DECIZIE Nr. 26 din 29 ianuarie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin.
(1) lit. a) si ale art. 146 din Codul muncii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 180 din 15 martie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) si ale art. 146 din Codul muncii,
exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 12.350/2000 al Judecatoriei
Galati, avand ca obiect solutionarea unei actiuni pentru anularea masurii
desfacerii contractului individual de munca.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura a fost legal
indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile criticate sunt
anterioare Constitutiei. In ceea ce priveste art. 130 alin. (1) lit. a) din
Codul muncii, textul acestuia da posibilitatea unitatii ca dintre salariatii cu
aceeasi functie sa aleaga, in caz de reorganizare, persoana care corespunde
nevoilor desfasurarii activitatii in cele mai bune conditii. Prevederile art.
146 constituie o masura de protectie pentru persoanele incadrate in munca
aflate, independent de vointa lor, intr-o situatie ce nu indreptateste
desfacerea contractului individual de munca. Se arata ca prevederile criticate
nu contravin dispozitiilor constitutionale si, ca atare, se solicita
respingerea exceptiei ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 iunie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 12.350/2000,
Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) si ale art.
146 din Codul muncii, exceptie ridicata de Marin Frunza.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate incalca principiul egalitatii sanselor si creeaza
discriminari intre salariatii care se afla in aceeasi situatie, respectiv sunt
angajati pe posturi de aceeasi natura ori se afla in concediu de odihna sau pentru
incapacitate de munca, intrucat unitatea poate desface contractele de munca
numai unora, iar pe altii ii mentine pe posturi. Autorul exceptiei considera ca
aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4,
11, 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (1), ale art. 38 si 51 din
Constitutie.
Judecatoria Galati, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia ridicata
este nefondata, aratand ca dispozitiile legale criticate "nu contravin
Constitutiei Romaniei, intrucat nu incalca egalitatea in drepturi a
persoanelor".
Acelasi autor al exceptiei a sustinut si neconstitutionalitatea art. 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, dar instanta a respins aceasta exceptie, ca
fiind inadmisibila, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul
muncii este neintemeiata, intrucat motivul de desfacere a contractului de munca
prevazut de acest text de lege "se impune, deoarece unitatea nu poate fi
obligata sa pastreze anumite posturi, atunci cand mentinerea lor ii poate
afecta activitatea ulterioara", iar prin aceasta nu se incalca principiul
egalitatii cetatenilor in fata legii, consacrat la art. 16 din Constitutie. In
ceea ce priveste dispozitiile art. 146 din Codul muncii, se apreciaza, in
acelasi punct de vedere, ca exceptia este neintemeiata, deoarece textul de lege
criticat "stabileste cazurile in care contractul de munca nu poate fi
desfacut din initiativa unitatii, ca masura de protectie pentru persoanele
aflate in situatiile enumerate la art. 146 din Codul muncii. Spre deosebire de
acestea, concediul de odihna nu constituie o cauza de suspendare a contractului
de munca, ci un drept al salariatului exercitat in temeiul contractului de
munca".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (3),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie doua texte din
Codul muncii, si anume:
- Art. 130 alin. (1) lit. a), potrivit caruia: "Contractul de munca
poate fi desfacut, din initiativa unitatii, in cazul cand:
a) unitatea isi reduce personalul prin desfiintarea unor posturi de natura
celui ocupat de cel in cauza ca urmare a reorganizarii";
- Art. 146: "Contractul persoanei incadrate in munca nu poate fi
desfacut din initiativa unitatii in timpul incapacitatii temporare de munca in
care primeste ajutoare de asigurari sociale, in caz de graviditate, in timpul
concediului de maternitate si in perioada de alaptare, in perioada cat
ingrijeste copilul bolnav in varsta de pana la 3 ani, precum si in timpul cat
sotul satisface serviciul militar, in afara de cazurile prevazute la art. 130
alin. (1) lit. c), d), g), j), k), l)."
Autorul exceptiei a invocat numeroase articole din Constitutie, care, in
opinia sa, ar fi incalcate de dispozitiile legale criticate [art. 1 alin. (3),
art. 4, 11, 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 24 alin. (1), art. 38
si art. 51], dar in motivarea exceptiei sustine doar incalcarea principiului
egalitatii si nediscriminarii, aratand ca textele de lege criticate acorda un
drept in plus, un "privilegiu" atat pentru salariatii carora nu li se
desfiinteaza postul in raport cu salariatii carora li se desfiinteaza postul,
desi toate posturile sunt "de aceeasi natura", cat si pentru
"salariatii care se afla in incapacitate de munca in raport cu salariatii
care se afla in concediu de odihna". Rezulta, deci, ca autorul exceptiei
are in vedere, in realitate, numai prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din
Constitutie, in raport cu care urmeaza sa se examineze constitutionalitatea
textelor de lege criticate. Textul constitutional indicat de autorul exceptiei
are urmatorul cuprins: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile
art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt in acord cu principiile
economiei de piata, ele dand posibilitatea agentilor economici si institutiilor
sa isi organizeze activitatea in conformitate cu cerintele unei functionari
eficiente, iar in raport cu aceasta sa dimensioneze numarul de personal angajat
pe diferite posturi, potrivit nevoilor lor reale. Aceasta posibilitate include
si masuri de reorganizare a activitatii si, daca este necesar, reducerea
numarului personalului angajat, prin desfiintarea unor posturi. In cazul
reducerii numarului de personal angajat conducerea unitatii decide pe cine
mentine dintre salariatii incadrati pe posturi de aceeasi natura, putand sa
desfaca contractele de munca ale celorlalti salariati.
Curtea mai constata ca textul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii
nu permite sa se faca nici o deosebire intre salariati pe nici unul dintre
criteriile prevazute la art. 4 alin. (2) din Constitutie, unitatea putand
selectiona salariatii pe care ii mentine in posturi exclusiv pe baza
criteriului competentei profesionale. Redimensionarea personalului unui agent
economic sau al unei institutii poate face obiectul controlului instantelor
judecatoresti, sub aspectul temeiniciei si al legalitatii, dar numai in acele
cazuri in care se dovedeste ca reorganizarea nu a fost reala, ci fictiva.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 146 din Codul muncii Curtea observa
ca insusi textul de lege criticat instituie interdictia desfacerii contractului
de munca din initiativa angajatorului, intr-o anumita perioada determinata,
salariatilor care in perioada respectiva se afla intr-o situatie speciala,
obiectiv diferita de situatia celorlalti salariati. Cazurile de diferentiere a
situatiei pentru care opereaza interdictia de desfacere a contractului de munca
sunt limitativ prevazute de acest text de lege. Interdictia nu opereaza pentru
toate motivele prevazute la art. 130 alin. (1) din Codul muncii, pentru care se
poate dispune desfacerea contractului de munca, ci numai in cazul motivelor
prevazute la lit. a) (desfiintare de posturi ca urmare a reorganizarii), la
lit. b) (incetarea activitatii unitatii prin dizolvare), la lit. e)
(necorespundere sub raport profesional), la lit. f) (reintegrarea pe postul
respectiv a salariatului care l-a detinut anterior), la lit. h) (persoana
reincadrata dupa pensionare la limita de varsta nu mai este necesara) si la lit
i) (abateri disciplinare).
Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a statuat in mod constant in
sensul ca principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari, nu implica o uniformitate de valoare absoluta,
acelasi tratament juridic urmand sa fie aplicat numai pentru situatii
asemanatoare, iar situatiile efectiv diferite ale unor categorii de cetateni,
in raport cu situatiile in care se afla alte categorii, necesita si justifica
tratament juridic diferentiat.
In prezenta cauza nu s-au invederat elemente noi care sa determine
reconsiderarea acestei jurisprudente a Curtii, astfel incat exceptia de
neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin.
(1) lit. a) si ale art. 146 din Codul muncii, exceptie ridicata de Marin Frunza
in Dosarul nr. 12.350/2000 al Judecatoriei Galati.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 ianuarie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Laurentiu Cristescu