DECIZIE   Nr. 279 din 30 octombrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 9 din 10 ianuarie 2002

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Gabriela Ghita     - procuror
    Marioara Prodan    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Kompax" - S.R.L. Sibiu in Dosarul nr. 5.594/2000 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin avocat Victor Ioan Bleahu, si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, prin consilier juridic Mariana Genoveva Mrejeru. Procedura de citare este legal indeplinita.
    Autorul exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei, considerand ca art. 17 din Legea nr. 52/1994, prin neclaritatea sa, este contrar Constitutiei. Se arata ca textul de lege criticat cuprinde doua ipoteze: prima este aceea ca orice act al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare poate fi atacat cu recurs si cea de a doua se refera la situatia in care se invoca exceptia de ilegalitate, care se solutioneaza de curtea de apel printr-o hotarare irevocabila. In acest din urma caz considera ca exista o privare de un grad de jurisdictie, cel al recursului, prevazut de dispozitiile procedurale comune ale art. 299 din Codul de procedura civila. Prin aceasta dispozitie art. 17 din Legea nr. 52/1994 contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 125 privind instantele judecatoresti, precum si ale art. 128 referitoare la folosirea cailor de atac. Considera ca, cel putin in cauza, art. 128 din Constitutie face referire la caile ordinare de atac, si anume la calea de atac a recursului.
    Reprezentantul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare depune la dosar note scrise, solicitand respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994, ca neintemeiata, pentru argumentele expuse in aceste note.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, precizand ca textul de lege criticat, care prevede un singur grad de jurisdictie in cazul solutionarii exceptiei de ilegalitate a unui regulament sau instructiune a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 48 privind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica si ale art. 49 referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, prevederi invocate de autorul exceptiei in motivarea neconstitutionalitatii textului de lege criticat. Se precizeaza ca exceptia de ilegalitate se poate ridica numai in cadrul unei judecati, la prima instanta sau in apel, si este solutionata de curtea de apel printr-o hotarare irevocabila (ca si in cazul exceptiei de neconstitutionalitate, care, insa, este de competenta Curtii Constitutionale). Se apreciaza ca aceste dispozitii nu contravin Constitutiei, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentala, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar potrivit art. 128 din Constitutie, caile de atac pot fi exercitate de parti si de Ministerul Public, in conditiile legii. In final se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin care s-a stabilit ca accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate caile de atac, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a statuat ca accesul liber la justitie este asigurat chiar si in cazul unei singure judecati in instanta.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 martie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 5.594/2000, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Kompax" - S.R.L. Sibiu intr-o cauza avand ca obiect anularea Deciziei nr. 282 din 15 februarie 2000 a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea in drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 48 privind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, precum si ale art. 49 referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. In esenta, se sustine ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece prevad un singur grad de jurisdictie, fara posibilitatea exercitarii unei cai de atac.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este intemeiata, intrucat, "prin adoptarea prevederilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 [...] au fost incalcate prevederile art. 21 din Constitutia Romaniei, prin stabilirea unui singur grad de jurisdictie".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "art. 17 criticat se intemeiaza pe dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora <<Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege>>".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din cererea formulata de autorul acesteia si din incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, dispozitii care au urmatorul continut: "Regulamentele si instructiunile adoptate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, ca si actele sale individuale, pot fi atacate pentru ilegalitate cu recurs in fata curtilor de apel. Exceptia de ilegalitate poate fi ridicata in orice faza a judecatii, la prima instanta sau in apel, cu suspendarea judecatii si trimiterea exceptiei spre solutionare la curtea de apel competenta, care se pronunta prin decizie irevocabila, urmand procedura Legii contenciosului administrativ."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
    Art. 16
    "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 48
    "(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.
    (2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
    (3) Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale.";
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
    In sustinerea criticii de neconstitutionalitate se arata ca art. 17 din Legea nr. 52/1994 ingradeste accesul la justitie, intrucat prevede un singur grad de jurisdictie, ceea ce reprezinta si o restrangere nejustificata a exercitiului acestui drept. Se mai invoca, de asemenea, si incalcarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, lege care instituie un dublu grad de jurisdictie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
    Dispozitiile art. 17 din Legea nr. 52/1994 prevad posibilitatea atacarii pentru ilegalitate a regulamentelor si instructiunilor adoptate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, precum si a actelor sale individuale. Aceasta contestare a legalitatii actelor cu caracter normativ ori a actelor individuale ale comisiei se poate face numai pe cale de exceptie, care poate fi ridicata, evident, intr-un proces avand ca obiect anularea acestor acte. Exceptia de ilegalitate suspenda judecata si este trimisa de instanta, spre solutionare, curtii de apel competente, care se pronunta prin decizie irevocabila.
    Autorul exceptiei critica pentru neconstitutionalitate caracterul irevocabil al deciziei Curtii de apel, sustinand ca prin absenta unui al doilea grad de jurisdictie se incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi, accesul liber la justitie, dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica de a obtine recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei, precum si prevederile referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, prevazute de textele constitutionale mentionate.
    Cu privire la aceste critici Curtea observa ca prevederile art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi, nu au nici o incidenta in cauza, deoarece textul de lege criticat nu instituie nici un privilegiu si nici o discriminare intre cetateni, de natura acelora prevazute la art. 4 alin. (2) din Constitutie (de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala). Totodata, din continutul aceluiasi text nu rezulta ca cineva s-ar situa in afara legii. Alin. (3) al art. 16 din Constitutie, in mod evident, nu are nici o legatura cu dispozitiile art. 17 din Legea nr. 52/1994, deoarece textul se refera la persoanele care pot ocupa functii si demnitati publice.
    Curtea constata ca prevederile art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, nu sunt incalcate prin dispozitiile legale criticate, ci, dimpotriva, prin instituirea unei noi exceptii (de ilegalitate) se creeaza o posibilitate in plus de verificare de catre o instanta competenta (curtea de apel) a legalitatii acelor acte cu caracter general sau individual adoptate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Dupa solutionarea exceptiei cauza urmeaza a-si relua cursul judecatii la instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de ilegalitate, iar partile nemultumite de solutia instantei de judecata pot folosi caile de atac prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Potrivit textului criticat, numai decizia curtii de apel pronuntata in solutionarea exceptiei de ilegalitate este irevocabila.
    Pe de alta parte, instituirea unui singur grad de jurisdictie in solutionarea exceptiei de ilegalitate nu constituie o ingradire ori o restrangere neconstitutionala a exercitiului dreptului la accesul liber la justitie, deoarece nici un text din Constitutie nu prevede obligativitatea dublului grad de jurisdictie in materie civila. Totodata Curtea observa ca reglementarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti este de nivelul legii. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar cu privire la folosirea cailor de atac art. 128 din Constitutie prevede: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    De altfel Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a decis in mod constant ca "Accesul liber la justitie nu inseamna ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti, deoarece competenta si caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii deosebite" (de exemplu: Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996).
    Din aceeasi perspectiva Curtea constata ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 49 din Constitutie, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, deoarece, asa cum s-a aratat, exercitiul dreptului la accesul liber la justitie este asigurat si, prin urmare, nu se pune problema unei restrangeri contrare acestor prevederi constitutionale.
    Curtea retine, de asemenea, ca nu sunt incalcate, prin dispozitiile art. 17 din Legea nr. 52/1994, nici prevederile art. 48 din Constitutie, referitoare la dreptul persoanei vatamate de o autoritate administrativa, deoarece verificarea de catre curtea de apel a legalitatii actelor generale si individuale ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, in cadrul exceptiei de ilegalitate, si solutionarea acestei exceptii printr-o decizie irevocabila reprezinta tocmai o masura procedurala prin care, in cazul admiterii exceptiei, se urgenteaza solutionarea cauzei, iar partea vatamata obtine mai rapid recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. Curtea constata, prin urmare, ca dispozitiile art. 48 din Constitutie nu sunt incalcate.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Kompax" - S.R.L. Sibiu in Dosarul nr. 5.594/2000 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 octombrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan