DECIZIE Nr.
300 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7,16,19 si ale art. 41 din Legea
energiei electrice nr. 13/2007
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 336 din 18 mai 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7, 16, 18 şi 37 din
Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Alexandru Florescu
în Dosarul nr. 2.918/2006 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei,
lipsind Societatea Comercială F.D.F.E.E. „Electrica Muntenia Nord" - S.A.
din Ploieşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă
solicită admiterea excepţiei, pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în
faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.918/2006, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7,16,18 şi 37 din Legea energiei
electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Alexandru Florescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor art. 12, 35 şi 36 din Constituţie, întrucât, la data intrării în
vigoare a Legii energiei electrice nr. 318/2003, acestei legi îi erau
aplicabile dispoziţiile Constituţiei din 1965. In ce priveşte celelalte
dispoziţii constituţionale invocate, respectiv art. 15 alin. (2), art. 16, art.
44 alin. (1), art. 46, art. 51, art. 73 alin. (3), art. 136 alin. (5) şi art.
153, autorul excepţiei nu motivează în ce fel ar fi acestea încălcate.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ arată că nu îşi poate
exprima opinia, întrucât încalcă principiul imparţialităţii judecătorului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl
constituie prevederile art. 7, 16, 18 şi 37 din Legea energiei electrice nr.
318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 511 din 16 iulie 2003.
Ulterior sesizării Curţii, această lege a fost integral
abrogată, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 51 din 23 ianuarie 2007.
Curtea observă că dispoziţiile
criticate în cauza de faţă au fost preluate de Legea energiei electrice nr.
13/2007. Astfel, art. 7 şi 16 au primit aceeaşi numerotare, art. 18 a devenit
art. 19, iar art. 37 a devenit art. 41. Aşadar, Curtea urmează să exercite
controlul de constituţionalitate asupra acestor prevederi, care au următorul
conţinut:
- Art. 7: „(1) Autoritatea
competentă în sectorul energiei electrice este Autoritatea Naţională de
Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), instituţie publică autonomă de
interes naţional, cu personalitate juridică, aflată în coordonarea
primului-ministru, care îşi desfăşoară activitatea pe baza regulamentului
propriu de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(2) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital
ale ANRE se asigură integral din venituri proprii.
(3) ANRE poate să înfiinţeze structuri proprii
teritoriale fără personalitate juridică. ";
- Art. 16: „(1) Lucrările de realizare şi retehnologizare ale capacităţilor
energetice pentru care se acordă autorizaţii, precum şi activităţile şi
serviciile pentru care se acordă licenţe sunt de interes public, cu excepţia
celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al
titularului autorizaţiei sau licenţei.
(2) Asupra terenurilor
şi bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori
juridice şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea
capacităţii energetice, titularii autorizaţiilor de înfiinţare şi titularii
licenţelor beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de realizare
şi retehnologizare, respectiv de funcţionare a capacităţii energetice, de
următoarele drepturi:
a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor
necesare realizării sau retehnologizării capacităţii energetice, obiect al
autorizaţiei;
b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale
a capacităţii, obiect al autorizaţiei de înfiinţare, pentru reviziile,
reparaţiile şi intervenţiile necesare;
c) servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau
aeriană pentru instalarea de reţele electrice sau alte echipamente aferente
capacităţii energetice şi pentru acces la locul de amplasare a acestora, în
condiţiile legii;
d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea
unor activităţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri;
e) dreptul de acces la utilităţile publice.
(3) Drepturile de uz şi de servitute au ca obiect
utilitatea publică, au caracter legal, iar conţinutul acestora este prevăzut la
art. 19 şi se exercită pe toată durata existenţei capacităţii energetice sau,
temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei,
reviziei, lucrărilor de intervenţie în caz de avarie.
(4) Exercitarea drepturilor de uz şi servitute
asupra proprietăţilor statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale
afectate de capacităţile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată
durata existenţei acestora.
(5) Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute
asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, care se vor
realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu
regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata,
conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o
convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a
despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu
convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de
resort, în termen de 6 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea
drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii
pot solicita încheierea de convenţii, conform prevederilor alin. (5).
(7) Titularii de licenţe şi autorizaţii sunt obligaţi să procedeze la încheierea
convenţiilor-cadru prevăzute la alin. (5) în termen de maximum 30 de zile de la
solicitarea proprietarilor afectaţi.
(8) Dacă cu ocazia intervenţiei pentru
retehnologizări, reparaţii, revizii sau avarii se produc pagube proprietarilor
din vecinătatea capacităţilor energetice, titularii de licenţă au obligaţia să
plătească despăgubiri în condiţiile prezentei legi.
(9) Proprietarii terenurilor şi titularii
activităţilor afectaţi de exercitarea de către titularii de licenţă şi autorizaţii
a drepturilor prevăzute la alin. (2) vor fi despăgubiţi pentru prejudiciile
cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele
criterii:
- suprafaţa de teren afectată cu ocazia efectuării
lucrărilor;
- tipurile de culturi şi plantaţii, precum şi
amenajările afectate de lucrări;
- activităţile restrânse cu ocazia lucrărilor.
Cuantumul despăgubirii se stabileşte prin acordul
părţilor sau, în cazul în care părţile nu se înţeleg, prin hotărâre
judecătorească.
(10) Dreptul de uz şi de servitute asupra
terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor activităţi
prevăzute la alin. (2) se stabileşte şi se exercită cu respectarea principiului
echităţii, a dreptului de proprietate şi a minimei afectări a acestuia.
(11) Titularii de autorizaţii şi licenţe sunt în
drept să efectueze lucrările de defrişare a vegetaţiei sau tăierile de modelare
pentru crearea şi menţinerea distanţei de apropiere faţă de reţelele electrice
cu personal specializat, respectând prevederile
legale în vigoare.
(12) Titularii de autorizaţii şi licenţe,
beneficiari ai drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţii publice
sau private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt scutiţi
de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de
autorităţile publice centrale şi locale.";
- Art. 19: „(1) Dreptul de uz asupra terenului pentru executarea lucrărilor
necesare realizării sau retehnologizării de capacităţi energetice se întinde pe
durata necesară executării lucrărilor. In exercitarea acestui drept de uz,
titularul autorizaţiei de înfiinţare, cu respectarea prevederilor legale,
poate:
a) să depoziteze, pe terenurile necesare executării
lucrărilor, materiale, echipamente, utilaje, instalaţii;
b) să desfiinţeze culturi sau plantaţii, construcţii
sau alte amenajări existente ori numai să le restrângă, în măsura strict
necesară executării lucrărilor pentru capacitatea autorizată, în condiţiile
legii;
c) să îndepărteze materiale, să capteze apa, în
condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;
d) să instaleze utilaje şi să lucreze cu acestea,
să amplaseze birouri şi locuinţe de şantier, cu acordul prealabil al proprietarului;
e) să oprească ori să restrângă activităţi ale
proprietarului, în măsura strict necesară executării lucrărilor pentru
capacitatea autorizată, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Dreptul de uz prevăzut la alin. (1) încetează
înaintea expirării duratei stabilite pentru executarea lucrărilor sau înaintea
acestui termen, la data terminării anticipate a lucrărilor sau la data sistării
acestora şi renunţării la autorizaţii. Oricare dintre aceste situaţii trebuie
notificată de îndată proprietarului.
(3) Dreptul de uz asupra terenului pentru
asigurarea funcţionării normale a capacităţii energetice se întinde pe toată
durata funcţionării capacităţii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori
este necesar pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii. In
exercitarea acestui drept, titularul licenţei poate:
a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje,
instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi intervenţii necesare
pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii;
b) să instaleze utilaje şi să lucreze cu acestea;
c) să desfiinţeze sau să reducă culturi, plantaţii
ori alte amenajări existente şi să restrângă activităţi ale proprietarului, în
măsura şi pe durata strict necesare executării operaţiilor de întreţinere,
reparaţii, revizii sau intervenţii pentru asigurarea funcţionării normale a
capacităţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(4) Titularul licenţei este obligat să înştiinţeze
în scris proprietarul bunurilor, terenurilor sau activităţilor care vor fi
afectate ca urmare a lucrărilor la capacităţile energetice, cu excepţia
cazurilor de avarii, situaţie în care proprietarii sunt înştiinţaţi în termenul
cel mai scurt.
(5) Titularul licenţei este obligat să plătească
proprietarilor despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse, să degajeze
terenul şi să-l repună în situaţia anterioară, în cel mai scurt timp posibil.
(6) Servitutea de trecere subterană, de suprafaţă
sau aeriană cuprinde dreptul de acces şi de executare a lucrărilor la locul de
amplasare a capacităţilor energetice cu ocazia intervenţiei pentru
retehnologizări, reparaţii, revizii şi avarii.
(7) Pentru a evita punerea în pericol a
persoanelor, a bunurilor sau a unor activităţi desfăşurate în zona de executare
a lucrărilor de realizare ori retehnologizare de capacităţi energetice, precum
şi a operaţiilor de revizie sau reparaţie la capacitatea în funcţiune, titularul autorizaţiei sau al licenţei
are dreptul de a obţine restrângerea ori sistarea, pe toată durata lucrărilor,
a activităţilor desfăşurate în vecinătate de alte persoane. In acest caz
persoanele afectate vor fi înştiinţate, în scris, despre data începerii,
respectiv a finalizării lucrărilor.
(8) La încetarea exercitării drepturilor prevăzute
la art. 16 alin. (2), titularul autorizaţiei de înfiinţare, respectiv titularul
licenţei, este obligat să asigure degajarea terenului şi repunerea lui în
situaţia iniţială.
(9) Dreptul de acces la utilităţile publice,
prevăzut la art. 16 alin. (2) lit. e), trebuie exercitat de titularul
autorizaţiei sau al licenţei cu bună-credinţă şi în mod rezonabil, fără a
prejudicia accesul altor persoane la respectivele utilităţi publice.";
- Art. 41: (1) Distribuţia energiei electrice se realizează de către
operatorul de distribuţie, persoană juridică, titulară de licenţă.
(2) Operatorii de distribuţie prestează servicii
pentru toţi utilizatorii reţelelor electrice de distribuţie, în condiţii
nediscriminatorii, asigurând accesul la acestea oricărui solicitant care
îndeplineşte cerinţele prezentei legi, cu respectarea normelor şi standardelor
de performanţă prevăzute în reglementările tehnice în vigoare.
(3) Reţelele electrice de distribuţie se delimitează
faţă de instalaţiile de producere sau de reţelele electrice de transport şi de
cele ale consumatorilor în punctele de delimitare patrimonială.
(4) Terenurile pe care se situează reţelele
electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt
şi rămân în proprietatea publică a statului.
(5) Fac excepţie de la prevederile alin. (4)
terenurile pentru care operatorul de distribuţie, titular de licenţă, a
dobândit dreptul de proprietate, în condiţiile legii.
(6) Reţelele electrice de distribuţie se dezvoltă
pe baza principiilor de eficienţă economică, cu respectarea planurilor de
urbanism, a dreptului de proprietate, a protecţiei mediului, a sănătăţii şi
vieţii persoanelor şi cu economisirea energiei, conform normelor tehnice şi de
siguranţă cuprinse în reglementările tehnice în vigoare.
(7) Cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor
de distribuţie a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori
sau a schimbării caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor
existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel
care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare.
(8) In cazul în care cheltuielile prevăzute la
alin. (7) sunt suportate de către client, capacităţile energetice rezultate pot
fi preluate cu justă despăgubire de către operatorul de distribuţie."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale,
sunt cele ale art. 12 - Simbolurile naţionale, art. 15 alin. (2) referitor la
neretroactivitatea legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 35 - Dreptul
la mediu sănătos, art. 36 - Dreptul de vot, art. 44 alin. (1) privind dreptul
de proprietate privată, art. 46 - Dreptul la moştenire, art. 51 - Dreptul de
petiţionare, art. 73 alin. (3) - Categorii de legi, art. 136 alin. (5)
referitor la inviolabilitatea proprietăţii private, art. 153 - Intrarea în
vigoare a Constituţiei. Mai sunt invocate a fi încălcate şi dispoziţii din
diverse acte normative.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Principala critică de neconstituţionalitate se referă
la faptul că autorul excepţiei consideră că Legii energiei electrice nr.
318/2003 îi sunt aplicabile dispoziţiile Constituţiei din anul 1965, deoarece
această lege a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, în timp ce
Constituţia actuală, în urma revizuirii, a fost publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.
Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, ca, de
exemplu, Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 177
din 8 august 1995, a statuat că supremaţia Legii fundamentale la care se referă
art. 1 alin. (5) din Constituţie se aplică exclusiv legilor în vigoare sub
imperiul actualei Constituţii. Aşadar, Legii nr. 13/2007 îi sunt aplicabile
dispoziţiile Constituţiei din anul 1991, republicată în anul 2003, în urma
revizuirii acesteia.
Curtea constată că, în legătură cu art. 15 alin. (2),
art. 16, art. 44 alin. (1), art. 46, art. 51, art. 73 alin. (3), art. 136 alin.
(5) şi art. 153 din Constituţie, invocate ca fiind încălcate, nu au fost
formulate motive de neconstituţionalitate, astfel că, în temeiul art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992, controlul de constituţionalitate nu poate fi
exercitat.
Autorul excepţiei mai invocă
încălcarea unor prevederi din diverse acte normative, ca, de exemplu, art.
1411, art. 1413, art. 1414 şi art. 1430 din Codul civil, Legea nr. 10/1995
privind calitatea în construcţii, Legea cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996 etc.
Cu privire la aceste critici, Curtea constată că examinarea
constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia
cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi
între ele, astfel că problema ridicată de autorul excepţiei excedează
competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7, 16, 19 şi ale art. 41 din Legea energiei electrice nr.
13/2007, excepţie ridicată de Alexandru Florescu în Dosarul nr. 2.918/2006 al
Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Măria Bratu