DECIZIE Nr. 298 din 7 noiembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 205, 206
si 207 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 912 din 14 decembrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Editura Atac la Persoana" - S.A. din Bucuresti
si Veronica Gandac in Dosarul nr. 21.796/2000 al Judecatoriei Sectorului 1
Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din
Codul penal nu contravin prevederilor art. 20 si 23 alin. (8) din Constitutie
si nici celor ale art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului
si ale art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, invocate, de asemenea, in motivarea exceptiei.
Totodata, arata ca nu poate fi primita sustinerea privind incalcarea
dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de
nevinovatie, deoarece proba veritatii permite inculpatului sa faca dovada
veridicitatii afirmatiilor sau informatiilor publicate, in conditiile
existentei unui interes legitim care, astfel, a fost aparat. Se invoca, in
final, jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 272 din 20
decembrie 2000 si Decizia nr. 56 din 22 februarie 2001, prin care au fost
respinse exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii
legale. Intrucat nu au fost invocate elemente noi de natura a determina o
reconsiderare a acestei jurisprudente, se solicita respingerea exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 ianuarie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
21.796/2000, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din
Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Editura Atac la
Persoana" - S.A. din Bucuresti, parte responsabila civilmente in dosarul
mentionat, si de inculpata Veronica Gandac.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal contravin prevederilor art.
20 si art. 23 alin. (8) din Constitutie, ale art. 11 paragraful 2 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 6 pct. 2 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat -
contrar prevederilor Legii fundamentale si actelor normative internationale
mentionate - instituie o prezumtie de vinovatie in sarcina inculpatului.
Inculpatului nu i se ingaduie sa rastoarne aceasta prezumtie de vinovatie decat
in cazul in care poate proba existenta unui interes legitim, a carui apreciere
este insa lasata la liberul arbitru al instantei de judecata.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Se considera ca textele de lege
criticate "nu instituie o prezumtie de vinovatie in sarcina inculpatului,
intrucat prezumtia de nevinovatie este reglementata ca principiu fundamental al
dreptului penal, potrivit caruia inculpatul nu este obligat sa probeze
nevinovatia sa, insa atunci cand exista probe de vinovatie are dreptul sa
probeze netemeinicia acestora. Art. 207, mai arata instanta, nu reglementeaza
stabilirea vinovatiei, in cazul infractiunilor de insulta si calomnie, ci
reglementeaza proba veritatii ca o cauza speciala care inlatura caracterul
penal al faptei. Daca proba veritatii a fost facuta, efectul juridic este
inlaturarea caracterului penal al faptei, iar daca nu a fost facuta, procesul
penal avand ca obiect infractiunile de insulta sau calomnie isi va urma cursul
dupa normele obisnuite".
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat
punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata
sub toate aspectele. Astfel, se considera ca "dispozitiile art. 205, 206
si 207 din Codul penal nu incalca principiul prezumtiei de nevinovatie,
consacrat in Constitutie si in Codul de procedura penala, precum si in
Declaratia Universala a Drepturilor Omului si in Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Pana la ramanerea definitiva
a unei hotarari de condamnare, inclusiv pentru infractiuni de insulta sau
calomnie, persoana este considerata nevinovata, nefiind obligata sa probeze
nevinovatia sa, iar cand exista probe de vinovatie, inculpatul are dreptul sa
probeze lipsa lor de temeinicie, dupa cum se prevede in art. 66 din Codul de
procedura penala. Proba veritatii constituie o cauza speciala de inlaturare a
caracterului penal. Revine acuzarii sarcina de a face proba existentei faptei
si a vinovatiei, inculpatul putand face proba veritatii care infirma existenta
caracterului penal".
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu contravin
prezumtiei de nevinovatie si nici art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece exercitarea
libertatii de opinie este supusa unor limitari prevazute de lege, in scopul
ocrotirii unor valori umane, ca respectul drepturilor sau reputatiei altor
persoane. In acelasi sens sunt si prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie.
Trebuie sa fie avute in vedere si prevederile art. 54 din Constitutie, care
obliga la exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor, fara
incalcarea drepturilor si libertatilor celorlalti. Nici dispozitiile art. 207
din Codul penal nu contravin prezumtiei de nevinovatie, iar din continutul lor
nu rezulta ca persoana care savarseste fapte de insulta sau calomnie ar fi
prezumata vinovata inainte de constatarea acesteia printr-o hotarare
judecatoreasca definitiva.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, prevederile din Legea fundamentala
invocate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
205, 206 si 207 din Codul penal, astfel cum au fost modificate si completate
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2002, dispozitii care au
urmatorul cuprins:
- Art. 205: "Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin
cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la
batjocura, se pedepseste cu amenda.
Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un
defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui
relevate.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
- Art. 206: "Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a
unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar
expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara,
ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau
cu amenda.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
- Art. 207: "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este
admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui
interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu
constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au
urmatoarea redactare:
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- Art. 23. alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata."
Autorul exceptiei a mai invocat si incalcarea art. 11 pct. 1 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, potrivit caruia "Orice persoana acuzata
de savarsirea unei infractiuni este prezumata nevinovata pana cand vinovatia sa
va fi dovedita, in mod legal, in cursul unui proces public, in cadrul caruia i
s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale", precum si a art. 6
pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, care prevede: "Orice persoana acuzata de o infractiune este
prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita."
1. Examinand criticile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si
206 din Codul penal, Curtea constata ca acestea nu pot fi retinute, avand in
vedere urmatoarele considerente:
Infractiunea de insulta, prevazuta in art. 205, si cea de calomnie,
prevazuta in art. 206 din Codul penal, constituie infractiuni contra
demnitatii, prin care sunt sanctionate penal cuvintele, gesturile, precum si
alte mijloace prin care se aduce atingere onoarei ori reputatiei unei persoane
sau se afirma ori se imputa in public fapte determinate, care, daca ar fi
adevarate, ar expune acea persoana la sanctiuni penale, administrative,
disciplinare ori dispretului public.
Curtea constata ca incriminarea acestor fapte nu contravine in nici un mod
prezumtiei de nevinovatie, consacrata atat de art. 23 alin. (8) din
Constitutie, cat si de art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale prin art. 6 pct. 2.
Prin Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Curtea a retinut ca
"dispozitiile art. 205 si 206 nu instituie <<o prezumtie de
vinovatie>>, astfel cum se sustine de catre autorul exceptiilor, si, prin
urmare, nu deroga de la principiul constitutional invocat. In cazul acestor
infractiuni vinovatia rezulta uneori din insasi savarsirea faptelor prevazute
de textele de lege criticate (res in se ipsa dolum habet), iar in alte cazuri,
cand vinovatia nu ar rezulta ex re, instanta are obligatia de a stabili
intentia faptuitorului luand in considerare, pe baza probelor administrate in
acest scop, toate circumstantele legate de persoana, obiceiuri, timp si
altele". Sub acest aspect trasaturile esentiale ale infractiunii,
prevazute in art. 17 din Codul penal, respectiv pericolul social al faptei,
vinovatia si legalitatea incriminarii, trebuie sa existe si in cazul celor doua
infractiuni, intrucat numai savarsirea lor cu vinovatie poate atrage
raspunderea penala a faptuitorului. Prin urmare, inculpatul, "persoana
impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala" potrivit art. 23 din
Codul de procedura penala, nu este considerat vinovat pana la ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare. Astfel prezumtia de
nevinovatie opereaza pe tot parcursul procesului penal, instanta de judecata
fiind obligata, potrivit art. 62 din Codul de procedura penala, "sa
lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe". De altfel,
conform art. 66 din acelasi cod, "Invinuitul sau inculpatul nu este
obligat sa probeze nevinovatia sa", iar "In cazul cand exista probe
de vinovatie [...] are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie".
2. Curtea constata ca fiind neintemeiate si criticile de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal, intrucat proba
veritatii nu constituie o cauza de inlaturare a vinovatiei, respectiv a
intentiei de a aduce atingere onoarei unei persoane, ci o cauza speciala care
inlatura caracterul penal al faptelor de insulta sau de calomnie. Existenta
unui interes legitim justifica aprecierea faptelor mentionate ca nefiind
periculoase din punct de vedere social.
Curtea retine, pentru aceste considerente, ca nici prin instituirea
posibilitatii autorului de a dovedi adevarul afirmatiilor sau al imputarilor
facute si nici prin restrangerea in limitele interesului legitim a acestei
posibilitati, art. 207 din Codul penal nu infrange prezumtia de nevinovatie,
consacrata prin art. 23 alin. (8) din Constitutie, prin art. 11 pct. 1 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si prin art. 6 pct. 2 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la
constitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, respingand
exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Astfel, prin Decizia
nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 393 din 23 august 2000, Curtea a statuat ca art. 207 din Codul penal nu
incalca principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat de art. 23 alin. (8) din
Constitutie, deoarece el "nu reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul
infractiunilor de insulta si de calomnie. In realitate, acest text de lege
instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmarilor sau
imputarilor facute, aceasta constituind un caz special de inlaturare a
caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost
savarsita pentru apararea unui interes legitim". S-a mai retinut ca
"Apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele
situatii, sanctionarea penala a afirmarilor si imputarilor, chiar daca acestea
se refera la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea unui
<<interes legitim>>. De altfel, necesitatea sanctionarii rezulta din
prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie". Prin aceeasi decizie
Curtea a constatat si faptul ca textul art. 207 din Codul penal "este in
deplina concordanta cu prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale", precum si cu
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si
207 din Codul penal, Curtea s-a mai pronuntat prin mai multe decizii, dintre
care mentionam Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din
29 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75
din 31 ianuarie 2002, sau Decizia nr. 231 din 16 noiembrie 2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 78 din 15 februarie 2001.
Considerentele si solutia adoptate prin deciziile citate isi pastreaza
valabilitatea si in prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul prevederilor art. 144 lit. c) si
ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit.
A.c) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si
207 din Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Editura
Atac la Persoana" - S.A. din Bucuresti si Veronica Gandac in Dosarul nr.
21.796/2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu