DECIZIE Nr.
286 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (1) si (4) din Legea nr.
122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 283 din 27 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie
ridicată de Muhammad Nasim Tarik în Dosarul nr. 12.122/302/2006 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită. Se prezintă traducătorul autorizat desemnat în cauză.
Magistratul-asistent arată că partea Oficiul Naţional
pentru Refugiaţi a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea
excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 12.122/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul
refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Muhammad Nasim Tarik
într-o cauză având ca obiect judecarea plângerii formulate împotriva hotărârii
Oficiului Naţional pentru Refugiaţi asupra unei cereri de acordare a statutului
de refugiat.
In motivarea excepţiei se
arată, în esenţă, că textul criticat din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 16 alin. (1)
şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28
iulie 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art. 20
alin. (2) din Legea fundamentală. Se arată că, în ipoteza admiterii de către
instanţă a unei plângeri formulate împotriva hotărârii Oficiului Naţional
pentru Refugiaţi, solicitantul dreptului de azil nu cunoaşte motivele reţinute
de instanţă ca relevante în acordarea statutului de refugiat, astfel încât
acesta este obligat să declare recurs indiferent de soluţia pronunţată de
instanţă, spre deosebire de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, care va declara
recurs numai atunci când soluţia pronunţată de instanţa de fond îi este
nefavorabilă. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (7) din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, care instituie termenul de declarare a recursului
în 5 zile de la pronunţare, nesocotesc dreptul refugiaţilor de acces liber şi
facil la instanţele de
judecată, statuat prin art. 16 alin. (1) din Convenţia de la Geneva. In
continuare, compară durata acestui termen cu termenele de introducere a recursului
stabilite de regulile de procedură civilă, de procedură penală şi în contencios
administrativ şi conchide că se creează o situaţie nefavorabilă solicitanţilor
statutului de refugiat.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate, devenite art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr.
122/2006, sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată prin
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006.
Prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 au fost preluate în cuprinsul art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea
nr. 122/2006. Prin urmare, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate
asupra dispoziţiilor art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, care au următorul cuprins:
„(1) Impotriva hotărârii instanţei contestatarul sau
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de
la pronunţare. (...)
(4) In cazul în care recursul a fost declarat în termenul prevăzut la alin. (1),
solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada
soluţionării recursului."
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil. De asemenea, se invocă
şi nerespectarea art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind statutul
refugiaţilor, încheiată la 28
iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricărui refugiat
în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la
textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) - „Dreptul internaţional
şi dreptul intern", ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil şi ale
art. 20 alin. (2) - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi
cu o motivare identică.
De exemplu, prin Decizia nr. 898 din 5 decembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, Curtea a respins excepţia şi a statuat
că textul de lege criticat nu conţine norme contrare prevederilor convenţionale
invocate. Impotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere
a cererii de acordare a statutului de refugiat,
solicitantul poate formula plângere în faţa instanţei
de judecată, în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare a
acesteia, iar hotărârea instanţei poate fi atacată, la rândul ei, cu recurs, în
condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000. Pe de altă parte, solicitantul nu este supus riscului de a fi
expulzat până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, deoarece
recursul este suspensiv de executare. Astfel, Curtea observă că drepturile
procedurale ale solicitantului sunt garantate şi nu contravin prevederilor
Convenţiei din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor şi nici altor
documente juridice internaţionale în materie de refugiaţi, referitoare la
minimul de garanţii procedurale pe care România, în calitate de stat parte, are
obligaţia să le asigure.
Cele statuate în decizia pronunţată îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România, excepţie ridicată de Muhammad Nasim Tarik în Dosarul nr.
12.122/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie