DECIZIE Nr.
293 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art.
42 si art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 292 din 3 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art.
42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Vinuri Nicoreşti" - S.R.L. din Galaţi
în Dosarul nr. 23/LJ/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială -
Judecătorul-sindic.
La apelul nominal se prezintă avocat Laura Costin
pentru partea Societatea Comercială „Sodinal" - S.R.L. din ucureşti. Lipseşte autorul excepţiei, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Societatea Comercială „Sodinal" -
S.R.L. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, sens în
care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 octombrie 2006, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială - Judecătorul-sindic a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 31, art. 42 şi art. 47 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a
fost ridicată de Societatea Comercială „Vinuri Nicoreşti" - S.R.L. din
Galaţi într-o cauză ce are ca obiect procedura insolvenţei.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia critică, în principal, dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr.
85/2006, susţinând că aceste dispoziţii dau dreptul unui creditor fraudulos şi
de rea-credinţă ca, fără limitări legale efective şi serioase, să blocheze
activitatea unei societăţi comerciale viabile, chiar şi pentru o creanţă nesemnificativă,
fără teama de a suferi o pierdere financiară în urma introducerii abuzive a
cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. Dispoziţiile art. 42 şi art. 47
din aceeaşi lege, prevăzând obligaţia judecătorului-sindic de a ridica dreptul
de administrare a debitorului, încalcă dreptul de proprietate al acţionarilor
asupra acţiunilor, respectiv dreptul de folosinţă, cu consecinţe dăunătoare şi
asupra dreptului de a culege fructele proprietăţii. Art. 8 alin. (7) din Legea
nr. 85/2006, prevăzând dreptul judecătorului-sindic de a nu suspenda judecarea
cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, contravine
principiului potrivit căruia Curtea Constituţională este garantul supremaţiei
Constituţiei.
Tribunalul Galaţi - Secţia comercială - Judecătorul-sindic
apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată,
întrucât dispoziţiile legale criticate nu sunt incompatibile cu prevederile
constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 răspunde caracterului specific al
procedurii insolvenţei, care presupune celeritate sporită în vederea
reîntregirii activului debitorului şi satisfacerii creditorilor. De asemenea,
arată că posibilitatea declanşării procedurii insolvenţei la iniţiativa
creditorilor urmăreşte protejarea dreptului de proprietate al titularilor
creanţelor certe, lichide şi exigibile, încălcat prin refuzul debitorului de
a-şi executa în mod voluntar obligaţiile. Referindu-se la interdicţia vânzării,
respectiv indisponibilizarea acţiunilor, părţilor sociale şi de interes ale
debitorului, arată că aceasta constituie o măsură asigurătorie legală pentru
menţinerea averii debitorului în starea existentă la momentul deschiderii procedurii, în
scopul preîntâmpinării creşterii pasivului şi al satisfacerii creanţelor legale
ale creditorilor. In sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 din
Legea nr. 85/2006, arată că acestea reprezintă o măsură necesară, generată de
deficienţele în conducerea societăţii, care au dus la deschiderea procedurii
insolvenţei.
Avocatul Poporului consideră
că toate dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că
art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 nu interzice judecătorului-sindic
sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată
în faţa acestuia. De asemenea, prin dispoziţiile art. 31 din aceeaşi lege nu
este pus în discuţie dreptul de proprietate al creditorului, prevederile
constituţionale nefiind incidente. Art. 42 şi art. 47, stabilind efectele
deschiderii procedurii insolvenţei, sunt în concordanţă cu prevederile
constituţionale conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate
sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art. 42 şi art. 47
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie
2006.
Curtea constată că, în ceea ce priveşte art. 31,
autorul excepţiei critică doar prevederile alin. (1).
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 8 alin. (7): „Prin
derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea
să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror
neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii
pronunţate de Curtea Constituţională.";
- Art. 31 alin. (1): „Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii
prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate
introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei
garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare. ";
- Art. 42: „(1) După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33,
este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sancţiunea
nulităţii, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acţiunile ori
părţile lor sociale sau de interes deţinute de debitorul care face obiectul acestei
proceduri.
(2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea
acţiunilor ori a părţilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în
registrele speciale de evidenţă ori în conturile înregistrate
electronic.";
- Art. 47: „(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de
administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi
administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a
declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin.
(6), intenţia de reorganizare.
(2) Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege,
prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar
dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în
tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu
desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de
exercitare a conducerii debitorului de către acesta.
(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează
de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic
o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca
justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii
de realizare a unui plan raţional de activitate.
(6) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15
zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi
administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul special.
(7) De la data intrării în faliment, debitorul va
putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare derulării operaţiunilor
lichidării."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 44 alin. (1),
(2), (3) şi (4) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate
şi a proprietăţii private, la condiţiile exproprierii şi la interzicerea
naţionalizării; art. 136 alin. (1) şi (5) privind clasificarea proprietăţii ca
fiind publică şi privată şi la inviolabilitatea proprietăţii private; art. 142
alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 au mai fost analizate sub aspectul constituţionalităţii
în mai multe rânduri, chiar şi când aceste dispoziţii au fost cuprinse, într-o
redactare similară, în art. 36 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.066
din 17 noiembrie 2004, abrogată prin Legea nr. 85/2006, respingând ca fiind
neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate susţinute pe motive identice
cu cele din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, Curtea a statuat că procedura
prevăzută de textul de lege criticat a fost instituită de legiuitor ca un
mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţia
de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate, în
condiţiile în care, în ceea ce-l priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe
certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate
al titularilor unor asemenea creanţe, încălcat prin refuzul de executare din
partea debitorilor rău-platnici.
Soluţiile şi considerentele deciziilor anterior
pronunţate sunt valabile şi în această cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 42 şi art. 47 din
Legea nr. 85/2006, Curtea constată că acestea prevăd indisponibilizarea
acţiunilor societăţii comerciale debitoare şi ridicarea dreptului de
administrare al debitorului în scopul protejării patrimoniului, a activelor
debitorului, al prevenirii gospodăririi nechibzuite a acestora, ce ar putea
cauza noi pierderi şi împiedicarea satisfacerii creditorilor.
Incredinţarea dreptului de administrare a debitorului
unor persoane calificate şi responsabile nu încalcă dreptul de proprietate al
acţionarilor şi este conformă cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din
Constituţie, potrivit cărora condiţiile şi limitele exercitării dreptului de
proprietate sunt prevăzute de lege.
In sfârşit, referitor la art. 8 alin. (7) din Legea nr.
85/2006, Curtea reţine că, prin derogare de la dispoziţiile art. 29 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, această reglementare corespunde scopului şi caracterului
special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesară acestei
proceduri, fără a leza în niciun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al
supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie constituţională
în România.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art. 42 şi art. 47 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Vinuri Nicoreşti" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr.
23/LJ/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială - Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Inea