Decizia Nr.287 din 24.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, excepţie ridicată de Ecaterina Băluţeanu în Dosarul nr. 13.147/95/2008 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, sens în care arată că dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare la data pronunţării.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.147/95/2008, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.Excepţia a fost ridicată de Ecaterina Băluţeanu cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect stabilirea dreptului de pensie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate creează situaţii discriminatorii. Astfel, arată că, întrucât există o diferenţă de 5 ani între vârsta de pensionare a femeilor faţă de cea a bărbaţilor, în mod corelativ ar trebui să se prevadă şi reducerea stagiului de cotizare. De asemenea, mai arată că se creează o situaţie discriminatorie între persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţii deosebite şi cele care au realizat un astfel de stagiu pe o perioadă mai mică, persoanele din ultima categorie fiind favorizate.Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 3 alin. (1): „(1) Asiguraţii care realizează un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 «Vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001-martie 2015» la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.“;– Art. 5 alin. (1): „Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărţirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.“Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate reglementau condiţiile în care persoanele care desfăşuraseră munca în condiţii speciale puteau obţine dreptul la pensie. Astfel, legea prevedea că, în situaţia realizării unui stagiu de minimum 25 de ani, atât femeile, cât şi bărbaţii beneficiau de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani. De asemenea, dispoziţiile art. 5 alin. (1) reglementau modul de calcul al pensiei. Criticile autorului excepţiei vizează existenţa unei inegalităţi între bărbaţi şi femei, inegalitate provenind din faptul că legea nu prevedea o diferenţă între stagiul de cotizare obligatoriu al bărbaţilor faţă de cel al femeilor, aşa cum se prevedea pentru vârsta de pensionare. De asemenea, critica vizează existenţa unui regim juridic inechitabil între persoanele aflate în ipoteza textelor de lege care formează obiectul excepţiei şi persoanele care, deşi nu îndeplineau condiţiile unui stagiu de minimum 25 de ani în condiţii speciale de muncă, ci de unul mai mic în aceste condiţii, beneficiau totuşi de reducerea vârstei de pensionare. Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, Legea nr. 226/2006 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 196 lit. m) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Dând o nouă reglementare sistemului public de pensii, actul abrogator a prevăzut, de asemenea, noi cerinţe în care persoanele având un stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă beneficiază de dreptul la pensie. Astfel, art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 prevede beneficiul reducerii vârstei de pensionare în funcţie de numărul de ani de cotizare în condiţii speciale, fără a se prevedea o reducere a stagiului de cotizare. În mod excepţional, pentru anumite categorii de persoane, respectiv cele încadrate în ipotezele art. 30 alin. (1) lit. a), b) şi f) din Legea nr. 263/2010, art. 56 şi art. 57 din acest act normativ prevăd şi beneficiul reducerii stagiului de cotizare. În mod corelativ, art. 94 din Legea nr. 263/2010 prevede calculul pensiei raportat la stagiul de cotizare complet pentru persoanele încadrate în art. 55 alin. (1) lit. a), respectiv la stagiul de cotizare redus pentru persoanele încadrate în ipoteza art. 56 şi art. 57. În aceste condiţii, Curtea apreciază că în noua reglementare nu se mai regăseşte soluţia legislativă criticată a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 226/2006, în sensul existenţei unui tratament diferit între persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii speciale mai mare de 25 de ani, faţă de cele care au realizat un stagiu în aceleaşi condiţii pentru o perioadă mai redusă, astfel că, în raport cu acest aspect, excepţia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. În ceea ce priveşte critica referitoare la existenţa unei discriminări între bărbaţi şi femei, în sensul că, deşi legea prevede o vârstă de pensionare mai redusă pentru femei faţă de bărbaţi, stagiul de cotizare cerut este identic, Curtea constată că Legea nr. 263/2010 păstrează soluţia legislativă criticată. Astfel, prevăzând posibilitatea reducerii vârstei de pensionare, art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 prevede acordarea acestui beneficiu doar persoanelor care realizează stagiul de cotizare complet prevăzut de lege, respectiv cel stabilit de art. 53 alin. (3) din aceleaşi act normativ şi care este, în mod nediferenţiat pentru femei şi bărbaţi, de 35 de ani. Pronunţându-se, în consecinţă, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, Curtea reţine că instituirea unor măsuri concrete prin care să se asigure egalitatea între femei şi bărbaţi trebuie raportată la condiţiile sociale concrete. De altfel, Curtea însăşi a ţinut cont în jurisprudenţa sa de evoluţia relaţiilor sociale pentru a evalua caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor privind pensionarea, dispoziţii care prevedeau condiţii diferite pentru femei faţă de bărbaţi. În acest sens, sunt relevante argumentele invocate de Curte prin Decizia nr. 888 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 24 ianuarie 2007, dar şi în Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996. Aşa cum se constată atât din jurisprudenţa mai recentă a Curţii Constituţionale - Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, cât şi din evoluţia legislativă a ultimilor ani, tendinţa este însă aceea de extindere a sferei tratamentului egal între bărbaţi şi femei, inclusiv prin impunerea unor vârste de pensionare din ce în ce mai apropiate sau chiar identice în anumite cazuri, tendinţă ce corespunde atât evoluţiei condiţiilor sociale, dar şi necesităţii de a răspunde criticilor formulate din perspectiva femeilor care se considerau discriminate în raport cu bărbaţii sub aspectul încetării raporturilor lor de muncă, ca urmare a atingerii vârstei legale de pensionare, la o vârstă inferioară celei a bărbaţilor. În sensul acestei evoluţii este şi Legea nr. 263/2010, care a extins, în raport cu reglementarea anterioară, cerinţa unui stagiu egal de cotizare între femei şi bărbaţi la toate categoriile de pensionari. Prin urmare, în prezent, femeile pot ieşi la pensie la vârsta mai redusă prevăzută de lege, dar în condiţiile realizării stagiul de cotizare egal cu cel al bărbaţilor. În contextul actual, o astfel de măsură nu poate fi privită ca aducând atingere principiului discriminării, ci, din contră, apare ca o expresie a acestui principiu, un pas înainte către realizarea unui tratament egal efectiv între cele două sexe. În plus, trebuie arătat că prevederea unor vârste diferite de pensionare nu presupune, în mod corelativ, şi reducerea stagiului de cotizare, acestea fiind două măsuri distincte, independente una faţă de cealaltă. Prin urmare, dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, care preiau soluţia legislativă a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 226/2006 în sensul că se raportează la stagii de cotizare identice pentru femei şi de bărbaţi, sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, excepţie ridicată de Ecaterina Băluţeanu în Dosarul nr. 13.147/95/2008 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. 2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi Dosar al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea