DECIZIE   Nr. 275 din 24 iunie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 din Codul penal

ACT EMIS DE: PRESEDINTELE ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 683 din 29 iulie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 din Codul penal, exceptie ridicata de Dumitru Codrean in Dosarul nr. 8.989/P/2003 al Tribunalului Bihor - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, apreciind ca textele legale criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 8.989/P/2003, Tribunalul Bihor - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 din Codul penal, ridicata de Dumitru Codrean, inculpat in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art. 257 din Codul penal, prin care se incrimineaza fapta de trafic de influenta, contravin dreptului la un proces echitabil, deoarece este antrenata numai raspunderea penala a celui ce primeste bani sau orice alte foloase ori accepta promisiuni de daruri, direct sau indirect, fara a fi antrenata si raspunderea penala a cumparatorului de influenta, care dobandeste numai calitatea de martor, iar nu si pe aceea de inculpat, instituindu-se astfel "o dubla masura": una pentru inculpat, care este judecat prin probarea faptei de catre cel care contribuie la savarsirea ei, iar alta pentru persoana martorului, care are interesul sa sustina invinuirea, pentru a evita inculparea.
    Tribunalul Bihor - Sectia penala considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece declaratia martorului denuntator trebuie coroborata cu toate probele administrate in cauza si nu are o valoare dinainte stabilita, astfel ca nu se poate sustine ca inculpatului nu i s-a dat dreptul la un proces echitabil, acesta avand dreptul de a propune probe si de a cere administrarea lor, precum si de a argumenta lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie existente.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata in cauza este neintemeiata. Se arata ca afirmatia autorului exceptiei potrivit careia legea penala instituie "o dubla masura" este inexacta, deoarece fapta cumparatorului de influenta este incriminata distinct, prin dispozitiile art. 6^1 al Legii nr. 78/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 161/2003. Conform prevederilor legale mentionate, faptuitorul nu este pedepsit daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat pentru acea fapta. In aceasta situatie cumparatorul de influenta poate dobandi in procesul penal calitatea de martor. Prin aceasta insa nu se incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) teza intai din Legea fundamentala, deoarece declaratia martorului denuntator se apreciaza in lumina tuturor probelor existente in cauza, neavand o valoare mai dinainte stabilita, iar inculpatul are dreptul de a propune probe si de a cere administrarea lor, spre a dovedi lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie existente.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, republicata, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 257 din Codul penal, potrivit carora "Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.
    Dispozitiile art. 256 alin. 2 se aplica in mod corespunzator".
    Critica de neconstitutionalitate consta in faptul ca, desi se instituie raspunderea penala a celui care primeste bani sau alte foloase ori accepta promisiuni de daruri, direct sau indirect, textul art. 257 din Codul penal nu reglementeaza si raspunderea penala a cumparatorului de influenta, care dobandeste numai calitatea de martor, iar nu si pe aceea de inculpat. Inexistenta unei astfel de incriminari se considera ca incalca prevederile art. 21 alin. (3) teza intai din Constitutie, republicata, conform carora "Partile au dreptul la un proces echitabil [...]".
    Examinand criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul exceptiei solicita, in realitate, extinderea dispozitiilor legale criticate si la alte situatii neprevazute in text, in sensul adaugarii in cuprinsul acestora si a incriminarii faptei cumparatorului de influenta. Or, asa dupa cum Curtea Constitutionala a retinut in mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional intr-un legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 61 din Constitutie, republicata, potrivit caruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tarii". De asemenea, este de observat ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
    In consecinta, Curtea Constitutionala constata ca nu se poate exercita controlul de constitutionalitate si ca se impune respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila.
    De altfel, prin dispozitiile Legii nr. 78/2000, respectiv art. 6^1 alin. (1) - text introdus prin cartea II, titlul I, art. 1 pct. 3 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003 - a fost incriminata pentru prima data si fapta cumparatorului de influenta, sanctionandu-se "Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenta sau lasa se se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu", pentru care pedeapsa aplicata este inchisoarea de la 2 la 10 ani. Textul incriminator prevede insa, in alin. (2), o cauza de nepedepsire a faptuitorului care denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat pentru acea fapta. Intr-o astfel de situatie cumparatorul de influenta poate dobandi calitatea de martor in procesul penal pornit impotriva traficantului de influenta, pozitie criticata de autorul exceptiei. Prin aceasta insa nu se incalca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, intrucat, conform dispozitiilor art. 62 din Codul de procedura penala, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele pe baza de probe, iar, potrivit art. 63 alin. 2 din acelasi cod, probele nu au o valoare mai dinainte stabilita, aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului. De asemenea, in temeiul art. 66 din Codul de procedura penala, inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si are dreptul sa probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie existente. In sfarsit, este de observat ca dreptul la un proces echitabil presupune, printre altele, examinarea tuturor probelor existente in cauza, in vederea aflarii adevarului. Potrivit dispozitiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedura penala, instanta de judecata isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza, in conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, care prevede stabilirea competentei instantelor judecatoresti si a procedurii de judecata numai prin lege. In concluzie, declaratiile cumparatorului de influenta nu pot fi verificate decat in coroborare cu toate probele administrate in cauza, ele neavand o valoare mai dinainte stabilita, iar inculpatul se poate prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza un proces echitabil.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si alin. (3) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 din Codul penal, exceptie ridicata de Dumitru Codrean in Dosarul nr. 8.989/P/2003 al Tribunalului Bihor - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 iunie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu