DECIZIE   Nr. 3 din 30 iunie 1992

cu privire la constitutionalitatea art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 162 din 15 iulie 1992

    Prin sesizarea inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 35 din 22 iunie 1992, un grup de 26 senatori, in conformitate cu dispozitiile art. 144 din Constitutia Romaniei, ale art. 13 alin. 1 A (a) si ale art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, solicita examinarea si constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor cuprinse in art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului.
    Curtea, in baza art. 3 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, constata mai intii ca este competenta, potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie, sa solutioneze sesizarea, iar aceasta s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale.
    Grupul de senatori care a sesizat Curtea contesta constitutionalitatea dispozitiei inscrise in art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, potrivit careia "Impotriva hotaririlor definitive, pronuntate de instantele judecatoresti potrivit prezentei legi, nu exista cale de atac", considerind-o contrara dispozitiilor art. 128 din Constitutie, care prevad ca "Impotriva hotaririlor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Se apreciaza ca precizarea "in conditiile legii" nu inseamna o posibilitate de restringere a dreptului de a exercita caile de atac, ci se refera la reglementarea conditiilor procedurale de folosire a acestora. Recunoscindu-se existenta unor cazuri in care restringerea dreptului de exercitare a cailor de atac "se admite si se practica doar intr-un singur sens si anume, in privinta cailor ordinare de atac", se considera ca nu este insa admisibila interzicerea cailor extraordinare de atac, astfel cum procedeaza art. 85 alin. 2. Referitor la oportunitatea acestui text, se arata ca "Parlamentul a avut in vedere asigurarea operativitatii in rezolvarea tuturor problemelor legate de desfasurarea alegerilor, precum si interesul legat de stabilirea rezultatelor alegerilor" si ca asemenea argumente puteau avea o oarecare forta de justificare a dispozitiei daca hotaririle pronuntate de instantele judecatoresti pe baza Legii pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului s-ar rezuma doar la solutionarea contestatiilor vizind corectitudinea listelor electorale, constituirea birourilor electorale, candidaturile depuse sau masurile luate de birourile electorale. Se apreciaza apoi ca nu se poate admite ca hotaririle pronuntate in legatura cu contraventiile si infractiunile stabilite prin Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului sa nu poata fi atacate prin intermediul cailor extraordinare de atac.
    Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului punctul lor de vedere. In raspunsul sau, Guvernul precizeaza, intre altele, ca "Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului constituie sediul materiei pentru procedura de organizare si desfasurare a alegerilor si nu pentru actiuni penale sau contraventionale al caror sediu se afla in Codul penal si in Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor".

    Curtea Constitutionala,
vazind dispozitiile legale invocate, sesizarea grupului de senatori, punctul de vedere al Guvernului si tinind seama de dispozitiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Nu poate fi primita interpretarea de sesizare, data art. 128 din Constitutie, in sensul ca mentiunea "in conditiile legii" nu inseamna si o posibilitate de a restringe dreptul de exercitare a cailor de atac. De altfel, chiar in sesizare se recunoaste ca se admite si se practica restringerea acestui drept. Intr-adevar, atit in sistemul nostru procesual, cit si in alte tari, legea exclude folosirea unor cai de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorita modicitatii obiectului in litigiu, fie din motive de celeritate sau de protectie a unor interese sociale, fie pentru ca natura cauzei impune o rezolvare prompta si definitiva. Desigur, aceste exceptii trebuie sa fie expres prevazute de lege si nu pot fi extinse prin analogie. Afirmatia din sesizare, in sensul ca aceasta restringere poate viza numai caile ordinare de atac, este contrazisa de dispozitii legale care exclud, uneori, si exercitarea cailor extraordinare de atac: art. 34 alin. 1 Cod procedura civila, ca si art. 52 alin. 6 Cod procedura penala dispun ca incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea nu sint supuse nici unei cai de atac; art. 40 alin. 4 Cod procedura civila prevede ca hotarirea de stramutare nu este supusa nici unei cai de atac; art. 619 alin. 4 Cod procedura civila dispune ca hotarirea data in materie de divort nu este supusa revizuirii.
    In Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, art. 85 alin. 2 introduce o restrictie privind folosirea cailor extraordinare de atac, ea fiind impusa, astfel cum de altfel se arata si in sesizare, de necesitatea asigurarii operativitatii in rezolvarea tuturor problemelor legate de desfasurarea alegerilor, precum si de interesul stabilitatii rezultatelor alegerilor. Intr-adevar, procedura alegerilor presupune, intr-o ordine fireasca, o succesiune de etape - stabilirea listelor electorale si a sectiilor de votare, eliberarea cartilor de alegator, infiintarea birourilor electorale, depunerea candidaturilor, campania electorala, desfasurarea votarii, stabilirea rezultatelor -, fiecare trebuind sa se finalizeze in termenele prevazute de lege. In stabilirea acestor termene s-a avut in vedere si posibilitatea formularii unor contestatii, intimpinari sau recursuri, astfel incit neregularitatile produse in procesul electoral sa poata fi indepartate. A permite insa si folosirea cailor extraordinare de atac, dupa regulile dreptului comun, care prevad termene de exercitare ce nu sint compatibile cu rigoarea si celeritatea procedurii electorale, cum este, de exemplu, termenul de un an de la raminerea definitiva a hotararii pentru exercitarea recursului extraordinar, ar insemna practic sa se impiedice desfasurarea alegerilor sau sa se puna sub semnul incertitudinii un timp indelungat rezultatele alegerilor. Acest specific, existent in materie electorala, a impus dispozitia din art. 85 alin. 2, care nu contravine Constitutiei. Aceasta dispozitie se aplica, insa, numai in materia contenciosului electoral. Solutia rezulta cu claritate si fara posibilitate de dubiu, daca textele din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului sint interpretate sistematic. Astfel, alin. 2 nu poate fi rupt de prevederile din alin. 1, care se refera la judecarea de catre instante a intimpinarilor, contestatiilor sau a oricaror alte cereri prevazute de lege, adica acte specifice procesului electoral. Este apoi de observat ca alin. 2 se refera la hotariri definitive pronuntate de instantele judecatoresti "potrivit prezentei legi", or, in cazul contraventiilor si a infractiunilor, judecata si pronuntarea se fac potrivit dispozitiilor Legii nr. 32/1968 si ale Legii nr. 61/1991 (care se completeaza cu dispozitiile din codurile de procedura civila si penala), astfel cum prevede in mod expres art. 74 alin. 3 si 4 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, respectiv potrivit prevederilor din Codul de procedura penala. Hotaririle pronuntate in aceste materii sint, deci, supuse cailor de atac stabilite in actele normative mentionate, art. 85 alin. 2 neaducind in privinta lor nici o restrictie.

    Vazind si dispozitiile art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 20 alin. 2 si 3 din Legea nr. 47/1992,
    pentru motivele aratate, Curtea, in unanimitate,

    In numele legii
    DECIDE:

    1. Dispozitia cuprinsa in art. 85 alin. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului este constitutionala.
    2. Prezenta decizie se comunica Presedintelui Romaniei si Senatului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Deliberarea a avut loc in data de 30 iunie 1992 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

                    PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
                          prof. dr. VASILE GIONEA