DECIZIE   Nr. 283 din 29 octombrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 873 din  4 decembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Satu Mare in Dosarul nr. 5875/2002, intr-un litigiu avand ca obiect cererea formulata de executorul judecatoresc pentru incuviintarea executarii silite.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca textul art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 stabileste conditiile in care Trezoreria statului poate efectua plati din conturile institutiilor statului deschise la aceasta. Prevederile respective pot intarzia sau impiedica executarea silita, fiind astfel in contradictie cu dispozitiile art. 41 alin. (1) din Constitutie. Prin Decizia nr. 50 din 21 martie 2000 Curtea Constitutionala a statuat ca "o prevedere legala, prin care s-ar interzice - fie si numai temporar - executarea unei hotarari judecatoresti ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative in procesul de realizare a justitiei, fiind contrara principiului constitutional al separatiei puterilor in stat". Solicita admiterea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 iulie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 5.875/2002, Judecatoria Satu Mare a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, exceptie ridicata din oficiu de instanta de judecata.
    Judecatoria Satu Mare apreciaza ca textul art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 conditioneaza posibilitatea executarii obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, si exclude de facto executarea silita, incalcand astfel patru norme constitutionale, si anume: 1. art. 16 alin. (1), intrucat instituie un privilegiu in favoarea institutiilor publice si dezavantajeaza in mod discriminatoriu celelalte subiecte de drept, contrazicandu-se astfel si regulile cu aplicabilitate generala din dreptul civil referitoare la egalitatea intre subiectii de drept, persoane fizice sau juridice participante la un raport de drept civil, substantial sau procedural; 2. art. 16 alin. (2), intrucat "institutiile publice sunt puse mai presus de legea procesual civila, in raport cu celelalte subiecte de drept"; 3. art. 41 alin. (1), referitor la garantarea creantelor asupra statului, garantie care este golita de substanta atunci cand dispozitia legala criticata instituie posibilitatea "ca o creanta impotriva statului sa nu poata fi integral satisfacuta"; si, in fine, 4. art. 21, avand in vedere faptul ca liberul acces la justitie vizeaza si executarea hotararii judecatoresti "ca o faza a procesului", iar "in lipsa executarii" accesul la justitie ar fi iluzoriu, fara finalitate. Instanta invoca si Raportul Comisiei Europene, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia ridicata nu este intemeiata, deoarece Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 reglementeaza in acord cu dispozitiile art. 51 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, urmarind "instituirea unei discipline financiare pentru a preveni blocarea activitatii institutiilor publice prin poprirea conturilor bugetare ale acestora" si, prin urmare, nu se poate sustine ca s-a creat o situatie privilegiata acestor institutii. Derogarea de la dreptul comun, prevazuta de ordonanta, priveste doar executarea prin poprire si nu prevede "interdictia executarii asupra bunurilor din inventarul institutiilor publice apartinand domeniului privat, care raman supuse in continuare dispozitiilor de drept comun privind executarea silita". Normele de procedura de drept comun a executarii silite, inclusiv cele referitoare la caile de atac, ramanand aplicabile, nu se poate retine incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie. Guvernul mai precizeaza ca "atat creditele bugetare, cat si capitolele de cheltuieli sunt prevazute cu destinatie precisa in legea anuala a bugetului de stat, care este lege organica, iar instituirea unei discipline financiare nu poate fi socotita o incalcare a dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie, avand in vedere si teza a doua a acestui alineat, referitoare la stabilirea prin lege a continutului si limitelor drepturilor prevazute de norma constitutionala citata".
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 sunt neconstitutionale sub doua aspecte: 1. din titlul ordonantei si din textul art. 3 rezulta ca acestea exced prevederii din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, care "la art. 1 pct. III.3, domeniul puterii judecatoresti, prevede <<reglementari privind executarea prin poprire a conturilor institutiilor publice deschise la Trezoreria statului>>, situatie in care trebuie considerat ca ordonanta examinata s-a emis fara abilitare"; 2. prin lasarea la latitudinea ordonatorului de credite a executarii silite a platilor la care sunt obligate institutiile publice in baza unor titluri executorii "se incalca principiul constitutional al ocrotirii proprietatii private, stabilit prin art. 41 din Legea fundamentala". Avocatul Poporului concluzioneaza in sensul ca "o dispozitie legala prin care se intarzie sau se impiedica punerea in executare a unui titlu executoriu (inclusiv a unei hotarari judecatoresti definitive) este contrara principiilor si prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate. In acest sens invoca si Decizia Curtii Constitutionale nr. 50 din 21 martie 2000.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, dispozitii care au urmatorul continut: "In procesul executarii silite a sumelor datorate de catre institutiile publice in baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operatiuni privind plati dispuse de catre ordonatorii de credite, in limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate potrivit legii."
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 si ale art. 41 alin. (1) din Constitutie, care au urmatorul continut:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002, nepublicata la data pronuntarii prezentei decizii, Curtea a respins, cu majoritate de voturi si cu opinia separata a unui judecator, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor intregii Ordonante a Guvernului nr. 22/2002, deci si ale art. 3 din aceasta. Cu acel prilej Curtea a retinut urmatoarele:
    Potrivit dispozitiilor art. 136 alin. (1) din Constitutia Romaniei, "Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege".
    In concordanta cu aceasta norma constitutionala, prin Legea nr. 72/1996 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, s-au stabilit reguli cu caracter general privind utilizarea de catre institutiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, in vederea acoperirii cheltuielilor impuse de functionarea acestora.
    Prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-au reglementat conditiile in care se realizeaza executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevazute in Constitutie si in legea finantelor publice.
    Atata vreme cat prin art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-a dispus ca "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa dispuna toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, in conditiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii", sustinerea autorului exceptiei ca dispozitiile criticate ar impiedica executarea silita a obligatiilor de plata ale institutiilor publice este lipsita de temei.
    Instituirea prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a unor limite ale executarii, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricaror resurse banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget in acest scop, nu este contrara Legii fundamentale, ci, asa cum s-a aratat, este concordanta cu principiile consacrate de aceasta, neaducand nici o restrangere accesului liber la justitie sau dreptului la un proces echitabil.
    Faptul ca prin art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-a dispus interzicerea executarii silite asupra altor fonduri banesti decat cele alocate de la bugetul de stat in acest scop nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, asa cum se sustine in motivarea exceptiei, ci o norma de protectie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executarii silite a unui titlu executoriu sa se ajunga la lipsirea unei institutii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titlul executoriu. Asemenea masura de protectie a debitorului nu este singulara in legislatia executionala, fiind de amintit in acest sens prevederile art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, prin care se prevede exceptarea de la urmarirea silita a unor bunuri ale debitorului si ale familiei acestuia.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele din Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002 raman valabile si in prezenta cauza. Astfel, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si urmeaza sa o respinga.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Satu Mare in Dosarul nr. 5.875/2002.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 octombrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu