DECIZIE Nr.
293 din 28 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu
caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate
de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 343 din 17 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi
simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării
cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor
infracţiuni contra păcii şi omenirii, excepţie
ridicată de Marius Zoltan
Trancă în Dosarul nr.
1.551/2005 al Judecătoriei
Buzău.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune
concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată,
apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin
prevederilor constituţionale
invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 6 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.551/2005, Judecătoria Buzău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist,
rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi
omenirii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 31/2002 contravine dispoziţiilor constituţionale
ale art. 115 alin. (1), (4) şi
(6) referitoare la delegarea legislativă, deoarece la momentul emiterii ordonanţei era necesar ca aceasta să se circumscrie unei condiţii de urgenţă
serioase şi reale. Ordonanţa are ca scop incriminarea unor fapte care
oricum erau infracţiuni
potrivit Codului penal şi nici
un eveniment din perioada anterioară emiterii ei nu releva necesitatea incriminării imediate a unor astfel de fapte. Or, din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 nu rezultă nici măcar
implicit în ce a constat urgenţa reală şi serioasă pentru emiterea acestui act normativ. De asemenea, art. 5 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 contravine, în
opinia autorului excepţiei, şi dispoziţiilor constituţionale
ale art. 1 alin. (3) privind Statul de drept, art. 4 alin. (2) privind Unitatea
poporului şi
egalitatea între cetăţeni, ale art. 8 alin. (1) privind Pluralismul
politic, art. 16 alin. (1) şi (2) privind Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele
internaţionale
privind drepturile omului, art. 29 alin. (1) şi (2) privind Libertatea conştiinţei, art.
30 alin. (1), (2), şi (3)
privind Libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) privind Dreptul la
informaţie, art. 33 alin. (1) şi
(2) privind Accesul la cultură, art. 40 alin. (1) privind Dreptul
de asociere şi ale art. 124
alin. (1) şi (2) privind Înfăptuirea justiţiei, precum
şi ale art. 10 privind Libertatea
de exprimare din Convenţia
pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece fiecare persoană are dreptul de a alege orice orientare de
ordin politic şi de a se
manifesta în mod paşnic
potrivit convingerilor sale. Faptul că anumite precepte sunt contrare credinţelor unei părţi imense a populaţiei nu poate să
conducă la admiterea condamnării penale a prozelitismului politic, cât
timp acesta se manifestă paşnic. De altfel, libertatea de conştiinţă implică garantarea
diversităţii, în timp ce
prevederile legale atacate implică, contrar acestui spirit de toleranţă, incriminarea unor manifestări paşnice ale
acestei libertăţi.
Judecătoria Buzău apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată
este nefondată, motivat de
faptul că libertăţile recunoscute şi garantate de Constituţie trebuie exercitate în condiţiile legii, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor
celorlalţi cetăţeni.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată, deoarece
incriminarea propagandei naţionalist-şovine reprezintă o măsură de ordin legislativ prin care statul
garantează libertatea conştiinţei. Totodată,
exercitarea unei propagande naţionalist-şovine
reprezintă, în esenţă, o manifestare abuzivă a libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii de
exprimare.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia
de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind
interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist
sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni
contra păcii şi omenirii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 214 din 28 martie 2002, cu următorul cuprins: „Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi
omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin
propagandă, săvârşită
prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind Statul de drept, art. 4
alin. (2) privind Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 8 alin. (1) privind Pluralismul
politic, art. 16 alin. (1) şi (2) privind Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele
internaţionale
privind drepturile omului, art. 29 alin. (1) şi (2) privind Libertatea conştiinţei, ale
art. 30 alin. (1), (2) şi (3)
privind Libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) privind Dreptul la
informaţie, art. 33 alin. (1) şi
(2) privind Accesul la cultură, art. 40 alin. (1) privind Dreptul
de asociere, art. 115 alin. (1), (4) şi (6) privind Delegarea legislativă şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 10 privind Libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi ale art. 18
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, sub aspectul constituţionalităţii extrinseci a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 31/2002, respectarea condiţiilor delegării
legislative trebuie analizată prin
raportare la prevederile constituţionale în vigoare la data la care Guvernul a emis ordonanţa. Astfel, în prezenta cauză Curtea urmează a stabili dacă
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 s-a adoptat cu
respectarea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile constituţionale
ale art. 114 alin. (4), în redactarea sa anterioară revizuirii şi
republicării Constituţiei. In această privinţă, ordonanţa este considerată de autorul excepţiei
ca fiind neconstituţională, în sensul că adoptarea ei nu a fost justificată de existenţa
vreunui caz excepţional.
Se reţine
că, în absenţa unei definiţii constituţionale
a noţiunii de „caz excepţional", aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia
nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie
1995, acesta trebuie privit în raport cu „necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită
circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului
public". Astfel, în speţa
examinată, existenţa cazului excepţional a fost determinată de urgenţa
reglementării mai stricte a
domeniului vizat, datorită
necesităţii promovării principiilor statului de drept,
democratic şi social, în care
demnitatea omului, dreptatea, pluralismul politic şi egalitatea între oameni reprezintă valori supreme. Or, împiedicarea proliferării manifestărilor
extremiste de tip fascist, rasist sau xenofob a constituit şi constituie o preocupare constantă a comunităţii internaţionale,
atât la nivelul organismelor europene şi internaţionale,
cât şi la nivelul legislaţiilor naţionale. Prevenirea şi combaterea incitării
la ură naţională, rasială sau
religioasă corespund cerinţelor Uniunii Europene în domeniu,
constituind, în acelaşi timp,
un semnal pozitiv dat de statul român pentru combaterea rasismului,
antisemitismului şi
xenofobiei. Eficienţa acestui
semnal depinde în mare măsură de urgenţa cu care statul român adoptă măsurile
legislative necesare pentru sancţionarea acestor fapte.
De asemenea, se constată că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, care incriminează promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni
contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei
fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, nu contravin Constituţiei şi nici textelor internaţionale invocate, deoarece nici unul dintre aceste texte nu
legitimează săvârşirea unor asemenea fapte.
Nu se poate primi susţinerea autorului excepţiei, în sensul că
prin dispoziţia legală atacată se restrâng drepturi şi libertăţi
fundamentale ale cetăţenilor,
cum ar fi dreptul la asociere, dreptul la informaţie, libertatea conştiinţei sau libertatea de exprimare, dat fiind
că exercitarea acestor
drepturi şi libertăţi nu implică intoleranţa naţională sau rasială, adică negarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane pe criterii de apartenenţă naţională ori rasială.
Libertatea, ca principiu fundamental al statului de
drept, este temelia tuturor principiilor morale şi presupune elaborarea unor asemenea norme de drept care să garanteze tuturor persoanelor să se manifeste potrivit propriilor opţiuni în relaţiile cu ceilalţi
membri ai colectivităţii.
Tocmai de aceea exercitarea unei propagande care are drept scop promovarea
cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei
infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe
reprezintă, în esenţă, o manifestare abuzivă a drepturilor şi libertăţilor de
mai sus.
In sfârşit, nu se poate primi nici susţinerea că prin
incriminarea propagandei ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe se lezează principiile constitutive şi funcţionale ale statului român şi unitatea poporului ori principiile pluralismului politic şi egalităţii în drepturi, deoarece faptele incriminate prin dispoziţia atacată sunt străine
literei şi spiritului normelor
care consacră principiile
amintite.
Dimpotrivă, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, precum şi
convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Faţă de
cele arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 alin. (1) şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 5 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind
interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist
sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni
contra păcii şi omenirii.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu