DECIZIE Nr.
278 din 18 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, art. 21, art. 24 si art. 30 din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 206 din 1 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24
şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Best Sovchim" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.723/325/2008 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 15 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 3.723/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24 şi art. 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Best Sovchim" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textele de lege criticate încalcă prezumţia
de nevinovăţie şi principiul statului de drept, deoarece organul
constatator este liber să constate contravenţiile, să
stabilească vinovăţia şi să aplice sancţiunile
potrivit unei competenţe foarte largi, fiind scutit apoi de orice
sarcină a probării acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate
împotriva contravenientului. Insuşi contravenientul trebuie să
îşi probeze în faţa instanţei nevinovăţia, deşi
constituţional ar fi ca organul constatator să facă acest lucru.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile
art. 15, art. 21, art. 24 şi art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268
din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare,
având următorul cuprins:
- Art. 15: „(1) Contravenţia se constată
printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul
normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia,
denumite în mod generic agenţi constatatori.
(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii,
ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne,
special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri
şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei
publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor
judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti,
precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale.
(3) Ofiţerii şi subofiţerii din
cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind:
apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile
generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul
produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi
băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau
prin hotărâre a Guvernului.";
-Art. 21: „(1) In cazul în care prin actul normativ
de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede
altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică
şi sancţiunea.
(2) Dacă, potrivit actului normativ de
stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu
are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de
constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să
aplice sancţiunea. In acest caz sancţiunea se aplică prin
rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.
(3) Sancţiunea se aplică în limitele
prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie
proporţională cu gradul de pericol social al faptei
săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost
săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de
săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea
produsă, precum şi de circumstanţele personale ale
contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
- Art. 24: „(1) Persoana împuternicită să
aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate,
folosite sau rezultate din contravenţii. In toate situaţiile agentul
constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării
şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de
valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile
corespunzătoare în procesul-verbal.
(2) In cazul în care bunurile nu se găsesc
contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.
(3) Agentul constatator are obligaţia să
stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă
acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în
procesul-verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de
identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care
identificarea nu a fost posibilă.";
- Art. 30: „(1) Dacă persoana
împuternicită să aplice sancţiunea apreciază că fapta
a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit
legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire
penală competent.
(2) In cazul în care fapta a fost
urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de
către procuror sau de către instanţă că ea ar putea
constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună
cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe
hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în
drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se
impun conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea
sancţiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării
organului în drept să aplice sancţiunea."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt
încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art.
124 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind
instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în
jurisprudenţa sa, a mai examinat constituţionalitatea aceloraşi
texte de lege, în raport de critici similare. In acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 99 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 119 din 26 februarie 2009 şi Decizia nr. 69 din 15
ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
135 din 4 martie 2009, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo
reţinute, excepţia de neconstituţionalitate invocată.
In plus, cu referire la susţinerea autorului
excepţiei în sensul că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece, faţă de acestea, „însuşi
contravenientul trebuie să îşi probeze în faţa instanţei
nevinovăţia", Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1.096 din 8
septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 695 din 15 octombrie 2009, că „procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de
legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva
acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. In
acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele
prevăzute de lege, necesare în vederea verificării
legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a
formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie,
revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot
probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului. [...]
instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus
probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să
manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce
contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea sarcinii
probei."
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15, art. 21, art. 24 şi art. 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Best Sovchim" -
S.R.L. în Dosarul nr. 3.723/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta