DECIZIE   Nr. 277 din 24 iunie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 722 din 10 august 2004

    Ioan Vida              - presedinte
    Nicolae Cochinescu     - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Acsinte Gaspar         - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Petre Ninosu           - judecator
    Ion Predescu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu  - judecator
    Aurelia Popa           - procuror
    Irina Loredana Lapadat - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicata de Antonio Malinschi in Dosarul nr. 5.979/2003 al Tribunalului Sibiu - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 aprilie 2004, Tribunalul Sibiu - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Antonio Malinschi in Dosarul nr. 5.979/2003 al acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia arata ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 53, precum si ale art. 11 alin. (1) din Constitutie, republicata, raportat la art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se sustine ca exercitiul dreptului de locatiune recunoscut de lege trebuie sa aiba un tratament egal cu exercitiul dreptului de proprietate, de asemenea protejat de lege. Potrivit autorului, dreptul de locatiune are un continut complex, care implica, intre altele, stabilitatea domiciliului si dreptul la respectarea vietii private. Se mai arata ca prin consacrarea legala a schimbului obligatoriu de locuinta "se compromite definitiv dreptul constitutional la un proces echitabil", instanta de judecata neputand dispune altfel.
    Tribunalul Sibiu - Sectia civila considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. In acest sens, arata ca limitarile vizand folosinta locuintelor nu contravin dispozitiilor constitutionale si, mai mult, prevederile legale criticate dau eficienta deplina dreptului fundamental la locuinta.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acesteia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca nu sunt incalcate prevederile constitutionale cuprinse in art. 53 si 21, intrucat "legiuitorul poate stabili reguli care sa armonizeze drepturile fundamentale astfel incat sa se tina seama atat de interesele proprietarilor, cat si ale chiriasilor", iar accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 16 din Constitutie, republicata, arata ca instituirea de regimuri juridice diferite in situatii diferite nu poate fi apreciata ca o incalcare a principiului egalitatii in fata legii. Invoca in acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. In acest sens, precizeaza ca nu poate fi retinuta incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, deoarece legiuitorul a urmarit sa asigure, prin textul de lege criticat, atat protectia chiriasilor din locuintele retrocedate fostilor proprietari, cat si garantarea dreptului de proprietate privata al persoanelor fizice indreptatite la masuri reparatorii. Nu este incalcat nici dreptul la un proces echitabil, dat fiind ca sunt asigurate toate garantiile procesuale care garanteaza exercitarea acestui drept. In ceea ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la prevederile art. 1 alin. (3) si art. 53 din Constitutie, republicata, considera ca schimbul obligatoriu de locuinta este o masura stabilita prin lege, justificata de respectarea drepturilor si libertatilor proprietarilor, si care respecta pe deplin prevederile constitutionale invocate.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 232/2004, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
    Prevederile legale criticate au urmatorul continut:
    - Art. 23 alin. (1): "Proprietarii au dreptul sa ceara si sa obtina mutarea chiriasilor din spatiile cu destinatia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 53, precum si ale art. 11 alin. (1) din Constitutie, republicata, raportat la art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevederi care au urmatorul continut:
    - Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate."
    - Art. 11 alin. (1): "Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
    - Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
    De asemenea, sunt invocate ca fiind incalcate dispozitiile cuprinse in art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevad:
    "1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
    2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 23 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare, intre alte dispozitii constitutionale, si la cele ale art. 16 si art. 53 din Constitutie, republicata. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 iulie 2000, exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsa. La acea data, Curtea Constitutionala a statuat, intre altele, ca "(...) prin nici o dispozitie a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu sunt puse in discutie restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale si nici exercitarea cu buna-credinta a unor asemenea drepturi sau libertati". Mai mult, prin Decizia nr. 139 din 8 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 330 din 20 iunie 2001, Curtea a retinut ca "egalitatea in drepturi nu impiedica stabilirea de catre legiuitor a unor solutii legislative diferite pentru situatii diferite. Dispozitiile legale criticate ii ocrotesc in mod egal pe proprietar si pe chirias, stabilind, pe de o parte, in ce masura proprietarul poate refuza in mod justificat prelungirea contractului, iar pe de alta parte, dand chiriasului posibilitatea sa isi apere dreptul locativ in conditiile in care nu i se poate reprosa vreo conduita culpabila". Atat considerentele, cat si solutiile pronuntate in deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit imprejurari noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.
    In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile art. 23 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 vin in contradictie cu prevederile constitutionale cuprinse in art. 21 alin. (3), Curtea constata ca aceasta nu poate fi retinuta. Prevederile legale criticate nu incalca dreptul la un proces echitabil, dat fiind ca, in caz de litigiu, chiriasul are dreptul de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza procesul echitabil, de a formula aparari si de a recurge la caile de atac prevazute de lege.
    Nu se poate retine nici incalcarea art. 11 alin. (1) raportat la prevederile art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere dreptului persoanei la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului, cu atat mai mult cu cat chiriasul nu este tinut sa procedeze la schimbul obligatoriu de locuinta daca nu sunt respectate anumite exigente minimale, cuprinse in art. 24 alin. (1) si (2) din ordonanta, care prevede:
    "(1) Chiriasul nu este obligat sa se mute, daca in locuinta care i se ofera in schimb nu i se asigura suprafata locuibila si numarul de camere la care este indreptatit conform anexelor nr. 1 si 2 la prezenta ordonanta de urgenta, dar nici nu poate pretinde o suprafata locuibila sau un numar de camere mai mare decat cele la care este indreptatit potrivit prezentei ordonante de urgenta sau decat cele pe care le detine cu chirie si nici conditii mai bune de locuit decat cele pe care le are in locuinta din care urmeaza sa se mute.
    (2) Nu i se va putea cere chiriasului sa se mute intr-o locuinta insalubra si nici sa accepte o locuinta lipsita de dependintele strict necesare - bucatarie, baie, WC -, prevazute in contractul de inchiriere a locuintei din care urmeaza sa se mute."
    Din acest punct de vedere, Curtea constata ca dispozitiile de lege criticate nu aduc nici o atingere demnitatii omului sau drepturilor si libertatilor cetatenilor, garantate prin dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3).

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. d) si al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 232/2004,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicata de Antonio Malinschi in Dosarul nr. 5.979/2003 al Tribunalului Sibiu - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 iunie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Irina Loredana Lapadat