DECIZIE Nr.
2838 din 27 octombrie 2008
Sentinta civila Nr. 2.838
ACT EMIS DE:
CURTEA DE APEL BUCURESTI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 872 din 15 decembrie 2009
Dosar nr. 1.546/2/2008
Sentinta civila Nr. 2.838
Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2008
Curtea compusă din:
Preşedinte Canacheu Claudia Marcela
Grefier Radu Mariana
Pe rol se află soluţionarea acţiunii în contencios
administrativ formulate de reclamanţii Gerota Ion Adrian şi Gerota Mihai în
contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General al
Guvernului şi cu intervenienţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor şi Cancelaria Primului-Ministru.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică
de la 13 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea
dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de
timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii
scrise, a amânat pronunţarea la 20 octombrie 2008 şi la 27 octombrie 2008.
CURTEA
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la
data de 12 martie 2008, reclamanţii Gerota Ion Adrian şi Gerota Mihai au chemat
în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând anularea parţială a Hotărârii
Guvernului nr. 1.886/2006, respectiv a anexei nr. 1, a Hotărârii Guvernului nr.
343/2007 - anexa nr. 1 şi obligarea pârâtului să emită o nouă hotărâre pentru
stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul art. 16
alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
In motivarea acţiunii au arătat că prin Dispoziţia nr.
219/2007 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) s-a
dispus, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile,
restituirea în natură a terenului aferent construcţiilor vechi în suprafaţă de
2.466 mp şi a construcţiei „Pavilionul de chirurgie" din Bucureşti, bd.
Ferdinand I nr. 50, sectorul 2, precum şi menţinerea afectaţiunii publice a
imobilului pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii dispoziţiei, pe
perioada menţinerii afectaţiunii reclamanţii urmând să beneficieze de plata
unei chirii.
Conform anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.
343/2007, care a modificat Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006, cuantumul chiriei
lunare pentru acest imobil este de 20.258 lei.
Reclamanţii au apreciat că prevederile anexei nr. 1 la
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, care au diminuat chiriile stabilite prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006, aduc o gravă atingere dreptului lor de
proprietate şi dezmembrămintelor acestuia, drept garantat de art. 44 din
Constituţia României.
Prin dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr.
10/2001 legiuitorul a înţeles să limiteze temporar exercitarea dreptului de
proprietate asupra imobilelor retrocedate în natură, impunând proprietarilor
obligativitatea încheierii unor contracte de închiriere cu deţinătorii
imobilelor.
Prevederile art. 16 alin. (2) din aceeaşi lege aduc o a
doua limitare, impunând proprietarului, prin intermediul unei hotărâri de
Guvern, una dintre clauzele esenţiale ale contractului de locaţiune, cea
privind cuantumul chiriei.
Prin cele două hotărâri de Guvern se impune un cuantum
al chiriilor derizoriu, total disproporţionat faţă de valoarea de piaţă a
chiriilor, aducându-se o încălcare gravă drepturilor reclamanţilor.
S-a mai precizat că nota de fundamentare se referă la
necesitatea protejării intereselor economice ale instituţiilor publice
deţinătoare şi a bugetelor locale ale acestora, fără să se pună în discuţie
protejarea drepturilor şi intereselor proprietarilor care sunt vătămaţi.
La termenul de judecată din 15 septembrie 2008,
reclamanţii şi-au modificat şi completat acţiunea, în sensul că au solicitat
anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, respectiv anexa nr. 1,
alin. 2, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului material cauzat prin
emiterea Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, reprezentat de diferenţa de chirie
lunară la care ar fi avut dreptul în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006
şi cea la care sunt îndreptăţiţi în baza Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, în
cuantum de 21.756 lei/lunar, de la emiterea Hotărârii Guvernului nr. 343/2007
până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, suspendarea executării
Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 până la soluţionarea definitivă şi
irevocabilă a cauzei şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri
pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor ce fac obiectul
art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
In motivarea acestei cereri au arătat că sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru
suspendarea executării actului administrativ, şi că este necesară repararea
prejudiciului cauzat, chiria calculată conform Hotărârii Guvernului nr.
1.886/2006 fiind de 42.014 lei/lună, iar cea calculată conform Hotărârii
Guvernului nr. 343/2007 fiind de 20.258 lei/lună.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea acţiunii, la elaborarea Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 fiind
respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000, proiectul fiind avizat de Consiliul
Legislativ, iar reclamanţii nu indică vreun act normativ de nivel superior care
să fi fost încălcat prin dispoziţiile hotărârii.
Cu privire la Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, a
menţionat că adoptarea acesteia s-a impus întrucât odată cu punerea în practică
a Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 s-a constatat că nu a fost dimensionat în
mod real cuantumul chiriilor în raport cu situaţia reală a imobilelor ce fac
obiectul acestui act normativ.
Intrucât autorităţile locale au semnalat, în numeroase
cazuri, că sumele datorate cu titlu de chirie sunt foarte mari,
disproporţionate chiar şi cu preţul pieţei, Guvernul a considerat necesară
modificarea actului normativ.
Pârâtul a mai precizat că MIRAsuportă cheltuielile de
întreţinere aferente imobilului, iar reclamanţii sunt scutiţi de impozitul pe
aceste clădiri şi terenuri, nefiind justificată stabilirea chiriei proporţional
cu suprafaţa imobilului, întrucât imobilele se închiriază în ansamblul lor, nu
în funcţie de suprafaţa pe care o au.
In cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul
pârâtului Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), motivată
de calitatea sa de iniţiator al Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, solicitând
respingerea acţiunii având în vedere că prin Hotărârea Guvernului nr.
1.886/2006 nu a fost dimensionat în mod real cuantumul chiriilor şi impactul
financiar al acestora asupra bugetelor locale.
Cancelaria Primului-Ministru a formulat, de asemenea,
cerere de intervenţie în interesul pârâtului faţă de împrejurarea că hotărârile
adoptate de Guvern se prezintă primului-ministru în vederea semnării şi
miniştrilor care au obligaţia punerii lor în executare, în vederea
contrasemnării, cele două hotărâri fiind contrasemnate de conducătorul
Cancelariei Primului-Ministru.
A solicitat respingerea acţiunii invocând aceleaşi
motive de fapt şi de drept ca şi pârâtul şi intervenienta ANRP.
Cele două cereri de intervenţie accesorie au fost
admise în principiu la termenul din 13 octombrie 2008.
Intervenienta ANRP a formulat întâmpinare la cererea de
modificare şi completare a acţiunii prin care a invocat excepţia tardivităţii
solicitării de anulare a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 în raport de
dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, precizând că Hotărârea Guvernului
nr. 343/2007 a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul
Oficial al României, Partea I, la 19 aprilie 2007, iar acţiunea a fost
introdusă la 12 martie 2008.
Totodată, a invocat excepţia tardivităţii cererii de
modificare şi completare a acţiunii faţă de dispoziţiile art. 132 alin. 1 din
Codul de procedură civilă.
Pe fond a solicitat respingerea cererii, reluând
considerentele din cererea de intervenţie şi susţinând cu privire la cererea de
suspendare a executării Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 că nu sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanţii au depus la dosar Hotărârea Guvernului nr.
1.886/2006, Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 şi anexele la acestea, dovada
îndeplinirii procedurii prealabile, Dispoziţia nr. 219/2007 emisă de MIRA,
Procesul-verbal nr. 1.614.297 din 26 iulie 2007 de predare-primire a
Pavilionului chirurgie şi a terenului liber de construcţii din bd. Ferdinand I
nr. 50, sectorul 2, şi notă privind calculul chiriei.
Pârâtul a depus la dosar notele de fundamentare a celor
două hotărâri de Guvern contestate prin acţiunea în formă iniţială.
Curtea apreciază că excepţia tardivităţii solicitării
de anulare a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 invocată de intervenienta ANRP
este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, având în vedere dispoziţiile art.
11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, conform cărora cererile prin care
se solicită anularea unui act administrativ individual (...) se pot introduce
în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
La dosar a fost depusă dovada îndeplinirii procedurii
prealabile, plângerea fiind înregistrată la pârât sub nr. 17/11.512 din 15
noiembrie 2007, la aceasta reclamanţii primind răspuns, prin Adresa nr.
15A/4.801/CA din 17 decembrie 2007 (fila 16 dosar), în sensul că reclamaţia
administrativă este neîntemeiată.
Termenul de 6 luni pentru introducerea prezentei
acţiuni, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, curge de la data de 17
decembrie 2007, când a fost comunicat răspunsul la plângerea prealabilă, şi nu
de la data intrării în vigoare a hotărârii de Guvern contestate, astfel cum se
susţine în mod neîntemeiat în întâmpinare.
Cum cererea de chemare în judecată a fost formulată la
data de 12 martie 2008, se constată respectarea termenului de 6 luni prevăzut
de dispoziţiile legale sus-menţionate.
Neîntemeiată este şi excepţia tardivităţii cererii de
modificare şi completare a acţiunii, faţă de dispoziţiile art. 134 din Codul de
procedură civilă, conform cărora este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea
în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
Curtea reţine că primul termen de judecată a fost în
data de 25 iunie 2008, când s-a comunicat reprezentantului reclamanţilor
întâmpinarea pârâtului şi cele două cereri de intervenţie accesorie,
dispunându-se amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea să ia cunoştinţă de
conţinutul acestora.
La următorul termen de judecată din 15 septembrie 2008
a fost depusă cererea de modificare şi completare a acţiunii, acesta fiind
prima zi de înfăţişare, întrucât a putea pune concluzii, în sensul art. 134 din
Codul de procedură civilă, înseamnă că partea este în măsură să-şi exprime
punctul de vedere în legătură cu orice aspect din proces, la acest termen
reclamanţii având posibilitatea să-şi exprime poziţia cu privire la apărările
din întâmpinare şi la admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenţie
accesorie.
In consecinţă, şi această excepţie va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, Curtea reţine că prin Dispoziţia nr.
219 din 1 iunie 2007 emisă de MIRA în temeiul Deciziei civile nr. 150A din 12
mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a, irevocabilă, s-a dispus
restituirea în natură către reclamanţi a terenului aferent construcţiilor vechi
în suprafaţă de 2.466 mp şi a construcţiei „Pavilionul de chirurgie" cu o
suprafaţă de 3.215 mp din Bucureşti, bd. Ferdinand I nr. 50, sectorul 2.
Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a
dispus menţinerea afectaţiunii publice a imobilului pe o perioadă de până la 5
ani, chiria lunară cuvenită reclamanţilor pentru acest imobil fiind de 42.014
lei conform Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 - anexa nr. 1.
La data de 19 aprilie 2007 a fost publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 care
a modificat şi completat Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006 în sensul
diminuării cuantumului chiriilor stabilite de aceasta, reclamanţilor
comunicându-li-se prin Adresa nr. 1.614.754 din 15 august 2007 emisă de MIRA că
suma cuvenită lunar cu titlu de chirie pentru imobilul restituit în natură este
de 20.258 lei.
Curtea constată că anexa nr. 1, alin. 2, la Hotărârea
Guvernului nr. 343/2007 introduce un nou criteriu pentru calcularea chiriei, respectiv
suprafaţa construită desfăşurată sau suprafaţa de teren aferent, inclusiv
terenul de sub construcţie, criteriu în raport de care cuantumul chiriei este
invers proporţional cu suprafaţa imobilului închiriat.
Sub acest aspect pârâtul şi intervenienţii au susţinut
că nu se justifică stabilirea chiriei proporţional cu suprafaţa imobilelor,
întrucât acestea se închiriază în ansamblul lor şi nu în funcţie de suprafaţa
pe care o au, susţinere care nu poate fi reţinută, având în vedere că nivelul
chiriei, în mod firesc, chiar şi pe piaţa liberă, se stabileşte în funcţie de
suprafaţa închiriată, fiind direct proporţional cu aceasta, şi nu invers
proporţional aşa cum prevede hotărârea contestată.
Introducerea acestui criteriu pentru calcularea chiriei
nu are temei legal, fiind în contradicţie cu modul obişnuit de calcul al
chiriei.
In nota de fundamentare a hotărârilor depusă la dosar
se menţionează că odată cu punerea în practică a Hotărârii Guvernului nr.
1.886/2006 s-a constatat faptul că nu a fost dimensionat în mod real cuantumul
chiriilor în raport de situaţia reală a imobilelor care fac obiectul acestui
act normativ. Actul normativ iniţial nu a avut în vedere impactul financiar al
chiriilor asupra bugetelor locale, cu precădere în cazul imobilelor cu suprafeţe
construite desfăşurate şi de teren aferent foarte mari, neexistând o corelare a
cuantumului chiriei în raport cu suprafeţele imobilelor. S-a mai menţionat că
autorităţile locale au semnalat în numeroase cazuri faptul că sumele datorate
cu titlu de chirie sunt foarte mari, disproporţionate chiar şi cu preţul
pieţei, în unele cazuri.
Deşi instanţa a pus în vedere pârâtului să depună la
dosar toată documentaţia care a stat la baza adoptării acestei hotărâri, a fost
depusă doar nota de fundamentare, nu şi celelalte înscrisuri la care aceasta
face referire, astfel încât susţinerile pârâtului şi ale intervenienţilor nu au
suport probator.
Curtea apreciază că prin adoptarea Hotărârii Guvernului
nr. 343/2007, care a diminuat, în cazul reclamanţilor, la jumătate chiria
obţinută pentru imobil, s-a adus o vătămare dreptului de proprietate asupra
imobilului, drept garant al art. 44 din Constituţia României, fiind
neîntemeiată susţinerea pârâtului că reclamanţii nu indică un act normativ care
să fi fost încălcat prin adoptarea hotărârii, reclamanţii invocând prin acţiune
încălcarea dispoziţiilor constituţionale.
Astfel, prin modificarea Hotărârii Guvernului nr.
1.886/2006, reclamanţii au fost lipsiţi de o parte importantă a despăgubirilor
acordate iniţial pentru lipsa de folosinţă asupra imobilului, fără ca măsura
diminuării să fie justificată.
Cu privire la posibilitatea reducerii prin efectul
legii a chiriei percepute de un proprietar, pârâtul şi intervenienţii au
invocat practica CEDO, respectiv cauza Hutten - Czapska împotriva Poloniei, în
care a fost acceptată această posibilitate când este justificată de
considerente de interes public ce au un impact economic şi social semnificativ.
Invocarea acestei cauze nu constituie un argument
pentru respingerea acţiunii, întrucât în speţa respectivă CEDO a admis că
legile poloneze de control asupra chiriilor au la bază lipsa de locuinţe,
nivelul scăzut al ofertei de locuinţe şi costul ridicat al apartamentelor,
scopul adoptării lor fiind acela de a asigura protecţia socială a locatarilor
şi trecerea progresivă de la sistemul controlat de stat la sistemul
contractual.
Or, în prezenta cauză, scopul adoptării hotărârii
contestate a fost acela de a asigura suportabilitatea cheltuielilor cu chiria
din bugetele proprii, în condiţiile menţinerii activităţii de utilitate publică
în condiţii optime.
Curtea apreciază că prin adoptarea Hotărârii Guvernului
nr. 343/2007 pârâtul nu a respectat obligaţia indemnizării echitabile a
proprietarului pentru lipsa de folosinţă asupra bunului său, obligaţie reţinută
de CEDO în cauza Sporrong şi Lonnroth contra Suediei, în care s-a stabilit
necesitatea existenţei unui just echilibru între cerinţele interesului general
al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Un asemenea just echilibru Curtea apreciază că nu a
fost stabilit între interesul public urmărit prin diminuarea cuantumului
chiriei determinată de încadrarea mobilului în categoria imobilelor cu
suprafaţă mare şi asigurarea reparării prejudiciului suferit de proprietari
prin lipsirea de folosinţă a imobilului.
Se mai face referire în cauza sus-menţionată la faptul
că legislaţia suedeză a exclus posibilitatea de a reanaliza, la intervale
rezonabile, interesele oraşului şi ale proprietarilor.
Din actele depuse la doar rezultă că la adoptarea
Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 s-au avut în vedere exclusiv interesele
economice ale instituţiilor publice deţinătoare ale imobilelor, necesitatea
protejării bugetelor acestora, nu şi necesitatea protejării drepturilor
proprietarilor care au suferit deja o limitare a dreptului de proprietate prin
menţinerea afectaţiunii publice a imobilului restituit în natură conform Legii
nr. 10/2001, pe o perioadă de cel mult 5 ani.
Pentru această lipsă de folosinţă, reclamanţii erau
îndreptăţiţi să obţină o indemnizaţie echitabilă, or, nu se poate considera că
indemnizaţia cuvenită reclamanţilor conform Hotărârii Guvernului nr. 343/2007
are un asemenea caracter, în raport de suprafaţa imobilului, locul situării
acestuia şi nivelul chiriei de pe piaţa liberă, fiind o chirie
disproporţionată.
S-a susţinut de către pârât şi intervenienţi că MIRA
suportă cheltuielile de întreţinere aferente imobilului, iar reclamanţii sunt
scutiţi de impozitul pe aceste clădiri şi terenuri, ceea ce constituie o
facilitate considerabilă, în raport cu sumele pe care ar fi trebuit să le
plătească cu titlu de impozit.
Aceste aspecte nu pot constitui o justificare pentru
diminuarea chiriei prin Hotărârea Guvernului nr. 373/2007, în condiţiile în
care au fost avute în vedere de pârât la momentul adoptării Hotărârii
Guvernului nr. 1.886/2006, conform căreia reclamanţilor li se cuvenea o chirie
de două ori mai mare decât cea actuală, nefiind elemente ivite ulterior, ele
fiind reglementate de Legea nr. 10/2001 şi Codul fiscal.
Cât priveşte posibilitatea prevăzută de Hotărârea
Guvernului nr. 343/2007 de restrângere a suprafeţei afectate destinaţiei de
utilitate publică în situaţia în care aceasta nu este necesară în întregime
scopului stabilit de legiuitor, se constată că aceasta nu este relevantă în
cauză, având în vedere că pentru întregul imobil s-a dispus menţinerea
afectaţiunii publice, reclamanţii fiind lipsiţi în totalitate de folosinţa
imobilului.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea apreciază că
Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 reprezintă pentru reclamanţi un act
administrativ vătămător în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, prin această
hotărâre dispunându-se diminuarea considerabilă a cuantumului indemnizaţiei
pentru lipsa de folosinţă a bunului, fără să se realizeze un just echilibru
între interesul public şi dreptul reclamanţilor la o indemnizaţie rezonabilă
pentru lipsa de folosinţă a bunului aflat în proprietatea lor.
In consecinţă se constată existenţa cazului bine
justificat, fiind îndeplinită prima condiţie prevăzută de art. 15 din Legea nr.
554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.
De asemenea, este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie
referitoare la iminenţa producerii unei pagube, reclamanţii înregistrând lunar
un prejudiciu material constând în diferenţa de chirie rezultată din aplicarea
modului de calcul stabilit de cele două hotărâri de Guvern.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din
Legea nr. 554/2004, Curtea va suspenda executarea Hotărârii Guvernului nr. 343/2007
- anexa nr. 1, alin. 2, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
In temeiul art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, va
admite în parte acţiunea, astfel cum a fost modificată şi completată, anulând
parţial Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, şi anume anexa nr. 1, alin. 2, care
stabileşte categoriile de imobile în raport de suprafaţa construită sau
suprafaţa de teren aferent, stabilind cuantumul chiriei ca urmare a încadrării
imobilelor în aceste categorii.
In baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
pârâtul va fi obligat la plata către reclamanţi a sumei de 21.756 lei/lunar, de
la data punerii în aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 până la
soluţionarea irevocabilă a cauzei, reprezentând daune materiale constând în
diferenţa de chirie, între chiria calculată conform Hotărârii Guvernului nr.
1.886/2006 şi cea calculată conform Hotărârii Guvernului nr. 343/2007.
Curtea va respinge însă, ca neîntemeiată, cererea
reclamanţilor de obligare a pârâtului la emiterea unei noi hotărâri pentru
stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul art. 16
alin. (2) din Legea nr. 10/2001, constatând că prin cererea de modificare şi
completare a acţiunii reclamanţii au renunţat la cererea de anulare a Hotărârii
Guvernului nr. 1.886/2006, solicitând doar anularea parţială a Hotărârii
Guvernului nr. 343/2007.
Prin anularea alin. 2 al anexei nr. 1 la Hotărârea
Guvernului nr. 343/2007, calcularea chiriei urmează să se facă în conformitate
cu Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006, act administrativ cu caracter normativ
care este în vigoare, nefiind revocat şi nici anulat de instanţă prin hotărârea
irevocabilă.
In condiţiile în care Hotărârea Guvernului nr.
1.886/2006 este în vigoare, solicitarea de obligare a pârâtului la emiterea
hotărârii de Guvern nu are temei legal, acesta îndeplinindu-şi obligaţia
stipulată la art. 16 din Legea nr. 10/2001 de a stabili cuantumul chiriilor
prin hotărâre.
Faţă de soluţia de admitere în parte a acţiunii, Curtea
va respinge cererile de intervenţie în interesul pârâtului formulate de
intervenientii ANRP si Cancelaria Primului-Ministru.
In temeiul dispoziţiilor art. 274 din Codul de
procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 51 lei cheltuieli de
judecată către reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge, ca neîntemeiate, excepţia tardivităţii
solicitării de anulare a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 şi excepţia
tardivităţii cererii de modificare şi completare a acţiunii.
Admite în parte acţiunea, astfel cum a fost modificată
şi completată de reclamanţii Gerota Ion Adrian, domiciliat în Bucureşti, str.
Sofia nr. 24, sectorul 1, şi Gerota Mihai, domiciliat în Bucureşti, Bd. Unirii
nr. 64, bl. K4, sc. 2, et. 2, ap. 40, sectorul 3, ambii cu domiciliul ales la
Cabinetul de Avocat Oana Moldovan din Bucureşti, str. Rasuri nr. 19, et. 1,
sectorul 2, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul
General al Guvernului, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul
1, şi cu intervenientii Autoritatea Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor, cu sediul în Bucureşti, calea Floreasca nr. 202, sectorul 1, şi
Cancelaria Primului-Ministru, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1,
sectorul 1.
Suspendă executarea Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 -
anexa nr. 1, alin. 2, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Anulează parţial Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, şi
anume anexa nr. 1, alin. 2.
Obligă pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de
21.756 lei lunar, de la data punerii în aplicare a Hotărârii Guvernului nr.
343/2007 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, reprezentând daune
materiale constând în diferenţa de chirie.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a
pârâtului la emiterea unei noi hotărâri pentru stabilirea chiriilor aferente
imobilelor ce fac obiectul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Respinge cererile de intervenţie în interesul pârâtului
formulate de intervenientii Autoritatea Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor şi Cancelaria Primului-Ministru.
Obligă pârâtul la 51 lei cheltuieli de judecată către
reclamanţi.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie
2008.
PREŞEDINTE,
CANACHEU CLAUDIA MARCELA
Grefier,
Radu Mariana