DECIZIE Nr.
264 din 24 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 198 din 30 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată
de Ioan Brânduşe în Dosarul nr. 10467.1/55/2007 al Judecătoriei Arad, cauză ce
face obiectul Dosarului nr. 2.008D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.247D/2008 şi în Dosarul nr. 1 D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr.
2.793/55/2007, respectiv de Francisc Ursei în Dosarul nr. 3.394/108/2008 ale
Tribunalului Arad - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, văzând identitatea de obiect a acestor cauze,
din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1D/2009 şi nr. 2.247D/2008
la Dosarul nr. 2.008D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Actul
normativ criticat nu aduce atingere liberului acces la justiţie, aşa cum susţin
autorii excepţiei, ci, dimpotrivă, reprezintă concretizarea acestui drept, care
însă nu implică şi gratuitatea sa. Sub aspectul limitei maxime reglementate
pentru acordarea sumelor de bani cu titlu de ajutor public judiciar, se arată
că aceasta este expresia opţiunii legiuitorului, fără a încălca însă normele
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10467.1/55/2007, respectiv prin încheierile din 28 octombrie 2008
şi 22 decembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2.793/55/2007 şi nr.
3.394/108/2008, Judecătoria Arad, respectiv Tribunalul Arad - Secţia civilă
au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în
materie civilă.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de
Ioan Brânduşe, respectiv de Faur Nistor Isai şi Francisc Ursei în cauze civile
în cadrul cărora aceştia au formulat cereri de acordare a ajutorului public
judiciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstituţionale, deoarece îngrădesc
accesul liber la justiţie şi la petiţionare al reclamanţilor care, datorită
mijloacelor financiare limitate, nu pot plăti taxele judiciare de timbru
aferente cererilor lor, astfel că nu pot beneficia de exercitarea dreptului la
un proces echitabil şi de celelalte garanţii procedurale pentru apărarea
drepturilor şi intereselor lor legitime, suferind în acelaşi timp o
discriminare pe criterii de avere. In plus, în Dosarul nr. 2.247D/2008, autorul
excepţiei susţine că stabilirea unei limite maxime pentru acordarea ajutorului
public judiciar este de natură să afecteze grav drepturile fundamentale
invocate, cu încălcarea art. 53 din Constituţie. Ordonanţa abrogă prevederile
art. 74-81 din Codul de procedură civilă, act normativ cu forţă juridică
superioară, ceea ce contravine şi art. 115 alin. (1), (6), (7) şi (8) din
Constituţie, precum şi art. 108 alin. (2) din aceasta.
Judecătoria Arad, exprimându-şi
opinia în Dosarul nr. 2.008D/2008, apreciază că Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/2008 este neconstituţională. Arată în acest sens că actul
normativ criticat reglementează, la art. 7, limitări ale cuantumului ajutorului
public judiciar, limitări care, chiar dacă sunt admisibile şi rezonabile, nu
pot face decât obiectul unei legi, şi nu al unei ordonanţe de urgenţă, astfel
că este încălcat art. 53 din Constituţie. In plus, prin faptul că ordonanţa
stabileşte anumite limitări în exercitarea libertăţii de acces la justiţie,
indiferent dacă aceste limitări sunt sau nu rezonabile, sunt nesocotite
prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.
Tribunalul Arad - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 2.247D/2008 şi nr. 1 D/2009,
apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este fondată. Contrar
susţinerilor autorilor excepţiei, actul normativ facilitează exercitarea
accesului liber la justiţie - drept ce nu implică şi gratuitatea lui - prin
acordarea unui ajutor public judiciar persoanelor care nu obţin venituri
suficiente pentru a face faţă cheltuielilor unui proces, în limita unei sume
maxime de 12 salarii minime brute pe ţară în decursul unui an.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul
public judiciar în materie civilă sunt constituţionale. Acestea nu încalcă, ci,
dimpotrivă, reprezintă concretizarea dreptului părţilor interesate de a se
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de
judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. De
altfel, finalitatea reglementărilor cuprinse în actul normativ criticat este de
a crea condiţii mai bune pentru valorificarea acestor drepturi, şi nu de
limitare a lor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.
In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor art. 16 -„Egalitatea
în drepturi" şi ale art. 21 -„Accesul
liber la justiţie" din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil. In plus, în Dosarul nr. 2.247D/2008,
autorul excepţiei mai invoca şi
următoarele dispoziţii: art. 1 alin. (4) si (5), art. 11, 20, 24, 48, 51, 53,
art. 115 alin. (1), (6), (7) si (8), art! 108 alin. (2) şi (3) şi art. 148 din
Constituţie, art. 1, 5, 8, 10, 13, 14, 17, 18 şi 34 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolul nr. 12
la Convenţie şi „normele comunitare adoptate prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României la
statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv Carta Drepturilor
Fundamentale".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca
neîntemeiată, având în vedere cele ce urmează:
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind
ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul
legislaţiei interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind
îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin
stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară
acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Scopul acestei reglementări este
prevăzut la art. 1 şi constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil şi
garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi
sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a
hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii". In vederea
realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public
judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei
persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor
unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în
vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în
pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se
urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin
stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii.
Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de
neconstituţionalitate potrivit căreia actul normativ criticat, în ansamblul
său, împiedică accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces
echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi
reprezintă scopul declarat al reglementării. De altfel, Curtea observă că susţinerile autorilor
excepţiei pornesc de la o abordare greşită a conceptului de acces liber la
justiţie, şi anume în sensul că acesta ar implica gratuitatea realizării
actului de justiţie. Or, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că
accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate
cazurile gratuit. Prin Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, Curtea a reţinut că nici
dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi niciun alt text din convenţii sau
tratate la care România este parte nu instituie vreo interdicţie cu privire la
taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii care trag un
folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să
contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, urmând ca aceste cheltuieli să
fie în final recuperate de la partea căzută în pretenţii.
Aşa fiind, Curtea nu poate primi critica de
neconstituţionalitate potrivit căreia stabilirea unei sume maxime echivalente
cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată
cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei
perioade de un an, ajutorul public judiciar, este de natură a împiedica accesul
liber la justiţie, exercitarea dreptului la un proces echitabil sau că
instituie discriminări pe criterii de avere.
Stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea
ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării
resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei
distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţă,
de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor
categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea
statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la
justiţie.
In ce priveşte critica de neconstituţionalitate
formulată în Dosarul nr. 2.247D/2008, Curtea constată că, prin Decizia nr. 96
din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, a
fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, 8 şi 53
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, controlul de
constituţionalitate fiind raportat, cu acel prilej, la temeiuri şi critici de
neconstituţionalitate asemănătoare, formulate, de altfel, de acelaşi autor al
excepţiei ca şi în acest dosar. In plus, în prezenta cauză, autorul excepţiei
invocă şi prevederile art. 108 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care însă nu
au incidenţă, deoarece aceste prevederi se referă la actele Guvernului -
hotărâri şi ordonanţe, emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, şi nu
la ordonanţa de urgenţă. Cu privire la dispoziţiile art. 115 alin. (1), (7) şi
(8) din Legea fundamentală, de asemenea invocate, Curtea constată că nici
acestea nu au incidenţă în cauză.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, faţă de art. 24 din Legea
fundamentală, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu contravin
principiului constituţional al dreptului la apărare, părţile având posibilitatea
de a formula apărările necesare, în condiţiile legii. Totodată, critica de
neconstituţionalitate a actului atacat, prin raportare la art. 115 alin. (6)
din Constituţie, nu poate fi primită, întrucât prin finalitatea sa nu afectează
drepturile şi libertăţile fundamentale, ci, dimpotrivă, asigură condiţii mai
bune pentru exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiţie.
In sfârşit, Curtea nu poate reţine nici pretinsa
contradicţie dintre prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi
acte sau norme ale unor acte juridice internaţionale în materia drepturilor
omului, aplicabile României, la care face referire autorul excepţiei în Dosarul
nr. 2.247D/2008, întrucât acesta doar le enunţă şi nu arată concret în ce anume
constă această contradicţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul
public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Ioan Brânduşe în
Dosarul nr. 10467.1/55/2007 al Judecătoriei Arad, respectiv de Faur Nistor Isai
şi Francisc Ursei în dosarele nr. 2.793/55/2007 şi nr. 3.394/108/2008 ale
Tribunalului Arad - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi