Decizia Nr.279 din 24.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală în Dosarul nr. 6.068/1/2009 al acestei instanţe.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că legiuitorul are dreptul şi opţiunea de a reglementa prin legi speciale condiţiile în care operează retrocedarea terenurilor, în acord cu prevederile constituţionale.CURTEA,prin Încheierea din 12 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.068/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că reglementarea criticată contravine prevederilor art. 44 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece în cazul cetăţenilor români, precum şi în cazul cetăţenilor străini sau apatrizilor moştenitori legali ai acestora recunoaşterea dreptului de proprietate operează în plenitudinea atributelor sale, pe când cetăţenii străini şi apatrizii care au calitatea de persoane îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri situate în intravilanul localităţilor dobândesc un drept de folosinţă special, care le conferă drepturile şi obligaţiile proprietarului, cu excepţia dreptului de dispoziţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. Se arată că, deşi dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi. Legea nr. 10/2001 are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care la data intrării ei în vigoare nu aveau calitatea de proprietar şi, în consecinţă, nu se poate invoca încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate. De asemenea, în ceea ce priveşte încălcarea art. 16 din Constituţie arată că principiul egalităţii priveşte cetăţenii români şi nu face referire la cetăţenii străini care se află într-o situaţie juridică diferită.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. II alin. (1) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.Această ordonanţă a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.Prevederile de lege criticate au următoarea redactare: „Cetăţenii străini şi apatrizii care au calitatea de persoane îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri, situate în intravilanul localităţilor, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosinţă special care conferă titularului drepturile şi obligaţiile conferite de lege proprietarului, cu excepţia dreptului de dispoziţie.“Dispoziţiile constituţionale considerate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea fundamentală, art. 44 alin. (2), nu permite cetăţenilor străini să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor decât pe calea moştenirii legale, modurile de dobândire, inter vivos sau prin moştenire testamentară fiind condiţionate de clauzele tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană sau de alte tratate internaţionale.Pentru a corela această incapacitate constituţională cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, al cărei scop a fost acela de a statornici măsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002. Ulterior, prin Legea de aprobare a acestei ordonanţe, art. II a fost completat cu alin. (4), potrivit căruia în situaţia cetăţenilor străini sau a apatrizilor care au dobândit un drept de folosinţă special asupra unor terenuri în condiţiile alin. (1) al acestui articol, acesta se converteşte, la cerere, în drept de proprietate după obţinerea cetăţeniei române de către persoana respectivă. De asemenea, prin alte două acte normative legiuitorul a reglementat problema dobândirii dreptului de proprietate a cetăţenilor străini asupra terenurilor. Astfel, prin art. 3 din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente se prevede posibilitatea cetăţenilor străini şi apatrizi, precum şi a persoanelor juridice străine de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România, în condiţiile prevăzute de legea specială. De asemenea, prin Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine a fost reglementată dobândirea dreptului de proprietate privată de către cetăţenii străini.Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.Având în vedere, însă, că scopul legii este reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a acesteia, nu aveau calitatea de proprietari, nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate câtă vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmează a se naşte ulterior, prin efectul şi în condiţiile legii menţionate.Şi, în fine, textul criticat nu contravine nici principiului egalităţii în drepturi, deoarece legiuitorul are dreptul şi opţiunea de a reglementa prin legi speciale condiţiile în care operează retrocedarea terenurilor, în acord cu prevederile constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală în Dosarul nr. 6.068/1/2009 al acestei instanţe. Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Maria Bratu