DECIZIE Nr.
290 din 28 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 9 - II2 din Legea nr.
456/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000
privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 346 din 17 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marilena Mincă -
procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 -
II2 din Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi
completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, excepţie ridicată
de Viorel Cucu în Dosarul nr. 6.251/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă personal Viorel Cucu,
autor al excepţiei, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate
în faţa instanţei de judecată. De asemenea, arată că „în condiţiile în care
judecătoria a judecat, în primă instanţă, infracţiunea de tâlhărie, după
intrarea în vigoare a Legii nr. 456/2001, competenţa, după materie, în
judecarea apelului revenea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă care, prin
Decizia nr. 723 din 29 septembrie 2005, a concluzionat că prevederile art. 1
pct. 9 din Legea nr. 456/2001 sunt neconstituţionale, invocând faptul că nu au
fost modificate prevederile art. 27 pct. 2 din Codul de procedură penală, iar
competenţa în judecarea apelului revine tribunalului şi nicidecum Curţii de
Apel Bucureşti, astfel cum prevede Legea nr. 456/2001". Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată,
apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor
constituţionale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 15 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 6.251/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I
pct. 9 - II2 din Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 207/2000, excepţie ridicată de
Viorel Cucu în dosarul menţionat.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că
textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece „în condiţiile în care
judecătoria a judecat, în primă instanţă, infracţiunea de tâlhărie, după
intrarea în vigoare a Legii nr. 456/2001, competenţa după materie privind
judecarea apelului revenea Curţii de Apel Bucureşti", ceea ce nu s-a realizat
în cauză, fiind încălcate astfel dispoziţiile constituţionale privind accesul
liber la justiţie şi cele referitoare la exercitarea căilor de atac.
Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate invocată este nefondată, deoarece „prin
modificările impuse de textul de lege criticat nu s-a încălcat accesul liber la
justiţie şi nici accesul la toate structurile judecătoreşti si la toate căile
de atac".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I
pct. 9 - II2 din Legea nr. 456/2001 pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, cu următorul cuprins: „Hotărârile pronunţate
înainte de data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe
de urgenţă sunt supuse căilor de atac ordinare prevăzute în această lege".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale
art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi pe cele ale art.
129, privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se
constată că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul
competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126
alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege", iar, „Împotriva
hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în condiţiile legii".
Potrivit art. I pct. 9 - II2 din Legea nr. 456/2001, hotărârile pronunţate înainte de data
intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă sunt
supuse căilor de atac ordinare prevăzute în această lege. Această reglementare
trebuie înţeleasă, astfel cum a reţinut în opinia sa şi Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, în sensul că acele cauze care înainte de modificarea competenţei
după materie au fost judecate în primă instanţă de judecătorii se vor judeca în
apel de tribunale, chiar dacă acestea au devenit competente să judece acele
cauze în primă instanţă. Apelul nu poate fi judecat în astfel de situaţii de
curtea de apel, aşa cum susţine autorul excepţiei, deoarece în desfăşurarea
etapelor ierarhice ale jurisdicţiei penale căile de atac nu pot fi parcurse
decât în ordinea ierarhică stabilită de lege.
Chiar dacă, prin efectul aplicării imediate a noii
reglementări referitoare la competenţa materială, tribunalul urmează să
soluţioneze apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie,
soluţia legislativă adoptată nu relevă nici un fine de neconstituţionalitate.
Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter
tranzitoriu, părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale
menite să le asigure accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil
şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Legiuitorul poate institui, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, principiul accesului liber la
justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza
acele proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 9 - II2 din Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a
Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Cucu în Dosarul nr.
6.251/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu