Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.081/118/2015 al acestei instanţe. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.505D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 745 din 3 noiembrie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 25 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.081/118/2015, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu, de instanţa de judecată, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind achiziţiile publice.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că „potrivit art. 21 din Legea nr. 72/2013, art. 15 este aplicabil în întregul lui contractelor încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante înainte de data intrării vigoare a acestei legi, deci inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea angajării răspunderii patrimoniale pentru prejudiciile cauzate de clauzele şi practicile abuzive, ceea ce are semnificaţia unei modificări a situaţiei pentru trecut, iar nu doar a reglementării diferite a unei situaţii juridice pentru viitor, astfel încât art. 21 este neconstituţional în ceea ce priveşte aplicarea art. 15 acelor contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante înainte de data intrării vigoare a Legii nr. 72/2013."6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 72/2013 este neîntemeiată. Apreciază, astfel, că prevederile de lege criticate nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece acestea stabilesc, pe de o parte, faptul că obligaţiile contractuale rezultate din contractele încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante sunt supuse regimului consacrat de clauzele contractuale şi dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii sau, după caz, modificării acestora, iar, pe de altă parte, faptul că dispoziţiile Codului de procedură civilă în materia ordonanţei de plată se aplică acţiunilor derivate din contractele care intră sub incidenţa Legii nr. 72/2013 indiferent că acestea au fost încheiate anterior sau ulterior intrării sale în vigoare.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 21 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013, prevederi care stipulează că „Dispoziţiile prezentei legi, cu excepţia prevederilor art. 15, nu sunt aplicabile obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante înainte de data intrării vigoare a prezentei legi." Prevederile art. 15, cu denumirea marginală „Sancţiuni", au următorul cuprins: „(1) Clauzele abuzive sunt lovite de nulitate absolută.
(2) Răspunderea patrimonială pentru prejudiciile cauzate de clauzele şi practicile abuzive este atrasă potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare."11. În opinia instanţei de judecată, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 21 din Legea nr. 72/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 745 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 18 decembrie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „cu excepţia prevederilor art. 15" cuprinsă în dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante este neconstituţională. 13. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut, în esenţă că pentru a respecta principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 72/2013 trebuie să fie excluse din sfera de aplicare a acesteia, în ceea ce priveşte sancţiunea nulităţii absolute, aşa încât sintagma „cu excepţia prevederilor art. 15" cuprinsă în dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 72/2013 încalcă principiului neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. 14. Aşa fiind, având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.", precum şi faptul că decizia de admitere mai sus menţionată este ulterioară sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, respectiv 25 septembrie 2015, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 72/2013 a devenit inadmisibilă. 15. Deşi în cauza de faţă Curtea va pronunţa o soluţie de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 745 din 3 noiembrie 2015 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 18 decembrie 2015. În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.081/118/2015 al acestei instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora