DECIZIE   Nr. 298 din  7 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 912 din 14 decembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Editura Atac la Persoana" - S.A. din Bucuresti si Veronica Gandac in Dosarul nr. 21.796/2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 20 si 23 alin. (8) din Constitutie si nici celor ale art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate, de asemenea, in motivarea exceptiei. Totodata, arata ca nu poate fi primita sustinerea privind incalcarea dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie, deoarece proba veritatii permite inculpatului sa faca dovada veridicitatii afirmatiilor sau informatiilor publicate, in conditiile existentei unui interes legitim care, astfel, a fost aparat. Se invoca, in final, jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 272 din 20 decembrie 2000 si Decizia nr. 56 din 22 februarie 2001, prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii legale. Intrucat nu au fost invocate elemente noi de natura a determina o reconsiderare a acestei jurisprudente, se solicita respingerea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 ianuarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 21.796/2000, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Editura Atac la Persoana" - S.A. din Bucuresti, parte responsabila civilmente in dosarul mentionat, si de inculpata Veronica Gandac.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal contravin prevederilor art. 20 si art. 23 alin. (8) din Constitutie, ale art. 11 paragraful 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat - contrar prevederilor Legii fundamentale si actelor normative internationale mentionate - instituie o prezumtie de vinovatie in sarcina inculpatului. Inculpatului nu i se ingaduie sa rastoarne aceasta prezumtie de vinovatie decat in cazul in care poate proba existenta unui interes legitim, a carui apreciere este insa lasata la liberul arbitru al instantei de judecata.
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se considera ca textele de lege criticate "nu instituie o prezumtie de vinovatie in sarcina inculpatului, intrucat prezumtia de nevinovatie este reglementata ca principiu fundamental al dreptului penal, potrivit caruia inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa, insa atunci cand exista probe de vinovatie are dreptul sa probeze netemeinicia acestora. Art. 207, mai arata instanta, nu reglementeaza stabilirea vinovatiei, in cazul infractiunilor de insulta si calomnie, ci reglementeaza proba veritatii ca o cauza speciala care inlatura caracterul penal al faptei. Daca proba veritatii a fost facuta, efectul juridic este inlaturarea caracterului penal al faptei, iar daca nu a fost facuta, procesul penal avand ca obiect infractiunile de insulta sau calomnie isi va urma cursul dupa normele obisnuite".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata sub toate aspectele. Astfel, se considera ca "dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal nu incalca principiul prezumtiei de nevinovatie, consacrat in Constitutie si in Codul de procedura penala, precum si in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Pana la ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, inclusiv pentru infractiuni de insulta sau calomnie, persoana este considerata nevinovata, nefiind obligata sa probeze nevinovatia sa, iar cand exista probe de vinovatie, inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie, dupa cum se prevede in art. 66 din Codul de procedura penala. Proba veritatii constituie o cauza speciala de inlaturare a caracterului penal. Revine acuzarii sarcina de a face proba existentei faptei si a vinovatiei, inculpatul putand face proba veritatii care infirma existenta caracterului penal".
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu contravin prezumtiei de nevinovatie si nici art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece exercitarea libertatii de opinie este supusa unor limitari prevazute de lege, in scopul ocrotirii unor valori umane, ca respectul drepturilor sau reputatiei altor persoane. In acelasi sens sunt si prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie. Trebuie sa fie avute in vedere si prevederile art. 54 din Constitutie, care obliga la exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor, fara incalcarea drepturilor si libertatilor celorlalti. Nici dispozitiile art. 207 din Codul penal nu contravin prezumtiei de nevinovatie, iar din continutul lor nu rezulta ca persoana care savarseste fapte de insulta sau calomnie ar fi prezumata vinovata inainte de constatarea acesteia printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, prevederile din Legea fundamentala invocate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2002, dispozitii care au urmatorul cuprins:
    - Art. 205: "Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseste cu amenda.
    Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
    - Art. 206: "Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amenda.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
    - Art. 207: "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
    Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmatoarea redactare:
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - Art. 23. alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata."
    Autorul exceptiei a mai invocat si incalcarea art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit caruia "Orice persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni este prezumata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi dovedita, in mod legal, in cursul unui proces public, in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale", precum si a art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevede: "Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita."
    1. Examinand criticile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si 206 din Codul penal, Curtea constata ca acestea nu pot fi retinute, avand in vedere urmatoarele considerente:
    Infractiunea de insulta, prevazuta in art. 205, si cea de calomnie, prevazuta in art. 206 din Codul penal, constituie infractiuni contra demnitatii, prin care sunt sanctionate penal cuvintele, gesturile, precum si alte mijloace prin care se aduce atingere onoarei ori reputatiei unei persoane sau se afirma ori se imputa in public fapte determinate, care, daca ar fi adevarate, ar expune acea persoana la sanctiuni penale, administrative, disciplinare ori dispretului public.
    Curtea constata ca incriminarea acestor fapte nu contravine in nici un mod prezumtiei de nevinovatie, consacrata atat de art. 23 alin. (8) din Constitutie, cat si de art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prin art. 6 pct. 2.
    Prin Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Curtea a retinut ca "dispozitiile art. 205 si 206 nu instituie <<o prezumtie de vinovatie>>, astfel cum se sustine de catre autorul exceptiilor, si, prin urmare, nu deroga de la principiul constitutional invocat. In cazul acestor infractiuni vinovatia rezulta uneori din insasi savarsirea faptelor prevazute de textele de lege criticate (res in se ipsa dolum habet), iar in alte cazuri, cand vinovatia nu ar rezulta ex re, instanta are obligatia de a stabili intentia faptuitorului luand in considerare, pe baza probelor administrate in acest scop, toate circumstantele legate de persoana, obiceiuri, timp si altele". Sub acest aspect trasaturile esentiale ale infractiunii, prevazute in art. 17 din Codul penal, respectiv pericolul social al faptei, vinovatia si legalitatea incriminarii, trebuie sa existe si in cazul celor doua infractiuni, intrucat numai savarsirea lor cu vinovatie poate atrage raspunderea penala a faptuitorului. Prin urmare, inculpatul, "persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala" potrivit art. 23 din Codul de procedura penala, nu este considerat vinovat pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare. Astfel prezumtia de nevinovatie opereaza pe tot parcursul procesului penal, instanta de judecata fiind obligata, potrivit art. 62 din Codul de procedura penala, "sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe". De altfel, conform art. 66 din acelasi cod, "Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa", iar "In cazul cand exista probe de vinovatie [...] are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie".
    2. Curtea constata ca fiind neintemeiate si criticile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal, intrucat proba veritatii nu constituie o cauza de inlaturare a vinovatiei, respectiv a intentiei de a aduce atingere onoarei unei persoane, ci o cauza speciala care inlatura caracterul penal al faptelor de insulta sau de calomnie. Existenta unui interes legitim justifica aprecierea faptelor mentionate ca nefiind periculoase din punct de vedere social.
    Curtea retine, pentru aceste considerente, ca nici prin instituirea posibilitatii autorului de a dovedi adevarul afirmatiilor sau al imputarilor facute si nici prin restrangerea in limitele interesului legitim a acestei posibilitati, art. 207 din Codul penal nu infrange prezumtia de nevinovatie, consacrata prin art. 23 alin. (8) din Constitutie, prin art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si prin art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, respingand exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Astfel, prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000, Curtea a statuat ca art. 207 din Codul penal nu incalca principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat de art. 23 alin. (8) din Constitutie, deoarece el "nu reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul infractiunilor de insulta si de calomnie. In realitate, acest text de lege instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmarilor sau imputarilor facute, aceasta constituind un caz special de inlaturare a caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim". S-a mai retinut ca "Apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele situatii, sanctionarea penala a afirmarilor si imputarilor, chiar daca acestea se refera la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea unui <<interes legitim>>. De altfel, necesitatea sanctionarii rezulta din prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie". Prin aceeasi decizie Curtea a constatat si faptul ca textul art. 207 din Codul penal "este in deplina concordanta cu prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale", precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
    Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, Curtea s-a mai pronuntat prin mai multe decizii, dintre care mentionam Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002, sau Decizia nr. 231 din 16 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 78 din 15 februarie 2001. Considerentele si solutia adoptate prin deciziile citate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul prevederilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Editura Atac la Persoana" - S.A. din Bucuresti si Veronica Gandac in Dosarul nr. 21.796/2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu