DECIZIE   Nr. 297 din  9 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 278 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 719 din  9 august 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 278 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 1.786/P/2004 al Tribunalului Galati - Sectia penala.
    La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si nici celor din actele internationale invocate ca fiind incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.786/P/2004, Tribunalul Galati - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 278 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, ridicata de Marin Frunza in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in ceea ce priveste art. 27 din Codul de procedura penala si art. 23 din Legea nr. 92/1992, ca acestea "sunt discriminatorii, totalitare, inchizitoriale", drepturile si principiile invocate nemaifiind garantate "in situatia in care justitiabilul nu poate exercita un recurs efectiv la o instanta nationala."
    In ceea ce priveste art. 278 din Codul de procedura penala, se sustine ca este neconstitutional, deoarece "prevede expres si limitativ posibilitatea de a fi controlata solutia data de procuror doar de catre primul procuror al Parchetului din cadrul caruia face parte procurorul care a dat solutia", nu si de "Parchetul ierarhic superior si de catre conducatorul Ministerului Public", ceea ce face ca aceste prevederi legale sa incalce "principiul controlului ierarhic, dreptul privind interzicerea discriminarii, principiul universalitatii, principiul statului de drept [...], principiul disponibilitatii".
    Tribunalul Galati - Sectia penala, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciaza ca aceasta este neintemeiata. Astfel, se arata ca nu poate fi retinuta critica art. 27 din Codul de procedura penala in raport de dispozitiile art. 21 din Constitutie, respectiv fata de cele ale art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece aceste prevederi nu trebuie interpretate in sensul ca toate recursurile trebuie sa fie solutionate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca unica instanta de competenta la nivelul intregii tari. In opinia instantei, tribunalele se incadreaza in categoria autoritatilor la care se refera art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat aceste instante judecatoresti pot sa decida daca drepturile recurentului, aparate prin Conventie, au fost sau nu incalcate si sa stabileasca reparatii adecvate.
    In ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala in raport de prevederile art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se arata ca este neintemeiata, intrucat aceste dispozitii legale nu creeaza posibilitatea statului, a vreunui grup ori a vreunui individ de a abuza de anumite drepturi sau libertati recunoscute de Conventie. Totodata se arata ca dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 11, 15, 20, 131 si 132 si nici pe cele ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In ceea ce priveste art. 23 din Legea nr. 92/1992, se constata ca acesta era abrogat la data ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate, apreciindu-se ca dispozitiile sale au fost preluate de art. 40 din Legea nr. 304/2004, potrivit caruia "Competenta judecatoriilor, a tribunalelor si a curtilor de apel este stabilita in Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, si in Codul de procedura penala, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si in legi speciale". Aceste prevederi legale sunt considerate de instanta ca fiind in concordanta cu dispozitiile Legii fundamentale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acord cu opinia exprimata de instanta de judecata, se arata ca dispozitiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, abrogate la data ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate, au fost preluate de art. 40 din Legea nr. 304/2004. Aceste prevederi legale sunt in concordanta cu dispozitiile constitutionale, intrucat stabilirea competentei instantelor judecatoresti, precum si a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti apartin legiuitorului, in baza unei politici legislative in domeniu.
    Se apreciaza ca este neintemeiata si critica dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala, intrucat este de competenta legiuitorului instituirea unor masuri si reguli procesuale necesare unei bune administrari a justitiei. Totodata se arata ca, in exercitarea cailor de atac prevazute de Codul de procedura penala impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, legea nu face nici o discriminare, iar imprejurarea ca actele procurorului sunt supuse controlului ierarhic superior acestuia, dar nu si organelor superioare din ierarhia Ministerului Public, nu poate fi considerata o incalcare a Constitutiei, persoana in cauza avand la indemana posibilitatea de a ataca in instanta actul de care se simte nemultumita.
    In aceeasi opinie, dispozitiile art. 27 si ale art. 278 din Codul de procedura penala respecta si dreptul la un proces echitabil, fara nici o discriminare si cu excluderea abuzului de drept, in acord cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale, respectiv celor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei. Se precizeaza ca dispozitiile art. 23 din Legea nr. 92/1992, abrogate la data ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate, au fost preluate de art. 40 din Legea nr. 304/2004. Aceste prevederi legale, precum si cele ale art. 27 din Codul de procedura penala sunt in concordanta cu dispozitiile constitutionale, stabilirea competentei instantelor judecatoresti constituind obligatia constitutionala a legiuitorului, in conformitate cu art. 126 din Legea fundamentala. Se arata ca dreptul petentului la un recurs efectiv nu este incalcat prin faptul ca aceasta cale de atac este de competenta unei instante de grad inferior, iar nu a instantei supreme, intrucat, potrivit Constitutiei, justitia se realizeaza inclusiv prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege. Prin notiunea de instanta nationala, la care se refera art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se intelege o autoritate competenta sa decida atat asupra fondului plangerii privind un drept din conventie, cat si sa acorde reparatiile adecvate, tribunalele incadrandu-se in categoria acestor autoritati.
    Referitor la textele constitutionale ale art. 4, 11, 15, 16, 21, 31, 53 si 124, invocate, de asemenea, in motivarea exceptiei, se apreciaza ca "nu fac obiectul motivelor de fapt" invocate de autorul exceptiei.
    In ceea ce priveste art. 278 din Codul de procedura penala, acesta nu incalca, in opinia Guvernului, liberul acces la justitie, atata timp cat, potrivit art. 278^1 din Codul de procedura penala, orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate se poate adresa instantelor pe calea plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Totodata se arata ca textul criticat se adreseaza in mod egal tuturor persoanelor, fara privilegii si discriminari, neputand fi retinuta critica formulata sub acest aspect. Referitor la textele constitutionale ale art. 1, 3, 11, 15, 20, 131 si 132, invocate, de asemenea, in motivarea exceptiei, se apreciaza ca "nu au legatura cu motivarea in fapt a petentului."
    Avocatul Poporului considera ca art. 27 din Codul de procedura penala si art. 40 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara nu incalca prevederile art. 20 si 21 din Constitutie, respectiv pe cele ale art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat nu opresc partile interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime, acestea beneficiind de toate garantiile procesuale.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 278 din Codul de procedura penala fata de art. 11 si 20 din Constitutie, cu raportare la art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se arata ca nu poate fi retinuta, intrucat instituirea unor reguli speciale referitoare la plangerea impotriva actelor procurorului nu constituie o discriminare, atata timp cat este asigurata egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor. Referitor la critica aceluiasi text de lege fata de art. 131 din Constitutie, se considera ca este neintemeiata, intrucat acordarea de catre legiuitor a posibilitatii de a face plangere impotriva actelor procurorului reprezinta tocmai o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de Legea fundamentala.
    Cu privire la textele constitutionale ale art. 1, 3, 11, 15, 20, 131 si 132, invocate, de asemenea, in motivarea exceptiei, se apreciaza ca nu au relevanta in cauza.
    In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezulta din actul de sesizare a Curtii Constitutionale, il constituie art. 27 si 278 din Codul de procedura penala, care reglementeaza competenta tribunalului, respectiv posibilitatea atacarii pe cale ierarhica a masurilor si actelor procurorului, precum si dispozitiile art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, privind competenta tribunalului. Desi in concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei, autorul exceptiei face referire, in ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 92/1992 criticate, la art. 25 din acest act normativ, privind competenta curtilor de apel, in realitate, astfel cum rezulta din motivarea exceptiei, prin criticile formulate sunt vizate normele ce reglementeaza competenta tribunalului, cuprinse in art. 23 din Legea nr. 92/1992, astfel cum s-a retinut de catre instanta de judecata. Asa fiind, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 si 278 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca.
    Textele din Codul de procedura penala criticate ca neconstitutionale au urmatorul continut:
    - Art. 27: "Tribunalul:
    1. judeca in prima instanta:
    a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 174 - 177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 si 4, art. 211 alin. 2, 2^1 si 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 215^1 alin. 2, art. 252, 254, 255, 257, 266 - 270, 273 - 276 cand s-a produs o catastrofa de cale ferata, art. 279^1, 298, 312 si 317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;
    b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
    c) infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale;
    d) infractiunea de spalare a banilor;
    e) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;
    f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
    2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a);
    3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii, in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a), precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
    4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.";
    - Art. 278: "Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
    In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.
    In cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori, dupa caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanta sau rezolutie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 si art. 249 alin. 2.
    Rezolutiile sau ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva rezolutiilor sau ordonantelor de neincepere a urmaririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale, se comunica persoanei care a facut plangerea si celorlalte persoane interesate.
    Dispozitiile art. 275 - 277 se aplica in mod corespunzator."
    Art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, abrogat la data sesizarii Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, avea urmatorul cuprins:
    "Tribunalele judeca, in prima instanta, procesele si cererile date prin lege in competenta lor.
    Tribunalele, ca instante de apel, judeca apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta.
    Tribunalele, ca instante de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului."
    Dispozitiile art. 27 din Codul de procedura penala si cele ale art. 23 din Legea nr. 92/1992 sunt criticate fata de prevederile constitutionale ale art. 1, referitoare la statul roman, ale art. 11, privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor si libertatilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 124, privind infaptuirea justitiei, si ale art. 126, privind instantele judecatoresti, cu raportare la prevederile din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cuprinse in art. 6, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, in art. 13, privind dreptul la un recurs efectiv, in art. 14, privind interzicerea discriminarii, si in art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
    Dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala sunt considerate contrare prevederilor constitutionale ale art. 1, referitoare la statul roman, ale art. 11, privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor si libertatilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 131, referitoare la rolul Ministerului Public, si ale art. 132, privind statutul procurorilor, cu raportare la prevederile din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cuprinse in art. 14, privind interzicerea discriminarii, si in art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea constata urmatoarele:
    I. In ceea ce priveste critica art. 27 din Codul de procedura penala, privind competenta tribunalului, Curtea observa ca exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata in contextul in care autorul acesteia contesta competenta tribunalului de a solutiona recursul impotriva hotararii pronuntate de instanta in solutionarea plangerii intemeiate pe dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala. In opinia autorului exceptiei competenta de solutionare a recursului in aceasta situatie apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Ca urmare, criticile sale urmeaza a fi analizate in acest context, care explica si interesul promovarii exceptiei de neconstitutionalitate, autorul exceptiei fiind nemultumit de solutia legislativa consacrata de textul criticat.
    Curtea retine ca, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata "sunt prevazute numai de lege", iar reglementarea de catre legiuitor, in temeiul prerogativelor sale constitutionale, a competentei tribunalelor nu aduce nici o atingere dispozitiilor constitutionale si documentelor internationale invocate de autorul exceptiei.
    Astfel, nu poate fi retinuta nici o contradictie intre art. 27 din Codul de procedura penala si dispozitiile constitutionale ale art. 124 privind infaptuirea justitiei, respectiv cele ale art. 126 privind instantele judecatoresti, in contextul general al principiilor statului de drept, consfintite de art. 1 din Legea fundamentala. Aceasta intrucat, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, "Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege", tribunalul fiind una dintre aceste instante judecatoresti, respectiv o "instanta nationala", in sensul art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Textul de lege criticat nu incalca dreptul la un proces echitabil, prevazut de art. 21 alin. (3) din Constitutie, precum si de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si nici dreptul la un recurs efectiv, prevazut de art. 13 din aceeasi conventie, intrucat nu inlatura posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si in situatia judecarii cauzelor, respectiv a recursurilor, de catre tribunale, potrivit competentei lor, stabilite prin lege.
    De asemenea, dispozitiile criticate nu contin privilegii sau discriminari in raport cu criteriile egalitatii in drepturi inscrise in art. 4 din Constitutie, astfel incat nu poate fi retinuta nici critica formulata in raport de art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind interzicerea discriminarii.
    In sfarsit, cata vreme art. 27 din Codul de procedura penala nu contravine normelor internationale invocate, nu poate fi primita nici sustinerea privind incalcarea prevederilor cuprinse in art. 11 si 20 din Constitutie, referitoare la dreptul international si dreptul intern, respectiv la tratatele internationale privind drepturile omului.
    In ceea ce priveste art. 15 din Constitutie, precum si art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, invocate de asemenea in motivarea criticii art. 27 din Codul de procedura penala, acestea nu au incidenta in cauza, autorul exceptiei marginindu-se de altfel sa invoce dispozitiile constitutionale mentionate fara a arata in ce consta incalcarea acestora.
    II. Criticile referitoare la art. 278 din Codul de procedura penala nu pot fi retinute, intrucat acest text legal care reglementeaza plangerea contra actelor procurorului nu numai ca nu aduce atingere prevederilor constitutionale referitoare la rolul Ministerului Public si la statutul procurorilor, ci constituie o concretizare a acestora, dand expresie chiar principiului controlului ierarhic ce guverneaza activitatea procurorilor, reglementat de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentala. Faptul ca legiuitorul nu a reglementat in textul criticat posibilitatea persoanei interesate de a sesiza organele superioare din ierarhia Ministerului Public, dupa solutionarea nefavorabila a plangerii sale de catre procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, nu este de natura sa aduca atingere nici dispozitiilor constitutionale privind statul de drept, cata vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurarii actelor procurorului de catre instantele judecatoresti. In acest sens, art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala reglementeaza tocmai posibilitatea formularii plangerii la instanta de judecata impotriva acelor acte prin care procurorul solutioneaza cauza penala fara ca aceasta sa mai ajunga in fata instantei, respectiv impotriva "rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror", asigurand astfel deplinul acces la justitie al persoanei interesate, asadar realizarea unui drept al cetateanului, ce reprezinta o valoare suprema, garantata in statul de drept, in conformitate cu art. 1 din Constitutie.
    Se constata, de asemenea, ca art. 278 din Codul de procedura penala nu contine privilegii sau discriminari in raport de criteriile egalitatii in drepturi prevazute de art. 4 din Legea fundamentala, in exercitarea cailor de atac prevazute de aceste dispozitii legale legea nefacand nici o discriminare, orice persoana vatamata in drepturile sale prin masuri sau acte ale procurorului avand posibilitatea sa le atace in conditiile legii. Asa fiind, nu poate fi retinuta nici pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind interzicerea discriminarii si, prin urmare, nici a celor cuprinse in art. 11 si 20 din Constitutie, referitoare la dreptul international si dreptul intern, respectiv la tratatele internationale privind drepturile omului.
    Prevederile art. 15 din Constitutie, precum si cele ale art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, nu au incidenta in cauza.
    III. In ceea ce priveste dispozitiile art. 23 din Legea nr. 92/1992, Curtea constata ca la data ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate acestea erau abrogate prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Asa fiind, si intrucat, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, [...]", consideram ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, in temeiul alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si 278 din Codul de procedura penala, ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 1.786/P/2004 al Tribunalului Galati - Sectia penala.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, ridicata de acelasi autor in aceeasi cauza.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 iunie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta