DECIZIE Nr.
255 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 163 din 17 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c)din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ioan Rotaru
în Dosarul nr. 10545.3.1/311/2006 al Tribunalului Olt - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 4 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10545.3.1/311/2006, Tribunalul Olt - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie
ridicată de Ioan Rotaru.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin principiilor constituţionale ale egalităţii în faţa legii şi nediscriminării,
deoarece „adaugă la Legea nr. 341/2004", în sensul că persoanele care
beneficiază de această lege sunt scutite de plata contribuţiei de asigurări de
sănătate dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din pensii şi
din drepturile băneşti acordate de această lege.
Instanţa de judecată consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 372
din 28 aprilie 2006, modificate prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 170/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26
noiembrie 2008, dispoziţii care au următorul cuprins: „Următoarele categorii
de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: [...]
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin
Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea
nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost
înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1952- 1989, cu modificările
ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu
începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările
şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război,
precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind
recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul
militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoştinţei faţă
de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române
din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau
au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din
noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu
realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate
de aceste legi, precum şi cele provenite din
pensii;".
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că scutirea de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate nu este
un drept constituţional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea
unor situaţii obiective şi raţionale, este lăsată la opţiunea legiuitorului. In
acest sens, legiuitorul, prin textul de lege criticat, a acordat calitatea de
asigurat fără plata contribuţiei, printre altele, şi persoanelor care
beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu condiţia să nu
realizeze venituri în afara celor acordate de legile menţionate în textul
criticat. Aşa fiind, nu se poate reţine, sub vreun aspect, vreo atingere a
prevederilor art. 16 din Constituţie.
Pentru argumente similare, Curtea a constatat, prin
Decizia nr. 750 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 957
din 28 noiembrie 2006, că dispoziţiile art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
95/2006 sunt constituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art.
34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art. 41 referitor la muncă şi
protecţia socială a muncii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ioan Rotaru în Dosarul nr.
10545.3.1/311/2006 al Tribunalului Olt - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman