DECIZIE   Nr. 291 din  9 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 681 din 29 iulie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, ridicata de Adrian Mihail Dragan in Dosarul nr. 7.475/2004 al Judecatoriei Braila.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, personal si asistat de avocat Nicolae Traistaru, precum si partea Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Braila, prin consilier juridic Lucia Candea. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Avand cuvantul, autorul exceptiei, prin avocat, sustine, in esenta, ca textul de lege criticat incalca dreptul la un recurs efectiv, precum si liberul acces la justitie, intrucat nu prevede posibilitatea atacarii separat, cu recurs, a incheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet. Arata ca, asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Hotararea din 9 noiembrie 2004, pronuntata in cauza Saez Maeso impotriva Spaniei, exista o violare a art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale atunci cand este limitat dreptul la recurs. In concluzie, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulata, depunand in acest sens si concluzii scrise.
    Partea Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Braila, prin consilier juridic, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile art. 300 din Codul de procedura penala incalca prevederile art. 21 din Constitutie, precum si pe cele ale art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si nici celor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate ca fiind incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 7.475/2004, Judecatoria Braila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Adrian Mihail Dragan in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate incalca dreptul la un proces echitabil prevazut de dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie, respectiv de cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si dreptul la un recurs efectiv, prevazut de art. 13 din aceeasi Conventie, in masura in care nu prevad posibilitatea atacarii separat, cu recurs, a incheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet.
    Judecatoria Braila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat incheierea prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet poate fi atacata cu apel odata cu fondul, potrivit dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala. Se arata ca, in situatia in care legiuitorul ar fi prevazut ca aceasta incheiere poate fi atacata separat cu recurs, solutionarea cauzei ar fi putut fi tergiversata, ceea ce ar incalca dreptul partilor la un proces echitabil, solutionat intr-un termen rezonabil. Totodata se apreciaza ca "autorul exceptiei de neconstitutionalitate invoca absenta unei dispozitii legale [...], si nu o neconcordanta a unui text de lege cu Constitutia Romaniei si Conventia Europeana a Drepturilor Omului", or, "Curtea Constitutionala nu este competenta sa emita acte normative [...]".
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata. Se arata ca incheierea pronuntata de instanta de judecata in temeiul art. 300 din Codul de procedura penala poate fi atacata odata cu hotararea. In opinia Guvernului, reglementarea unei cai separate de atac impotriva acestei incheieri ar fi putut determina tergiversarea cauzei si, prin urmare, ar fi incalcat dreptul partilor la un proces echitabil. Se mai arata ca, in sensul practicii instantei europene, conceptul de "proces echitabil" nu implica in mod necesar existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti si nici posibilitatea exercitarii acestor cai de atac de catre toate partile din proces.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 300 din Codul de procedura penala sunt constitutionale. Arata ca aceste prevederi legale nu contravin sub nici un aspect prevederilor care reglementeaza dreptul partilor la un proces echitabil, intrucat nu inlatura posibilitatea acestora de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil. Totodata se arata ca instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, de competenta legiuitorului.
    In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 300 din Codul de procedura penala, potrivit caruia "Instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare.
    In cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia".
    Aceste dispozitii legale sunt considerate contrare prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, precum si celor ale art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv.
    Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, cu prilejul judecarii cauzei, autorul exceptiei de neconstitutionalitate a depus la dosar concluzii scrise, in cadrul carora critica prevederile art. 300 din Codul de procedura penala si in raport de dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1), privind egalitatea in drepturi, in art. 49 [devenit art. 53], privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, si in art. 128 [devenit art. 129], privind folosirea cailor de atac. In ceea ce priveste aceste critici, Curtea observa ca nu pot fi primite, intrucat au fost formulate ulterior sesizarii instantei de contencios constitutional, or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte numai in limitele sesizarii. Extinderea temeiurilor constitutionale fata de cele invocate in fata instantei de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a controlului de constitutionalitate, ceea ce este contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform carora Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial. Ca atare, Curtea urmeaza sa analizeze constitutionalitatea textului de lege criticat doar in raport cu art. 21 alin. (3) din Constitutie, respectiv cu art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
    Curtea retine ca recursul constituie una dintre caile de atac, cu privire la care Constitutia statueaza, in art. 129, ca se pot exercita "in conditiile legii". Deplina competenta in ceea ce priveste stabilirea acestor conditii revine asadar legiuitorului, in acest sens fiind prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". In temeiul acestor dispozitii constitutionale, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, liberul acces la justitie si, implicit, dreptul la un proces echitabil presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri in formele si modalitatile instituite de lege. Faptul ca, in speta, textul de lege criticat nu prevede posibilitatea atacarii separate cu recurs a incheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet nu aduce atingere drepturilor procesuale ale partii, cata vreme aceasta incheiere poate fi atacata odata cu fondul, instanta superioara urmand sa aprecieze daca cererea de restituire a dosarului la organul care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia, a fost pe nedrept respinsa.
    Asa fiind, dispozitiile legale criticate nu numai ca nu aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), respectiv dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigentelor unui proces echitabil, prin impiedicarea exercitarii abuzive a drepturilor procesuale si prin asigurarea celeritatii procesului penal, solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigente.
    In ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului invocata in motivarea exceptiei, Curtea retine ca, prin Hotararea din 9 noiembrie 2004, pronuntata in cazul Saez Maeso impotriva Spaniei, Curtea de la Strasbourg a retinut ca a existat o violare a art. 6 paragraful 1 din Conventie, atunci cand normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs si aplicarea lor ii impiedica pe justitiabili sa se prevaleze de caile de atac disponibile. Or, textul de lege criticat in prezenta cauza nu impiedica in nici un fel partile de a se prevala de caile de atac prevazute de lege si nu restrange accesul la justitie al acestora, cata vreme, asa cum s-a aratat, incheierea de respingere a cererii de restituire a cauzei la parchet poate fi atacata odata cu fondul, fiind asigurate astfel exigentele impuse de art. 6 si 13 din Conventie, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv.
    De altfel, asa cum rezulta din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia solicita completarea normei criticate in sensul reglementarii posibilitatii atacarii separat, cu recurs, a incheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet. Or, o asemenea cerere excedeaza competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "[...] se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Adrian Mihail Dragan in Dosarul nr. 7.475/2004 al Judecatoriei Braila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 iunie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta