DECIZIE   Nr. 267 din 22 iunie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 621 din  8 iulie 2004

    Ion Predescu          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Maria Popa in Dosarul nr. 1.537/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde, pentru autoarea exceptiei, avocat Ion Ilie Iordachescu, lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul pe fond.
    Autoarea exceptiei, prin reprezentantul sau, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulata, aratand ca dispozitiile de lege criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3), art. 123 alin. (1^1) si ale art. 128.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.537/2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Maria Popa, inculpat recurent in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea sustine ca dispozitiile de lege criticate incalca prevederile art. 21 alin. (3), art. 123 alin. (1^1) si ale art. 128 din Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, precum si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, desi Constitutia garanteaza dreptul partilor la un proces echitabil, prin textele legale criticate este limitat dreptul inculpatului de a exercita numai calea de atac a recursului in cazul sentintelor pronuntate de curtile de apel, fara a avea posibilitatea folosirii si a caii de atac a apelului. Mentionam ca, potrivit Constitutiei Romaniei, republicata, art. 123 alin. (1^1) a devenit art. 124 alin. (2) si art. 128 a devenit art. 129.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, deoarece dispozitiile de lege criticate stabilesc doar competenta curtilor de apel de a solutiona in prima instanta infractiunile savarsite de unii magistrati si notari publici, precum si caile de atac. De asemenea instanta retine ca solutionarea de catre curtile de apel, in prima instanta, a infractiunilor savarsite de unii magistrati nu este de natura sa incalce principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, deoarece egalitatea presupune egala raspundere a cetatenilor pentru faptele savarsite, dar nu si identitatea instantei care solutioneaza asemenea fapte. Referitor la pretinsa contrarietate cu prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, instanta mentioneaza ca in Conventie nu se face referire la competenta de solutionare a unui proces penal, ci la dreptul oricarei persoane la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, aspecte care nu sunt incalcate prin stabilirea unei anumite competente si care vizeaza dreptul intern al fiecarui stat contractant, semnatar al Conventiei.
    In sfarsit, instanta arata ca nici in Constitutie si nici in Conventie nu se prevad expres caile de atac, astfel art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, lasa la latitudinea legiuitorului competenta si procedura, implicit a cailor de atac, iar art. 129 din Constitutie, republicata, prevede ca partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii. Or, nici in Conventie nu se prevede obligativitatea a doua cai de atac, ci doar dreptul la recurs, prevazut de art. 5 pct. 4, precum si dreptul de a se adresa unei instante nationale (art. 13), cand drepturile si libertatile sale au fost incalcate, textul art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala constituind tocmai o aplicare a acestor drepturi.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu prevederile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat stabilirea competentei dupa calitatea persoanei si instituirea regulilor de desfasurare a procesului penal in fata instantelor judecatoresti sunt atributul exclusiv al legiuitorului, care poate prevedea, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, fara a aduce atingere principiului constitutional inscris in art. 124 alin. (2), potrivit caruia "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti". Aceasta solutie decurge din chiar dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", precum si din cele ale art. 129, in conformitate cu care "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". In ceea ce priveste respectarea drepturilor procesuale garantate de art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dispozitiile de lege criticate nu inlatura posibilitatea inculpatului de a beneficia de toate drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces echitabil.
    Avocatul Poporului arata ca, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala, fata de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, si fata de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, aceasta nu poate fi retinuta, deoarece dispozitiile legale criticate nu incalca dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.
    Faptul ca sentintele pronuntate de curtile de apel in conditiile art. 361 alin. 1 lit. c) pot fi atacate doar cu recurs nu incalca drepturile procesuale ale partilor, deoarece legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati diferite de exercitare a drepturilor procesuale. Astfel, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 385^9, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele. Aceste prevederi legale reprezinta garantiile procesuale care asigura partilor aflate in situatia reglementata de art. 28^1 pct. 1 lit. b) dreptul la un proces echitabil. Se citeaza in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 16/1999. Dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, care stabilesc, pentru anumite cauze, doua grade de jurisdictie - judecata in prima instanta si judecata in recurs - indeplinesc de asemenea conditiile prevazute de art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Decizia Curtii Constitutionale nr. 136/1999).
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala, fata de prevederile art. 124 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, republicata, se apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece, pe de o parte, textele legale criticate nu incalca principiul ca justitia este unica, impartiala si egala pentru toti, iar pe de alta parte, ca dispozitiile legale criticate nu impiedica partile sa exercite caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile legii.
    In concluzie, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins:
    - Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel:
    1. judeca in prima instanta: [...]
    b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici;";
    - Art. 361 alin. 1 lit. c): "Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]
    c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;".
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autoarea exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
    - Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.";
    - Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    De asemenea sunt invocate dispozitiile internationale cuprinse in art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la dreptul persoanei la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale.
    Examinand exceptia, Curtea constata ca dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, printr-o interpretare sistematica, atat prin prisma normelor constitutionale, cat si a conventiilor internationale la care Romania este parte, Curtea Constitutionala a statuat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002, Decizia nr. 77 din 20 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003, Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003, si, mai recent, Decizia nr. 206 din 4 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, ca prevederile art. 361 alin. 1 lit. c), precum si cele ale art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala sunt constitutionale.
    Cu acele prilejuri Curtea a constatat ca stabilirea competentei, inclusiv a celei dupa calitatea persoanei, precum si instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor de atac, este de competenta exclusiva a legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constitutie, republicata, invocat in motivarea exceptiei, text care face referire la "conditiile legii" atunci cand reglementeaza exercitarea cailor de atac, ca de altfel si art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, care, referindu-se la competenta instantelor judecatoresti si la procedura de judecata, stabileste ca acestea "sunt prevazute numai de lege".
    Curtea mai retine ca prevederile de lege criticate nu incalca nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, precum si de dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat nu inlatura posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si in situatia judecarii cauzelor in prima instanta de catre curtile de apel. Totodata, textele criticate asigura dreptul la doua grade de jurisdictie (judecata in prima instanta si judecata in recurs) in materie penala, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In speta nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in materie.
    In sfarsit, Curtea mai constata ca dispozitiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentala, contrar celor sustinute de autoarea exceptiei. Astfel, stabilirea de catre legiuitor, in temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, a unor reguli procedurale privind competenta curtilor de apel si a sentintelor ce pot fi atacate cu apel nu este de natura sa aduca atingere principiului constitutional ce consacra unicitatea, egalitatea si impartialitatea justitiei, cata vreme aceste reguli se aplica in mod egal tuturor persoanelor aflate in situatii identice sau similare.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si alin. (3), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Maria Popa in Dosarul nr. 1.537/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 iunie 2004.

                       PRESEDINTE,
                       ION PREDESCU

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu