DECIZIE Nr.
294 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) si art. 11 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 4 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul
colectiv de muncă, excepţie ridicată de Regia Autonomă
de Distribuire a Energiei Termice Constanţa în Dosarul nr. 4.224/36/2006 al
Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă
şi asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic Nicolae
Goga pentru autorul excepţiei. Lipseşte Sindicatul Liber Independent R.A.D.E.T.
Constanţa, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
excepţiei, arătând că textele de lege criticate îngrădesc, fără întrunirea
condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie, dreptul părţilor la
contractul de muncă de a negocia liber desfăşurarea activităţii în cadrul
unităţii. De asemenea, arată că protejarea unor drepturi nu poate duce la
îngrădirea exerciţiului altor drepturi.
Reprezentantul Ministerului Public, arătând că
dispoziţiile de lege criticate sunt justificate de nevoia de protecţie a
salariaţilor, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2006, Curtea de Apel - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă
şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Excepţia a fost ridicată de Regia Autonomă de Distribuire a
Energiei Termice Constanţa cu prilejul soluţionării recursului civil formulat
împotriva Sentinţei civile nr. 1.221 din 7 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul
Constanta - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.522/2006.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
încalcă dreptul de a negocia individual modul de desfăşurare a raporturilor de
muncă, restrâng, fără respectarea limitelor constituţionale, dreptul de a
desfăşura activitatea economică şi nu asigură libertatea comerţului şi crearea
unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Argumentând cele susţinute, arată că libera negociere a clauzelor specifice în
care se pot desfăşura raporturile de muncă nu poate fi restrânsă pentru
considerentul că s-ar apăra drepturile salariaţilor, întrucât exercitarea unui
drept nu poate duce la negarea altor drepturi, respectiv al acelora de a
beneficia de un cadru favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie şi
de a accede la o activitate economică.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie,
litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că
excepţia ridicată nu este întemeiată, având în vedere că instituirea unor
măsuri de protecţie socială care, potrivit art. 47 alin. (1) din Constituţie,
intră în obligaţiile statului, nu poate fi privită ca o atingere adusă
libertăţii comerţului şi dreptului de a negocia contractele colective de muncă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale,
apreciază că excepţia de neconstitu ţionalitate nu este întemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 41 alin.
(5) din Constituţie. De asemenea, consideră că art. 8 alin. (2) şi art. 11
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 nu îngrădesc libertatea comerţului,
libera iniţiativă sau accesul liber al persoanei la o activitate economică şi
nici nu aduc atingere concurenţei loiale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 8 alin. (2): „Contractele
colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un
nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la
nivel superior.";
- Art. 11 alin. (1) lit.
c): „Clauzele contractelor colective de muncă
produc efecte, după cum urmează: [...]
c) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate
unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv
de muncă."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 41 alin. (5)
referitor la garantarea dreptului la negocieri colective şi a caracterului
obligatoriu al convenţiilor colective; art. 45 privind libertatea economică;
art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi; art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor; art. 135
alin. (1) privind caracterul de piaţă a economiei României şi alin. (2) lit. a)
referitor la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi a cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că raţiunea încheierii contractelor colective de muncă nu numai la
nivel de unitate, ci şi la nivel de ramură şi la nivel naţional constă tocmai
în asigurarea în mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariaţilor din
întreaga ţară sau din unităţile care aparţin unei anumite ramuri a economiei.
Acest scop nu s-ar putea realiza dacă nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu
al contractelor colective de muncă încheiate la un nivel superior pentru
negocierea clauzelor contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, în
ceea ce priveşte drepturile minimale.
De altfel, Curtea a statuat şi în Decizia nr. 511 din
15 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, că
„dispoziţiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la
nivel de ramură constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea
contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la
drepturile minimale". Prin aceeaşi decizie însă instanţa de contencios
constituţional a arătat că „părţile, cu respectarea acestor obligaţii fireşti,
au toată libertatea să negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi
superioare".
Prin urmare, apreciind că, în cauză, nu au intervenit
elemente noi care să determine reconsiderarea celor statuate prin decizia mai
sus amintită, Curtea urmează să respingă ca fiind neîntemeiate criticile de
neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 130/1996.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Regia
Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa în Dosarul nr.
4.224/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie,
litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea