. De asemenea,
prevederile art. 3851 alin. 4 din Codul de procedură
penală contravin liberului acces la justiţie, întrucât, „aşa cum
instanţa a invocat, nu pot formula recurs cei care nu au declarat apel,
precum şi cei care au renunţat la calea de atac a apelului."
Prin urmare, textul criticat nu prevede ce se întâmplă în alte
situaţii, motiv pentru care inexistenţa reglementării
echivalează cu interzicerea accesului la justiţie.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală
şi pentru cauze cu minori opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 3 cu denumirea marginală Termenul
de declarare a apelului şi art. 3851 alin. 4 cu denumirea
marginală Hotărârile supuse recursului, ambele din Codul de
procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art. 363 alin. 3: „Pentru partea care a fost
prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la
pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât
şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori
pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist
concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ
ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut
medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la
comunicarea copiei de pe dispozitiv.";
- Art. 3851 alin. 4: „Nu pot fi atacate
cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele
prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost
retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele
prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei
pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin
decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din
sentinţă şi numai cu privire la această modificare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului său, prin raportare la critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, şi Decizia nr. 662
din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 587 din 27 august 2007, Curtea Constituţională a respins ca
nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 363 alin. 3 şi art. 3851 alin. 4 din Codul de
procedură penală, statuând că prevederile legale criticate sunt
norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor
conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi, contrar
susţinerilor autorului excepţiei, că acestea respectă
dispoziţiile constituţionale, precum şi pe cele din documentele
internaţionale invocate.
Astfel, faptul că, potrivit reglementării
criticate, pentru părţile prezente la dezbateri sau la
pronunţare termenul de declarare a apelului curge (cu excepţiile
prevăzute de lege) de la data pronunţării hotărârii nu este
de natură să aducă atingere dreptului la apărare, respectiv
dreptului la un proces echitabil al acestora, câtă vreme
părţile, fiind prezente, au posibilitatea să cunoască
soluţia instanţei şi să acţioneze în
consecinţă, exercitându-şi fără nicio îngrădire
drepturile procesuale prevăzute de lege.
Mai mult, pentru situaţiile în care
părţile sunt în imposibilitatea de a promova căile de atac în
termenele prevăzute de lege, legiuitorul a reglementat repunerea în
termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală stabilind în
acest sens că „apelul declarat după expirarea termenului
prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă
instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată
de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost
făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei
sau a despăgubirilor civile". Aşa fiind, şi în aceste
cazuri este asigurată deplina exercitare a dreptului la un proces
echitabil, criticile autorului excepţiei fiind neîntemeiate.
Curtea constată că nu poate fi
reţinută nici pretinsa încălcare a egalităţii în
drepturi, întrucât, potrivit unei constante jurisprudenţe, egalitate nu
înseamnă uniformitate, astfel încât la situaţii diferite regimul
juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situaţia diferită a
părţilor prezente la dezbateri sau la pronunţare şi care,
în cunoştinţă de cauză, pot să promoveze căile de
atac împotriva hotărârii pronunţate justifică un tratament
juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe să
curgă termenul pentru declararea acestor căi de atac pe cel al
pronunţării hotărârii.
Cât priveşte prevederile art. 3851
alin. 4 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că
instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea
căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului.
Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la
„condiţiile legii", atunci când reglementează exercitarea
căilor de atac, ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din
Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor
judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte
că acestea „sunt prevăzute numai prin lege".
Referitor la încălcarea principiului
egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, invocată de autorul excepţiei,
Curtea Constituţională a statuat că nu este contrară
principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în
ceea ce priveşte căile de atac, atât timp cât ele asigură
egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor,
condiţie îndeplinită de textul de lege criticat în prezenta cauză.
De asemenea, prevederile de lege criticate nu
încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21
din Constituţie, întrucât nu suprimă dreptul părţilor
interesate de a exercita calea de atac a recursului. Dimpotrivă, acestea
oferă posibilitatea pentru părţile care nu au folosit calea de
atac a apelului de a declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel,
dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată
soluţia din sentinţa instanţei de fond.
Cât priveşte critica referitoare la starea de fapt
din dosar potrivit căreia textul nu dispune ce se întâmplă în alte
situaţii neprevăzute, Curtea constată că aceasta nu poate
fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
„se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor
cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului."
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea
si în cauza de fată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 363 alin. 3 şi art. 3851 alin. 4 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihail Sava
Cristian în Dosarul nr. 1.059/245/2008 al Curţii de Apel laşi -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru