DECIZIE Nr.
271 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 254 din 20 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Cluj în Dosarul acestuia nr.
1.990/1.285/2007.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa
publică din 9 martie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului
Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată,
când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu
dispoziţiile art. 14 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a
amânat pronunţarea pentru data de 16 martie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 martie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.990/1.285/2007, Tribunalul Comercial
Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată din oficiu într-o cauză ce priveşte procedura
insolvenţei.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se apreciază
că textul legal criticat este neconstituţional, întrucât instituie în
favoarea unui creditor sau a unor creditori ce acţionează concertat
un regim favorabil şi discriminator faţă de ceilalţi participanţi
la procedura insolvenţei, întrucât le acordă acestora în mod
discreţionar posibilitatea de a alege administratorul/lichidatorul
judiciar. Se mai arată că, întrucât procedura insolvenţei este
una judiciară şi publică, nu privată, şi această
măsură ar trebui să fie sub controlul judecătorului-sindic,
în sensul ca acesta să aibă posibilitatea de a o cenzura.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21
aprilie 2006. In realitate, din motivarea excepţiei se reţine că
autorul acesteia critică numai primele două teze ale art. 11 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, text asupra căruia Curtea, potrivit
jurisprudenţei sale, urmează să se pronunţe.
Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:
„Art. 11. - (1)
Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei
legi, sunt [...]:
c) desemnarea motivată, prin sentinţa de
deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă
compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul
cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a
lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori,
după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul
care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea
remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare
a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi
a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă.
Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau
lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat
deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi
aparţine. [...]".
Chiar dacă instanţa de judecată nu a
arătat în mod expres textele constituţionale pretins a fi
încălcate, Curtea observă, din motivarea excepţiei, că
acestea sunt art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 124 privind
înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a mai
pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate motivate
în mod similar.
Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 726 din 7 mai 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie
2009, a stabilit cu valoare de principiu că, „în cadrul procedurii
falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul au o poziţie
şi o situaţie deosebite faţă de toate părţile
şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la
procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanţi la
procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia
nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei
desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului
insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în
interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată
valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai
operativ".
De asemenea, prin Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august
2009, Curtea a statuat, în raport cu dispoziţiile art. 19 alin. (21)
şi alin. (3) din Legea nr. 85/2006, că „posibilitatea creditorului
ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor de
a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un
administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu,
este pe deplin justificată, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul
valorii, iar nu cel al numărului creditorilor şi nu contravine
principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16
alin. (1) din Constituţie". Totodată, Curtea a mai
arătat că, „potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
85/2006, judecătorul-sindic confirmă, prin încheiere, administratorul
judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul ce deţine cel puţin
50% din valoarea totală a creanţelor, iar, în conformitate cu
prevederile alin. (3) al art. 19 din aceeaşi lege, ceilalţi creditori
pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia
creditorului care deţine cel puţin 50%, prevăzută la alin.
(21), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în
Buletinul procedurilor de insolvenţă. Prin urmare, Curtea
constată că dispoziţiile art. 19 alin. (21) din Legea
nr. 85/2006 nu contravin prevederilor art. 21 din Legea
fundamentală". Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat
că „faptul că împotriva deciziei creditorului care deţine cel
puţin 50% din valoarea totală a creanţelor de a desemna,
fără consultarea adunării creditorilor, un administrator
judiciar sau lichidator în locul celui provizoriu ori de a confirma
administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu, creditorii
interesaţi pot face contestaţie la judecătorul-sindic, pentru
motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării acestei
decizii în Buletinul procedurilor de insolvenţă, îşi găsesc
justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi are drept scop
asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia".
Prin alte decizii, de exemplu, Decizia nr. 900 din 16
iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575
din 18 august 2009, Curtea a statuat: „faptul că adunarea creditorilor
desemnează administratorul judiciar sau lichidatorul, stabilindu-i şi
remuneraţia, sau confirmă administratorul judiciar ori lichidatorul
desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic nu poate avea ca o
consecinţă încălcarea principiului potrivit căruia
justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege, consacrat prin art. 126 alin. (1) din Constituţie,
deoarece, pe de-o parte, această desemnare este confirmată de
judecătorul-sindic prin încheiere, iar ceilalţi creditori pot
contesta decizia de desemnare la judecătorul-sindic, pentru motive de
nelegalitate, în condiţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006. Pe de
altă parte, aşa cum rezultă din nota de fundamentare a Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008, care a modificat
dispoziţiile criticate ale art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
85/2006, această lege privind procedura insolvenţei a introdus ca
elemente de noutate, printre altele, degrevarea judecătorului-sindic de
responsabilităţile ce excedează sferei contenciosului şi
amplificarea rolului adunării creditorilor, pornind de la acquis-ul
comunitar în materie şi valorificând principiile consacrate în
legislaţia internaţională şi bunele practici în
materie".
In fine, prin Decizia nr. 572 din 14 aprilie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai
2009, Curtea a statuat că reglementarea atribuţiilor
administratorului judiciar şi ale lichidatorului nu atrag restrângerea
accesului la justiţie.
Având în vedere aceste considerente de principiu,
Curtea constată că judecătorul-sindic poate controla măsura
înlocuirii lichidatorului sau administratorului judiciar dispusă de
adunarea creditorilor ori de creditorul care deţine cel puţin 50% din
valoarea creanţelor numai pentru motive de legalitate. O asemenea limitare
a controlului judecătoresc ţine de specificul procedurii
insolvenţei, mai precis de rolul crescut pe care creditorii trebuie
să îl deţină în procesul de urmărire şi recuperare a
creanţelor lor. In schimb, în temeiul art. 11 lit. d) din lege,
judecătorul-sindic are competenţa de a înlocui, pentru motive
temeinice, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Cluj în Dosarul acestuia nr.
1.990/1.285/2007.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly