DECIZIE   Nr. 296 din  8 iulie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 577 din 12 august 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Aurelia Popa             - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Bartok Ana in Dosarul nr. 6.975/2002 al Judecatoriei Targu Mures.
    La apelul nominal se prezinta partea Eugeniu Jantoan, lipsind autoarea exceptiei, precum si celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Partea prezenta sustine ca a dobandit imobilul in litigiu cu respectarea conditiilor prevazute de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, astfel incat, in prezent, este titularul dreptului de proprietate, drept ce este protejat constitutional.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu incalca prevederile constitutionale invocate de autoarea exceptiei, termenul mai scurt prevazut pentru exercitarea dreptului la actiunea in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare avand ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor legii fiind justificat de necesitatea asigurarii stabilitatii si certitudinii raporturilor juridice.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 31 ianuarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 6.975/2002, Judecatoria Targu Mures a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Bartok Ana.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca prin instituirea termenului special de prescriptie, prevazut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, s-a creat premisa restrangerii dreptului de petitionare, in conditiile in care procedura de restituire a imobilelor este oricum destul de greoaie si indelungata, si s-a limitat posibilitatea persoanelor indreptatite in temeiul Legii nr. 10/2001 de a se adresa instantelor judecatoresti pentru stabilirea legalitatii.
    In opinia autoarei exceptiei, de vreme ce dreptul comun stabileste termenul de prescriptie de 3 ani pentru dreptul la actiunea in anulare, respectiv imprescriptibilitatea dreptului la actiunea in constatarea nulitatii absolute, dispozitiile art. 46 alin. (5), care nu corespund ratiunilor de ordin juridic si social instituite de aceste norme, nu isi gasesc justificarea.
    Judecatoria Targu Mures apreciaza ca dreptul constitutional de petitionare nu este incalcat prin instituirea unor termene, deoarece persoana interesata nu este impiedicata sa se adreseze autoritatilor publice in termenele prevazute in actele normative.
    Derogarea de la dreptul comun in materia prescriptiei extinctive, prin instituirea termenului de un an si sase luni (prin prelungirea termenului initial de un an prin ordonantele de urgenta ale Guvernului nr. 109/2001 si nr. 145/2001), nu reprezinta o incalcare a art. 47 din Constitutie, ci constituie o norma juridica speciala fata de reglementarea generala, necesara pentru clarificarea situatiei juridice a unor imobile.
    In concluzie, instanta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si solicita respingerea acesteia.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt menite sa grabeasca clarificarea situatiei juridice a imobilelor ce cad sub incidenta acestei legi si sa curme pentru viitor orice contestatii sau procese privind titlul juridic in temeiul caruia sunt stapanite si folosite asemenea imobile.
    Derogarea de la dreptul comun in materia prescriptiei extinctive, prin instituirea unui termen special in care persoanele interesate se pot adresa autoritatilor publice, nu reprezinta o incalcare a art. 47 din Constitutie, ci o norma juridica speciala fata de reglementarea generala, impusa de necesitatea clarificarii situatiei juridice a unor imobile.
    Prin urmare, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca textul legal criticat nu reglementeaza posibilitatea persoanelor de a adresa petitii autoritatilor publice, ci se refera la prescriptia dreptului la actiunea in anulare a actelor juridice de instrainare. Se apreciaza ca textul de lege criticat este conform principiului accesului liber la justitie, invocarea art. 47 din Constitutie fiind nerelevanta in cauza.
    Accesul liber la justitie se realizeaza printr-o actiune prescriptibila intr-un termen de 18 luni, finalitatea acestei reglementari fiind aceea de a facilita aplicarea in conditii optime a principiului constitutional mentionat, prin asigurarea unui climat de ordine, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civile.
    Termenul prevazut de Legea nr. 10/2001 garanteaza accesul efectiv la justitie, asigurand stabilitatea si certitudinea necesare in raporturile juridice, mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor intr-un timp mai scurt, cu posibilitati mai mari de probare a drepturilor subiective, precum si cu consecinte pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrari a justitiei.
    Se considera astfel ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are urmatorul continut:
    - Art. 46 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi."
    Termenul de un an prevazut de textul de lege criticat a fost prelungit succesiv, cu cate 3 luni, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 47: "(1) Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai in numele semnatarilor.
    (2) Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta.
    (3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.
    (4) Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in privinta criticii referitoare la liberul acces la justitie, Plenul Curtii Constitutionale a statuat, prin Decizia nr. 1/1994, ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie. S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". In considerentele aceleiasi decizii se retine ca, pentru situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, astfel incat liberul acces la justitie sa nu fie afectat.
    Asa fiind, Curtea constata ca institutia prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a acestui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civile.
    Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila. Departe de a constitui o negare a dreptului in sine, asemenea exigente dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercitiului unui anume drept avand consecinta fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, carora statul este tinut sa le acorde ocrotire, in egala masura.
    In conditiile in care, potrivit principiului ca nimeni nu se poate apara invocand necunoasterea legii ("nemo ignorare legem censetur"), titularul unui drept este prezumat ca a avut cunostinta de reglementarea care prevedea ca valorificarea dreptului sau se circumscrie unui anumit termen - pe care, de altfel, in aceasta materie, legiuitorul l-a prelungit in doua randuri -, fara a intelege sa il respecte, acesta nu are decat a-si imputa propriei lipse de diligenta consecintele negative pe care este tinut sa le suporte si catusi de putin textului de lege criticat. Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate in mod abuziv si asigura posibilitatea de valorificare a acestuia in cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stari de incertitudine prelungite in ceea ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitatii si securitatii acestora, cu atat mai importante cu cat au ca obiect dreptul de proprietate.
    Prin urmare, Curtea constata ca textul dedus controlului de constitutionalitate nu releva nici o contradictie cu prevederile art. 21 din Constitutie.
    Pe de alta parte, Curtea retine ca, potrivit art. 47 din Constitutie, cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii care sunt scutite de taxe de timbru. Dreptul de petitionare se concretizeaza in cereri, reclamatii, sesizari si propuneri in legatura cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup, care nu presupun calea justitiei, la care autoritatile au obligatia de a raspunde in termenele si conditiile stabilite potrivit legii. In aceste conditii sesizarea instantelor judecatoresti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori incalcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obtine numai pe calea justitiei nu este un aspect al dreptului de petitionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activitatii de judecata. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin mai multe decizii, de exemplu Decizia nr. 39/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Bartok Ana in Dosarul nr. 6.975/2002 al Judecatoriei Targu Mures.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu