DECIZIE Nr.
293 din 11 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 154 alin. (5) si art. 151 alin. (9)
si (10) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 435 din 10 iunie 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (5) şi art. 151 alin. (9)
şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială Rombell Securities - S.A.
din Bucureşti, Ion Duşu şi Adrian Băjenaru în Dosarul nr. 2.958/269/2007 ai
Judecătoriei Olteniţa.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu autorul Societatea
Comercială Rombell Securities - S.A. din Bucureşti s-a întors cu menţiunea
„destinatar mutat de la adresă."
Preşedintele acordă cuvântul asupra acestui incident
procedural.
Reprezentantul Ministerului
Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, autorul fiind
obligat să aducă la cunoştinţa Curţii orice schimbare de sediu pe durata
procesului.
Curtea apreciază că procedura de citare este legal
îndeplinită cu aplicarea art. 98 din Codul de procedură civilă.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 8 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.958/269/2007, Judecătoria Olteniţa a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 150
alin. (5) şi art. 147 alin. (9) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect
plângerea împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înscriere în
cartea funciară a ipotecii asupra unui bun imobil sechestrat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale,
întrucât limitează posibilitatea proprietarilor bunurilor sechestrate şi a
creditorilor acestora de a dispune de bunurile respective, lăsând la latitudinea organului fiscal competent
aprobarea actelor de dispoziţie asupra acestora.
Judecătoria Olteniţa apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prin textele de
lege criticate se creează o inegalitate între creditorul fiscal şi ceilalţi
creditori.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece textele de lege
criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se află în ipoteza
prevăzută de normele juridice supuse controlului, iar legiuitorul este
competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Prin Incheierea din 8 noiembrie
2007, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 150 alin. (5) şi ale art. 149 alin.
(9) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală. Aceste texte de lege au fost renumerotate după republicarea Ordonanţei
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, fiind cuprinse în art. 154
alin. (5) şi în art. 151 alin. (9) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003, asupra cărora Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie.
Excepţia este raportată la prevederile constituţionale
ale art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 44
alin. (1) şi (2), ale art. 45, 53, 135, ale art. 136 alin. (5) şi ale art. 142
alin. (1), precum şi la cele ale art. 13, 17 şi 18 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din
Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
Textele de lege criticate sunt norme de procedură
adoptate de legiuitor în acord cu competenţele sale statuate prin art. 126
alin. (2) din Legea fundamentală şi nu aduc atingere principiilor
constituţionale şi convenţionale invocate.
Astfel, Curtea constatată că, potrivit prevederilor
constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar, potrivit art. 136 alin.
(5), proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice, astfel
încât legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială
conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia
ca drept subiectiv garantat.
Executarea silită a bunurilor imobile ale debitorului
presupune aplicarea sechestrului asupra acestora de către executorul fiscal.
Măsura sechestrului constă în indisponibilizarea bunurilor care formează
obiectul executării, având ca scop conservarea acestora, şi apare ca o măsură
raţională, pe care legiuitorul are competenţa să o adopte, în conformitate cu
art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.
Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea
riscului la care este expus creditorul fiscal, şi anume situaţia în care, deşi
se află în posesia unui titlu executoriu, să se vadă pus în imposibilitatea de
a-l executa ca urmare a manoperelor debitorului.
Pe de altă parte, legiuitorul a avut în vedere şi
interesul public al recuperării creanţelor fiscale, sursă de alimentare a
bugetului general consolidat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A) d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 154 alin. (5) şi art. 151 alin. (9) şi (10) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială Rombell Securities - S.A. din Bucureşti, Ion Duşu şi
Adrian Băjenaru în Dosarul nr. 2.958/269/2007 al Judecătoriei Olteniţa.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu