DECIZIE   Nr. 256 din  5 decembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 5 din  5 ianuarie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal, exceptie ridicata de Alexandru Mic in Dosarul nr. 3.220/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal se prezinta avocat Gheorghe Badica, pentru autorul exceptiei, lipsind Regionala Cai Ferate Cluj, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia si constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 147 din Codul penal in raport cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) si i), precum si cu cele ale art. 134 alin. (1) din Constitutie. Se sustine ca termenii functionar si functionar public, definiti prin textul de lege criticat, au un alt inteles decat cel avut in vedere de legiuitor in anul 1968, cand nu mai existau societati comerciale, economie de piata sau functionari publici, iar toate raporturile de munca erau reglementate prin contract. Pentru aplicarea legii penale, la acea data s-au introdus in Codul penal dispozitiile art. 147. Se mai sustine ca Statutul functionarilor publici "nu este continut de o singura lege", ci reprezinta un ansamblu de norme ce reglementeaza drepturile, obligatiile, precum si raspunderea acestora. Or, Codul penal nu poate fi considerat ca facand parte din acest statut al functionarilor publici. Se mai arata ca din anul 1992 in Romania exista economie de piata (piata de capital, de marfuri si piata muncii), iar in cadrul pietei muncii, si anume al raporturilor individuale, intra mai multe categorii de relatii de munca, printre care se afla si cele ale functionarilor publici care au un statut propriu. In intelesul Codului penal (art. 147) functionarul public nu are nici un fel de statut, deoarece, potrivit acestei definitii, orice persoana care primeste un salariu este considerata "functionar public". Textul art. 147 din Codul penal este, prin urmare, in vadita contradictie cu dispozitiile art. 134 din Constitutie, deoarece instituie o alta definire a functionarului public, diferita de cea avuta in vedere de prevederile Legii fundamentale. Acest termen definit de legea penala in textul de lege criticat devine astfel o institutie a Codului penal. Se mai considera ca art. 147 din Codul penal este contrar Constitutiei inca din anul 1991, dar din considerente de oportunitate acesta nu a fost inca abrogat. Aceste considerente nu se mai justifica insa incepand din anul 1999, cand legislatia a fost completata cu Legea privind Statutul functionarilor publici. Se apreciaza ca jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a referit la alte aspecte decat cele care rezulta din motivarea exceptiei in prezenta cauza.
    Reprezentantul Ministerului Public considera ca fundamentarea exceptiei de neconstitutionalitate pe prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, lege organica, este neconcludenta, deoarece si Codul penal este, de asemenea, o lege organica, astfel incat prevederile constitutionale referitoare la obligativitatea adoptarii prin lege organica a Statutului functionarilor publici nu sunt incalcate de dispozitiile art. 147 din Codul penal. Pe de alta parte, aceste dispozitii deroga de la legea functionarilor publici, intrucat la art. 140 din Codul penal se prevede ca, ori de cate ori legea penala foloseste termenii cuprinsi in titlul VIII din Codul penal, intelesul acestora este cel din aceste articole. Se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 192/2000. Institutia functionarilor publici din legea penala este omonima doar cu cea din dreptul administrativ, dar nu are acelasi inteles cu aceasta. Se mai face referire la Decizia nr. 130/1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 28/1995, precum si la Decizia nr. 81/1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 76/1997, prin care Curtea Constitutionala a stabilit ca notiunile functionar public si functionar sunt de domeniul legii, iar nu de nivel constitutional si, prin urmare, nu se incalca nici o prevedere din Legea fundamentala.
    Avand cuvantul in replica, reprezentantul autorului exceptiei precizeaza ca Statutul functionarilor publici nu este o lege, ci un ansamblu de norme juridice. Se mai arata ca neconstitutionalitatea textului de lege criticat este invocata in raport cu prevederile Constitutiei, iar nu cu dispozitiile Legii nr. 188/1999. Se mai considera ca legea penala nu poate constitui o norma juridica referitoare la Statutul functionarilor publici.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 iulie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.220/1999, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal, exceptie ridicata de Alexandru Mic, prin aparator.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, care la art. 2 (alin. 1) prevede ca "<<Functionar public>> este persoana numita intr-o functie publica", dispozitiile art. 147 din Codul penal, prin care este explicat intelesul termenilor functionar public alin. (1) si functionar (alin. 2), nu mai sunt constitutionale, deoarece deroga de la Legea nr. 188/1999, lege organica, fiind astfel incalcate prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie. Textul de lege mentionat este considerat neconstitutional si in raport cu prevederile art. 134 alin. (1) din Constitutie. Se apreciaza ca subiect al infractiunilor de serviciu, in special al infractiunii de luare de mita, nu poate fi decat functionarul public, iar nu si functionarul, asa cum este definit prin art. 147 alin. 2 si cum se prevede in art. 254 din Codul penal. Este invocat ca argument Codul penal de la 1936, care prevedea ca infractiunea de luare de mita nu putea fi savarsita decat de un functionar public.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. Se arata ca explicarea termenilor functionar public si functionar, data prin art. 147 alin. 1 si, respectiv, alin. 2 din Codul penal in vigoare, isi are corespondentul in art. 183 pct. 4 din Codul penal de la 1936, care prevedea ca "Functionar public este acela care exercita, in mod voluntar sau obligatoriu, permanent sau temporar, in serviciul Statului, comunei sau institutiilor publice dependente, oricare ar fi modul lor de administrare, o functie sau o insarcinare, de orice natura, fie chiar electiva, retribuita sau nu si indiferent de chipul in care a fost investit". Se mai considera ca dispozitiile art. 147 din Codul penal au aplicabilitate restransa in domeniul unor activitati infractionale comise de o anumita categorie de persoane din servicii de interes public sau cu insarcinari in serviciul unor alte persoane juridice, asa incat nu pot contraveni nici art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie si nici altor norme din Legea fundamentala, dupa cum nu contravin nici Legii privind Statutul functionarilor publici. De asemenea, se arata ca aceasta lege organizeaza functia publica in plan socioeconomic si juridic, cuprinzand dispozitii normative de principiu din alte domenii ale dreptului, iar art. 69 al cap. VIII, privitor la Sanctiunile disciplinare si raspunderea functionarilor publici, face trimitere la legea penala pentru angajarea raspunderii penale in cazul infractiunilor savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice de catre functionarul public.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal este neintemeiata. Se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale (mentionandu-se in acest sens Decizia nr. 35/1994 ramasa definitiva prin Decizia nr. 108/1994, Decizia nr. 130/1994 ramasa definitiva prin Decizia nr. 28/1995, Decizia nr. 81/1996 ramasa definitiva prin Decizia nr. 76/1997), prin care s-a statuat ca reglementarile referitoare la notiunile functionar public si functionar, inclusiv cele legate de infractiunile savarsite de persoanele care indeplinesc aceste functii, sunt de nivelul legii. Reglementarea raspunderii penale pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul atat a functionarilor publici, cat si a functionarilor, nu poate fi considerata ca fiind neconstitutionala atata vreme cat reglementarile privitoare la notiunile de functionar public si functionar, inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt caracterizate prin Constitutie ca tinand de domeniul legii. De asemenea, se arata ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 134 alin. (1) din Constitutie. In finalul opiniei exprimate de Guvern se precizeaza ca atat Codul penal, cat si Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici sunt legi organice, iar neconcordanta dintre art. 147 din Codul penal si dispozitiile Legii nr. 188/1999, invocata de autorul exceptiei, nu ridica o problema de ordin constitutional, ci o problema de interpretare a legii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul acestei exceptii il constituie dispozitiile art. 147 din Codul penal, care au urmatorul cuprins: "Prin <<functionar public>> se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145.
    Prin <<functionar>> se intelege persoana mentionata in alin. 1, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat."
    Criticile de neconstitutionalitate vizeaza incalcarea prin dispozitiile legale mentionate a prevederilor constitutionale cuprinse in art. 72 alin. (3) lit. i), referitoare la Statutul functionarilor publici, precum si a celor cuprinse in art. 134 alin. (1), referitoare la economia de piata, texte care au urmatorul continut:
    Art. 72 alin. (3)
    "Prin lege organica se reglementeaza: [...]
    i) statutul functionarilor publici;";
    Art. 134 alin. (1)
    "Economia Romaniei este economie de piata."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca nu pot fi primite criticile referitoare la incalcarea prin dispozitiile art. 147 din Codul penal a prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, referitoare la obligativitatea reglementarii prin lege organica a statutului functionarilor publici, deoarece Codul penal este, de asemenea, o lege organica, potrivit art. 72 alin. (3) lit. f) din Legea fundamentala (reglementand "infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora"). Asa fiind, sub acest aspect cerinta constitutionala este respectata de dispozitiile legale criticate.
    Pe de alta parte, Curtea constata ca reglementarile privitoare la notiunile functionar public si functionar, precum si cele privitoare la infractiunea de luare de mita sunt de nivelul legii, iar nu de nivel constitutional, astfel incat este de atributul exclusiv al legiuitorului sa determine continutul acestor notiuni. In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 130 din 16 noiembrie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 2 august 1995) asupra exceptiei de neconstitutionalitate avand ca obiect aceleasi dispozitii legale (art. 147 din Codul penal), respingand, ca vadit nefondata, exceptia. Prin aceasta decizie Curtea a subliniat ca reglementarile legale referitoare la notiunea functionar sunt de nivelul legii. O argumentare similara a fost exprimata de Curte si prin Decizia nr. 81 din 15 iulie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 10 septembrie 1997, in considerentele careia se precizeaza, de asemenea, ca "Extinderea raspunderii penale pentru faptele de coruptie si la alti salariati din cadrul societatilor comerciale, prin Legea nr. 65/1992, nu poate fi considerata neconstitutionala atata vreme cat reglementarile privitoare la notiunile de <<functionar>> si <<alti salariati>>, inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ nemijlocit, sunt caracterizate prin Constitutie ca tinand de domeniul legii".
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate respinse prin deciziile mentionate autorii au invocat, ca si in cauza de fata, dispozitiile art. 134 alin. (1) din Constitutie, referitoare la economia de piata, pentru a se demonstra ca nu poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita decat functionarul public, iar nu orice functionar, astfel cum acesta este caracterizat prin art. 147 alin. 2 din Codul penal. Din aceasta perspectiva reglementarea raspunderii penale pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, atat pentru functionarii publici, cat si pentru ceilalti functionari, nu poate fi considerata ca fiind neconstitutionala, atata timp cat reglementarile privind notiunile functionar public si functionar, inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt rezervate prin Constitutie domeniului legii.
    Curtea retine ca atat solutia adoptata, cat si considerentele deciziilor amintite isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
    Pe de alta parte, Curtea constata ca prevederea constitutionala cuprinsa in art. 134 alin. (1) ("Economia Romaniei este economie de piata."), invocata in motivarea exceptiei, nu are nici o legatura cu problema constitutionalitatii sau a neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 147 din Codul penal (care definesc intelesul termenilor functionar public si functionar, inteles specific numai pentru legea penala, potrivit art. 140 din Codul penal).

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal, exceptie ridicata de Alexandru Mic in Dosarul nr. 3.220/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 decembrie 2000.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan