DECIZIE Nr. 266 din 16
martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 336 din 14 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrocentrale Bucureşti" - S.A. în Dosarul nr. 3.150/2005
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
prin avocat Andrei Şărban,
lipsind părţile Societatea Comercială „Termoelectrica" - S.A. Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti, prin primar, Societatea Comercială „Institutul de Studii şi Proiectări Energetice" - S.A., Josette Anne Marie lliescu, Rodica
Alexandra Teodorescu şi Rodica
Velia Niculescu, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele
Curţii dispune să se facă apelul şi în
dosarele nr. 967D/2005, nr. 987D/2005, nr. 995D/2005, nr. 1.036D/2005, nr.
9D/2006, nr. 22D/2006 şi nr.
87D/2006.
La apelul nominal în Dosarul nr. 967D/2005 se constată lipsa autorilor excepţiei, loan Şeulean şi Elena
Sisila Şeulean, şi a părţilor Gheorghe
Tudor şi Elena Tanita Tudor,
faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal în Dosarul nr. 987D/2005, lipsesc
autorii excepţiei, Tatiana
Alina Pippidi, Cristian Romulus Pârvulescu, Asociaţia Pro Democraţia,
Monica Macovei şi Renate
Weber, precum şi partea loan
Talpeş, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
La apelul nominal în Dosarul nr. 995D/2005 se prezintă partea Marin Lixandru, lipsind autorii
excepţiei, Parasca Biriş şi Radu Biriş, şi părţile Dima Elena Tănăsescu, Maria Doina Dan, Anamaria Dan şi Cristina Dan, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal în Dosarul nr. 1.036D/2005 se constată lipsa autorului excepţiei, Societatea Comercială „Inter Center Service" - S.A. din
Timişoara, şi a părţilor Consiliul
Local Timişoara, Consiliul
Judeţean Timiş şi prefectul judeţului
Timiş, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
La apelul nominal în Dosarul nr. 9D/2006 se prezintă autorul excepţiei, Paula Teodorescu, şi partea Lucia Nasta, prin reprezentant Georgeta Nasta.
La apelul nominal în Dosarul nr. 22D/2006 se prezintă autorul excepţiei, llie Păun,
personal şi asistat de avocat
Eugenia Crângariu, şi părţile Veronica Maria Munteanu, Carmen Mona Munteanu şi Cristian Ştefan Munteanu, prin avocat Cristina Damir.
La apelul nominal în Dosarul nr. 87D/2006 se prezintă partea Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin consilier juridic Liviu Dragomir,
lipsind autorul excepţiei,
Cornelia Hapca, şi părţile Consiliul Local Alba lulia şi Municipiul Alba lulia, prin primar, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor opt dosare.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea
cauzelor.
In temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 967D/2005, nr. 987D/2005, nr. 995D/2005,
nr. 1.036D/2005, nr. 9D/2006, nr. 22D/2006 şi nr. 87D/2006 la Dosarul nr. 959D/2005, care este primul
înregistrat.
Societatea Comercială „Electrocentrale Bucureşti" - S.A., prin avocat, solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, următoarele:
textul legal criticat nu dă
posibilitatea justiţiabilului
de a supune unui control judecătoresc decizia administrativă de trimitere a cauzelor spre altă instanţă, iar
actul de declinare a competenţei
nu poate fi atacat în nici un mod; se încalcă principiul judiciar al ierarhizării controlului judecătoresc, aceeaşi
instanţă soluţionând o pricină în care s-a mai pronunţat anterior; măsura
trimiterii în acest mod a cauzelor către instanţele
devenite competente potrivit noii legi încalcă şi principiile
statuate în art. 6 şi 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; numărul mare de sesizări
de neconstitu-ţionalitate
referitoare la Legea nr. 219/2005, deşi nu îmbracă forma
unei iniţiative legislative a
cetăţenilor, reprezintă un semnal important că această reglementare a perturbat grav practica judiciară şi încrederea cetăţenilor
în actul de justiţie, ceea ce
impune o reconsiderare a conţinutului
acestei legi.
Paula Teodorescu solicită, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate,
pentru motivele arătate pe
larg în notele scrise depuse la dosar.
Ilie Păun,
prin avocat, pune, de asemenea, concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând
că noţiunea de proces echitabil include şi principiul legalităţii căilor de atac şi al controlului judiciar ierarhic, iar
trimiterea dosarelor spre alte instanţe, pe cale administrativă, nu prezintă nici
o garanţie procesuală aferentă dreptului la apărare.
Consideră că textul criticat încalcă şi art. 15 din Constituţie, deoarece schimbarea competenţei instanţei
produce efecte şi asupra
proceselor aflate în curs de judecată înainte de intrarea în vigoare a legii. De asemenea, se invocă încălcarea art. 16 din Legea fundamentală, deoarece unora dintre justitiabili li s-a permis accesul la instanţele superioare, inclusiv la Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, în vreme ce altora, pentru litigii identice, le este deschisă calea procesuală numai până la
nivelul curţilor de apel. In
sfârşit, se arată că această lege a
subminat în mod grav credibilitatea justiţiei în faţa cetăţenilor şi că se impune, pe
viitor, modificarea sa.
Partea Marin Lixandru solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate, arătând că ridicarea acesteia în faţa Curţii de Apel
Bucureşti a dus la
tergiversarea soluţionării recursului.
Partea Lucia Nasta solicită, prin reprezentant, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate,
pentru motivele dezvoltate în scris şi depuse la dosar.
Părţile Veronica Maria Munteanu, Carmen Mona
Munteanu şi Cristian Ştefan Munteanu, prin avocat, pun concluzii
de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că litigiul în care sunt părţi este pe rolul
instanţelor din 1996, iar
ridicarea acestei excepţii nu
face decât să prelungească durata procesului. Consideră că principiul liberului acces la justiţie nu înseamnă
acces la toate instanţele de
judecată, iar Legea nr.
219/2005 a avut rolul de a rezolva impasul în care se găsea Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
învestită cu soluţionarea unui număr foarte mare de recursuri.
Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin consilier juridic, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând
concluziile scrise depuse la dosar în faţa Curţii de Apel
Alba lulia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că instanţa de
contencios constituţional s-a
pronunţat deja cu privire la
acest text legal, în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate, şi că nu au
intervenit elemente noi de natură să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.150/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către
Societatea Comercială
„Electrocentrale Bucureşti"
- S.A. cu prilejul soluţionării unui recurs civil.
Prin Incheierea din 21 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.798/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată
de către loan Şeulean şi Elena Sisila Şeulean
cu prilejul soluţionării unui recurs civil.
Prin Incheierea din 7 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 23.424/2005, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Tatiana
Alina Pippidi, Cristian Romulus Pârvulescu, Monica Macovei, Renate Weber şi Asociaţia Pro Democraţia
cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile.
Prin Incheierea din 14 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.565/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Parasca
Biriş şi Radu Biriş cu prilejul soluţionării unui recurs civil.
Prin Incheierea din 15 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 9.661/C/2005, Curtea de Apel Timişoara- Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II
alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată
de Societatea Comercială
„Inter Center Service" - S.A. din Timişoara.
Prin Incheierea din 23 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.907/civ/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată
de către Paula Teodorescu cu
prilejul soluţionării unui recurs civil.
Prin Incheierea din 13 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.085/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată
de către llie Păun cu prilejul soluţionării unui recurs civil.
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.536/2005, Curtea de Apel Alba lulia - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Cornelia
Hapca cu prilejul soluţionării unui recurs civil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art.
II din Legea nr. 219/2005 contravin art. 1, art. 11, art. 15 alin. (2), art. 16
alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24, art. 53 alin. (1) şi (2), art. 115 alin. (4)-(6), art. 124
alin. (4), art. 126 alin. (1) şi art. 129 din Constituţie, precum şi art.
6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi art. 1, 2, 6,
7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, se consideră că judecarea
recursurilor de către curţile de apel, care au soluţionat apelul în aceeaşi cauză, respectiv judecarea apelurilor de către tribunale, care au soluţionat aceleaşi
cauze în primă instanţă, este contrară tuturor drepturilor garantate de textele constituţionale de mai sus, chiar dacă pricinile vor fi soluţionate de alţi judecători decât
cei care s-au pronunţat deja.
Totodată, trimiterea pe cale
administrativă a cauzelor
încalcă în mod flagrant
normele de procedură privind
declinarea competenţei şi dispoziţiile art. 127 din Constituţie, referitoare la caracterul public al dezbaterilor. De asemenea,
cu privire la art. 15 din Constituţie, s-a susţinut că textele criticate sunt neconstituţionale, deoarece „îşi extind efectele şi
în trecut, pentru cazuri care intrau sub reglementările vechii legi şi
care au fost iniţiate şi şi-au produs efectele sub reglementările legii vechi, în speţă, prin legala învestire a instanţei competente material la acea dată".
Curtea de Apel Bucureşti - secţiile a lll-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie, a IV-a civilă şi
a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de
muncă şi asigurări sociale, precum şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Curtea de Apel Alba lulia - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece, în urma trimiterii pe cale administrativă a cauzelor la instanţele devenite competente, „apare evidentă lipsirea părţii de orice cale
de atac împotriva unei soluţionări a excepţiei de necompetenţă
materială".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de
sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii potrivit cărora:
„Art. II. - (1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi,
sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale
administrativă,
instanţelor
devenite competente să le judece."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor texte de lege autorii excepţiei invocă încălcarea următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 referitor la statul român,
art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul
intern, art. 15 alin. (2) referitor la ne retroactivitatea legii, art. 16
referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21
referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 referitor la delegarea
legislativă, art. 124
referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti, art. 127
referitor la caracterul public al dezbaterilor şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.
De asemenea, autorii excepţiei invocă încălcarea unor texte de drept internaţional: art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul
la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării şi interzicerea abuzului de drept, şi art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia
Universală a Drepturilor
Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate reglementează modificarea competenţei de soluţionare a
căilor de atac, prevăzând trimiterea la curţile de apel, pe cale administrativă, a recursurilor aflate pe rolul Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie la data
intrării în vigoare a legii,
respectiv trimiterea, în acelaşi mod, la tribunale, a apelurilor aflate pe rolul curţilor de apel la aceeaşi dată.
Textul legal criticat a mai fost supus controlului de
constituţionalitate, iar prin
Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie
2006, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate, arătând
că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale,
astfel cum este consacrată
prin art. 126 alin. (2) şi
art. 129 din Constituţie,
potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar „Impotriva
hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". De asemenea, Curtea a
reţinut că, deşi prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă
adoptată nu relevă nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de caracterul
tranzitoriu al acestei reglementări, soluţionarea
aparţine unor complete cu o
compunere diferită, iar părţile beneficiază de
toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. In fine, Curtea a
constatat că nu poate fi
primită nici critica privind
încălcarea principiului
controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un
asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. II din
Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrocentrale Bucureşti" - S.A. în Dosarul nr. 3.150/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă, de loan Şeulean şi Elena Sisila Şeulean
în Dosarul nr. 2.798/2005 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de Tatiana Alina Pippidi, Cristian Romulus Pârvulescu,
Monica Macovei, Renate Weber şi
Asociaţia Pro Democraţia în Dosarul nr. 23.424/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de Parasca Biriş şi Radu Biriş în
Dosarul nr. 2.565/2005 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Societatea Comercială „Inter Center Service" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 9.661/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă, de Paula Teodorescu în Dosarul nr.
2.907/civ/2005 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de llie Păun în Dosarul nr. 3.085/2005 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi de
Cornelia Hapca în Dosarul nr. 5.536/2005 al Curţii de Apel Alba lulia - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina
Ştefania Diaconu