DECIZIE Nr.
285 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 428 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 308 din 9 mai 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Ion
Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion
Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Eurogrand" -
S.R.L. din Săcălaz, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 6.734/325/2006 al
Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.734/325/2006, Judecătoria Timişoara a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 428 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Eurogrand" - S.R.L. din Săcălaz, judeţul Timiş, în cadrul soluţionării
unei contestaţii în executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, deoarece debitorul care s-a prevalat de dispoziţiile art.
428 din Codul de procedură civilă o dată pe durata executării silite nu se mai
poate prevala de această dispoziţie legală ulterior, în cadrul aceleiaşi
executări silite, raportat la contestarea unui nou act
de executare. Or, atat timp cat creditorul are dovada
solvabilităţii debitorului, debitul fiind consemnat la dispoziţia organelor de
executare, alin. 2 şi 3 ale art. 428 din Codul de procedură civilă vin în
contradicţie şi cu alin. 4 al aceluiaşi articol, care arată că în orice alt caz
urmărirea va continua. Potrivit dispoziţiilor procedurale invocate, la fiecare
contestare a unui act de executare, debitorul ar trebui să consemneze din nou
debitul pentru a putea beneficia de art. 428 din Codul de procedură civilă.
Judecătoria Timişoara şi-a
exprimat opinia în sensul că excepţia este neîntemeiată, întrucat drepturile procedurale trebuie
exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost
recunoscute de lege, aceasta presupunand invocarea în cadrul aceleiaşi contestaţii la executare a tuturor
cauzelor de nulitate sau anulabilitate a actelor de executare sau a titlului
executoriu. Totodată, părţile dispun de toate garanţiile dreptului la un proces
echitabil, întrucat încheierea de soluţionare a cererii de suspendare sau încetare a urmăririi se poate
ataca cu recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituţionale
întrucat, pe de-o parte, nu instituie un tratament diferenţiat pentru aceleaşi situaţii, iar, pe de altă parte, nu
îngrădesc sub nici un aspect dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime şi de a beneficia de toate
garanţiile care condiţionează procesul echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 428 alin. 2 şi 3 din
Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:
„(2) Totodată, persoanele arătate la alin. 1 vor fi
obligate să înmaneze
executorului judecătoresc pe langă recipisa de consemnare şi o copie de pe cererea de suspendare
sau de încetare a executării silite, depusă la instanţa competentă. Pană la soluţionarea cererii de către
instanţă urmărirea se va opri în tot sau în parte.
(3) Asupra cererii de încetare sau suspendare a executării silite, instanţa de executare se va pronunţa prin
încheiere, potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea
în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru
următoarele considerente:
Dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură,
cuprinse în secţiunea II „Urmărirea
bunurilor mobile" din capitolul II „Urmărirea silită asupra bunurilor mobile" al cărţii V „Despre executarea silită" din Codul
de procedură civilă, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
procedura de judecată este stabilită de legiuitor, evident fără a fi încălcate
prevederile sau principiile constituţionale.
Procedura criticată în motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate nu contravine principiului liberului acces la justiţie,
prevăzut de art. 21 din Constituţie, şi nici principiului egalităţii cetăţenilor
în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie, întrucat, pe de-o parte, nu îngrădeşte dreptul
persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi a intereselor lor legitime, iar, pe de altă parte, se aplică
tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei legale, fără privilegii sau
discriminări.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia alin. 2
şi 3 ale art. 428 din Codul de procedură civilă vin în contradicţie şi cu alin.
4 al aceluiaşi articol, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucat, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, eventualele neconcordanţe dintre actele
normative intrand în
competenţa legiuitorului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢION ALĂ
In numele legii
DECI DE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 428 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Eurogrand" - S.R.L. din Săcălaz,
judeţul Timiş, în Dosarul nr. 6.734/325/2006 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean