Decizia Nr.288 din 22.05.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 501 din 04 iulie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României în Dosarul nr. 22.069/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 711D/2013.2. La apelul nominal, pentru autorul excepţiei, răspunde doamna avocat Mihaela Soare, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte partea faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013. În acest sens, susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 şi art. 44 din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În continuare arată că, potrivit dispoziţiilor art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, orice persoană are dreptul de a beneficia, în ceea priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor. Or, termenele instituite de dispoziţiile legale criticate duc la prorogarea termenelor de soluţionare a cererilor autorului. De asemenea, afirmă că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, prin instituirea în sarcina entităţilor a diferitelor termene de soluţionare a cererilor în funcţie de numărul solicitărilor, creează discriminări între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică şi golesc de conţinut dreptul. În fine, susţine că, prin Hotărârea din 20 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Miclici împotriva României, instanţa europeană a statuat că suspendarea unui drept determină o situaţie de incertitudine juridică.4. Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 33 din Legea nr. 165/2013, faţă de prevederile art. 16 din Constituţie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 95/2014.5. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât aceste norme legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Totodată, se arată că susţinerile autorului excepţiei sunt contrazise de Sentinţa civilă nr. 2.146 din 6 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă în dosarul în care s-a ridicat prezenta excepţie, întrucât prin această hotărâre a fost admisă cererea reclamantului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din 11 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 22.069/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.7. Excepţia a fost ridicată de Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cu referire la art. 33 din Legea nr. 165/2013, autorul acesteia susţine că prevederea contestată permite un tratament inegal şi discriminatoriu între persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege, aflate în diverse localităţi sau părţi din teritoriul acestei ţări. Susţine că, instituind termene diferite de soluţionare a notificărilor, se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a subiectelor de drept cărora legea li se adresează, dat fiind faptul că beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi. În aceste condiţii, destinatarii Legii nr. 10/2001 nu se bucură de drepturi egale, fiind discriminaţi, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, pe baza situaţiilor prezentate de gradul de încărcare a autorităţilor publice învestite cu soluţionarea acestor cereri şi de numărul cererilor rămase nesoluţionate.9. De asemenea, apreciază că art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin conţinutul lor, aduc atingere dreptului de acces la justiţie, exercitarea lui fiind interzisă în perioadele pe care legea le stabileşte. Astfel, accesul liber la justiţie este blocat în interiorul termenelor de 12, 24 şi 36 de luni, termene calculate începând cu 1 ianuarie 2014, fără a exista vreo justificare sau o necesitate de natura celor prevăzute de art. 53 din Constituţie. În continuare, arată că termenele diferenţiate instituite de Legea nr. 165/2013 îngrădesc practic accesul la justiţie persoanelor care, deşi au un interes legitim de a apela la instanţele judecătoreşti pentru recunoaşterea dreptului lor, nu-l pot exercita decât după scurgerea acestora şi în mod distinct, în funcţie de situaţia în care se află. Se susţine că, pentru cazurile particulare în care dosarele sunt complete, nu se justifică aplicarea acestor termene exagerat de lungi, termene care echivalează cu prelungirea nejustificată a perioadei de soluţionare a cererilor.10. Consideră că, având în vedere data-limită prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea cererilor de restituire, noile termene instituite de dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dreptului fundamental la soluţionarea în termen rezonabil a unei cereri, drept consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, prevederea criticată determină un prejudiciu în patrimoniul reclamantului prin prelungirea, în mod nelegal şi discreţionar, a termenului stabilit iniţial pentru soluţionarea cererii de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, consideră că, având în vedere faptul că reclamantul este titularul unui „bun“, în sensul Convenţiei, măsura îi lezează grav interesele economice, se produce fără culpa acestuia şi afectează chiar existenţa acestui drept.11. În final, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate, prin care se prelungesc, în mod nelegal şi discriminatoriu, termenele pentru soluţionarea notificărilor formulate de persoanele îndreptăţite în temeiul Legii nr. 10/2001, limitându-se, totodată, şi accesul la justiţie, nu corespund exigenţelor prevăzute de art. 53 din Constituţie, întrucât măsura afectează chiar existenţa dreptului de proprietate (nefiind doar o limitare a acestui drept) şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o.12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile Legii nr. 165/2013 nu sunt de natură a limita accesul la justiţie sau a încălca principiul egalităţii în faţa legii a cetăţenilor, ci doar de a stabili noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalităţile prevăzute de noua lege. În acest sens, susţine că, în toate cazurile în care legiuitorul a stabilit valorificarea unor drepturi în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalităţii în drepturi. Normele criticate sunt discriminatorii, întrucât impun termene diferite de soluţionare a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 în funcţie de gradul de încărcare a autorităţilor publice competente să le soluţioneze şi de numărul de cereri rămase nerezolvate. Or, acest criteriu de diferenţiere impus de legiuitor nu poate fi considerat ca fiind obiectiv şi rezonabil. De asemenea, susţine că celelalte critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu următorul conţinut:

– Art. 33: „(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).“;

– Art. 34: „(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni. (2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.“;

– Art. 35: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.“18. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 136 alin. (5) referitor la proprietate. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 18 iunie 2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României, în contradictoriu cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti - ICDPP a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 25.642,96 mp din suprafaţa de 204.460,379 mp din imobilul cunoscut ca Ferma Regală Băneasa pentru care s-a respins cererea de restituire în natură, prin Decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008, emisă de Consiliul de administraţie al ICDPP. Prin întâmpinarea formulată, ICDPP a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată în raport cu prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, apreciind că o eventuală acţiune în instanţă poate fi formulată în termen de 6 luni de la data expirării termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013. În acest context, ca urmare a invocării, prin întâmpinare, a excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013. 20. Curtea observă că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 instituie în sarcina entităţilor învestite de lege obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/213, şi de a emite o decizie de admitere sau de respingere a acestora în termen de 12 luni (entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri), în termen de 24 de luni (entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri) şi în termen de 36 de luni (entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri). Aceste termene curg de la data de 1 ianuarie 2014. 21. Analizând înscrisurile aflate la dosar, Curtea constată că, în prezenta cauză, cererea/notificarea formulată potrivit Legii nr. 10/2001 a fost soluţionată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin Decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008, emisă de Consiliul de administraţie al ICDPP. Or, dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 criticate prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate se referă la cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. 22. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 165/2013 prevăd termenul de 60 de luni în care trebuie soluţionate atât dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât şi dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a legii menţionate. Totodată, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013. Or, Decizia Consiliului de administraţie al ICDPP nr. 30 din 26 septembrie 2008 a fost emisă în condiţiile Legii nr. 10/2001. 23. De asemenea, Curtea observă că litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, priveşte obligarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti la emiterea dispoziţiei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafaţă de 25.642,96 mp, imobil pentru care a fost respinsă cererea de restituire în natură prin Decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008, emisă de Consiliul de administraţie al ICDPP. De altfel, prin Sentinţa civilă nr. 2.146/2013, pronunţată la data de 6 decembrie 2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a admis cererea reclamantului şi a obligat pârâtul să emită dispoziţia de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 25.642,96 mp din imobilul cunoscut ca Ferma Regală Băneasa în condiţiile Legii nr. 165/2013. 24. Prin urmare, având în vedere reglementările criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. 25. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României în Dosarul nr. 22.069/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici