DECIZIE Nr. 305 din 10 iulie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c)
alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu
modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 575 din 11 august 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata
de Joita Vladescu in Dosarul nr. 9.791/2002 al Judecatoriei Sectorului 3
Bucuresti.
La apelul nominal raspund Joita Vladescu, Gheorghe Vladescu si Stela
Vladescu. Lipseste Marian Achim, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, partile prezente solicita admiterea
exceptiei pentru motivele invocate in fata instantei judecatoresti.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta in
materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 10 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
9.791/2002, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si
completarile ulterioare. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de
Joita Vladescu intr-o cauza civila ce are ca obiect solutionarea unui partaj de
bunuri comune.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale atacate aduc atingere prevederilor constitutionale ale art.
16 alin. (2), art. 21, art. 24, art. 41 alin. (2) si ale art. 53 alin. (2),
precum si celor ale art. 6 pct. 1 si ale art. 14 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol
aditional la conventie, deoarece instituie o discriminare intre coproprietari
prin aceea ca "cererile de partaj formulate de acestia se timbreaza
diferit, in functie de data introducerii cererii", iar
"coproprietarul-parat nu are posibilitatea sa se apere fata de sustinerile
coproprietarului-reclamant decat contestand cele aratate in cererea
introductiva si platind taxa de timbru la valoarea contestata".
De asemenea, sustine ca prin textul legal criticat se creeaza o inechitate
intre coproprietari, intrucat exercitarea dreptului la aparare nu "ar
trebui conditionata de indeplinirea anterioara a unei obligatii fiscale".
Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece, "atunci cand partea contesta partea de contributie
la dobandirea bunurilor comune, acesteia ii revine [...] obligatia de a achita
taxa judiciara de timbru calculata la valoarea sumei contestate".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr.
35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este
neintemeiata. Astfel, referitor la neconstitutionalitatea textului de lege
criticat in raport cu prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2), se
apreciaza ca acesta "nu face nici o diferentiere intre titularii cererii
si nici nu permite, prin el insusi, plasarea vreuneia din parti mai presus de
lege". Referitor la infrangerea art. 14 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, considera ca dispozitiile
legale criticate nu aduc atingere principiului nediscriminarii care "isi
gaseste expresie, in raport cu criteriul averii - singurul care ar putea avea o
oarecare incidenta asupra prevederilor legale in discutie - pe de o parte, prin
mecanismul insusi al timbrarii la valoarea sumei contestate, iar pe de alta
parte, prin reglementarea institutiei asistentei judiciare, in Codul de
procedura civila".
De asemenea, considera ca nu este intemeiata nici critica referitoare la
incalcarea principiului constitutional privind accesul liber la justitie,
consfintit in art. 21 din Constitutie. Astfel, accesul liber la justitie nu
interzice stabilirea taxelor de timbru in justitie, "atata vreme cat
stabilirea acestora respecta prevederile constitutionale ale art. 138, conform
carora impozitele si taxele se stabilesc numai prin lege".
In ceea ce priveste art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, se apreciaza ca nu contine prevederi
exprese "in sensul interzicerii unor taxe pentru activitatea de
judecata".
Referitor la incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 41 alin.
(2), raportate la art. 1 pct. 2 din primul Protocol aditional la Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, apreciaza ca
nici aceste critici nu sunt intemeiate, intrucat "instituirea taxei de
timbru nu afecteaza existenta dreptului de proprietate si nici protectia
acestuia".
In sfarsit, in ceea ce priveste art. 53 alin. (2) din Constitutie, referitor
la obligatia asigurarii unei asezari juste a sarcinilor fiscale, Guvernul
apreciaza ca "aceasta conditie nu este echivalenta, in mod necesar, cu
egalitatea sarcinilor fiscale, ci presupune, in cazul taxelor judiciare, o
participare proportionala cu efortul pe care il implica realizarea de catre
stat, prin instantele judecatoresti, a serviciului public al justitiei, caruia
i se solicita solutionarea unor afaceri private".
Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta in materie a Curtii
Constitutionale, apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al
institutiei Avocatul Poporului, raportul intocmit in cauza de
judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie
1997. Aceasta lege a fost modificata si completata prin mai multe acte
normative, dar nici unul dintre acestea nu priveste dispozitiile art. 3 lit. c)
alin. 2, care fac obiectul acestui dosar.
Dispozitiile legale criticate au urmatoarea redactare:
- Art. 3 lit. c) alin. 2: "Actiunile si cererile neevaluabile in bani
se taxeaza astfel: [...]
Separat de aceasta taxa, daca partile contesta bunurile de impartit,
valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor in
cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciara de timbru se datoreaza de titularul
cererii la valoarea contestata;"
In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul exceptiei
invoca incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal
de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi
dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure
asezarea justa a sarcinilor fiscale."
Autorul exceptiei invoca si incalcarea art. 6 pct. 1 si a art. 14 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
precum si a art. 1 din primul Protocol aditional la aceasta conventie, care a
fost ratificata de Romania prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994.
Aceste dispozitii au urmatoarea redactare:
- Art. 6 pct. 1 din conventie: "Orice persoana are dreptul la
judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei
sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care
va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter
civil [...].";
- Art. 14 din conventie: "Exercitarea drepturilor si libertatilor
recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o
deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii
politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o
minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.";
- Art. 1 din primul Protocol aditional la conventie: "Orice persoana
fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate
fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in
conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului
international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii, sau a amenzilor."
Examinand exceptia, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii
dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 s-a pronuntat prin
numeroase decizii, precum Decizia nr. 183 din 16 noiembrie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000, Decizia
nr. 103 din 6 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 460 din 21 septembrie 2000, Decizia nr. 91 din 27 martie 2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 335 din 22 iunie 2001, si Decizia
nr. 245 din 17 septembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 759 din 17 octombrie 2002, constatand ca acest text de lege este
constitutional.
Cu acele prilejuri Curtea a retinut ca art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr.
146/1997 stabileste numai obligatia de plata a unei taxe de timbru, calculata
la valoare, pentru acele parti care contesta prin cereri bunurile de impartit,
valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor in
cadrul cererilor de mai sus, iar nu si pentru partile care formuleaza exceptii
si aparari in sensul art. 115 din Codul de procedura civila, in legatura cu
cererea reclamantului. Acesta este si principiul general inscris in art. 1 din
Legea nr. 146/1997, potrivit caruia numai actiunile si cererile introduse la
instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si
Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie sunt supuse taxelor
judiciare de timbru in mod diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu
este evaluabil in bani, cu exceptiile prevazute de lege; astfel fiind, nu se
poate sustine incalcarea dispozitiilor art. 24 din Constitutie, intrucat,
potrivit prevederilor constitutionale ale art. 138, impozitele si taxele se
stabilesc numai prin lege, iar taxele de timbru la care se refera autorul
exceptiei sunt stabilite prin lege. Instituirea unei taxe de timbru pentru
anumite categorii de cereri nu face nici o diferentiere intre contribuabili,
astfel incat nu sunt infrante prevederile art. 16 din Constitutie si ale art.
14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
In ceea ce priveste sustinerea ca textul legal criticat contravine art. 21
din Constitutie, Curtea, prin Decizia nr. 103 din 6 iunie 2000, a retinut ca
accesul liber la justitie nu interzice stabilirea taxelor de timbru in
justitie, fiind justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatilor
judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de
realizarea actului de justitie. Regula este cea a timbrarii actiunilor in
justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de
legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, in parte, a
cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justitiei.
In legatura cu invocarea incalcarii normei constitutionale a art. 41 alin.
(2), prin aceeasi decizie Curtea a constatat ca aceasta critica nu poate fi
primita, deoarece instituirea taxei de timbru nu afecteaza existenta dreptului
de proprietate si nici protectia acestuia.
Nici critica referitoare la incalcarea art. 53 din Constitutie nu este intemeiata,
deoarece, asa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 183 din 16 noiembrie 1999,
aceste prevederi privesc obligatiile constitutionale ale cetatenilor de a
contribui la cheltuielile publice, astfel ca dispozitiile art. 3 lit. c) alin.
2 din Legea nr. 146/1997 nu intra in conflict cu aceste prevederi
constitutionale.
In fine, referitor la infrangerea prevederilor art. 6 pct. 1 si ale art. 14
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, precum si celor ale art. 1 din primul Protocol aditional la
aceasta conventie, Curtea a constatat ca obligatia partilor de a plati taxe
judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor articole, ci,
dimpotriva, creeaza premise pentru realizarea unui proces echitabil, deoarece
taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizari si functionari a
serviciului public de realizare a justitiei. In acest sens s-a pronuntat Curtea
Constitutionala prin Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 21 septembrie 2000.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii, cele statuate anterior isi mentin valabilitatea si in
prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (1) si (6) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c)
alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu
modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Joita Vladescu in
Dosarul nr. 9.791/2002 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iulie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman